Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1131/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1131
Ședința publică din data de 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR- cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței nr. 242 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamanți domiciliat în P, str. -,. 156 I,. 12,. 3, județul P, domiciliat în V de M,-, județul P, intimatul pârâtPENITENCIARUL CU REGIM .cu sediul în P,-, județul P și intimații chemați în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORșiMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILORcu sediul în B-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți și ambii reprezentați de potrivit împuternicirii depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor și intimatele Penitenciarul cu regim închis P, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției și Libertăților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru iar prin serviciul registratură din cadrul instanței intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare, după care,
Împuternicita celor doi intimați reclamanți depune la dosar dovada achitării onorariului de expert dispusă de către instanța de fond, arătând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Reprezentanta intimaților reclamanți face precizarea că ratând termenul de recurs se văd nevoiți a susține recursul prezentei recurente, în acest sens solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței primei instanțe și în consecință să oblige pârâții în solidar să plătească reclamanților sporul TBC corespunzător condițiilor de muncă și activităților desfășurate pentru fiecare perioadă de muncă, în conformitate cu raportul de expertiză.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Civila sub nr-, reclamanții si au chemat in judecată PENITENCIARUL CU REGIM SI ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, solicitând obligarea acestora să le acorde sporul de 75% neîncasat in perioada 1.12.2004-septembrie 2006.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost salariați ai penitenciarului cu Regim . P, in funcția de supraveghetor, respectiv gospodar -întreținere, beneficiind o scurta perioada de timp de sporul de 75% acordat pentru activitatea in locuri de muncă deosebit de periculoase, având contract permanent cu bolnavii de, si alte epidemii grave, drept acordat pana in luna august 2004, când prin adresa Ministerului Justiției - Direcția Generala a Penitenciarelor nr. -/2004 s-a hotărât, in temeiul art. 4 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 945/C/2003 sistarea acordării sporurilor, datoriilor inexistentei resurselor financiare.
S-a mai arătat că la data de 11.04.2006 s-a constituit o comisie permanentă care să stabilească spatiile prevăzute cu condițiile de muncă deosebit de periculoase si sporurile ce urmează a fi acordate celor ce lucrează in acestea, astfel că prin procesul verbal nr. B2/25504/8.05.2006 au fost determinate, in categoria menționata, camerele 20A, 20B, 26 si cabinetul medical - din cadrul Secției a-II-
Penitenciarul cu Regim . P a invocat excepția necompetentei materiale a Secției Civile a Tribunalului Prahova, solicitând trimiterea cauzei la Sectia de contencios administrativ a aceleiași instanțe, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata.
Prin întâmpinare, ANP a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât acesta nu este titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic dedus judecații si excepția prematuritatii acțiunii, ca urmare a lipsei procedurii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata.
Administrația Naționala a Penitenciarelor a formulat cerere reconvenționala, prin care a solicitat, in cazul admiterii acțiunii, obligarea reclamanților să restituie sporul de antenă de 10% din salariul de baza lunar pentru perioada respectiva, motivat de faptul că nu se pot acorda, conform disp. cap. III pct. 15 al. 2 din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Justiției nr. 945/C/03, concomitent cele două sporuri.
De asemenea Administrația Naționala Penitenciarelor a chemat in garanție si, solicitând ca, in cazul admiterii acțiunii, să fie eliberați să vireze fondurile necesare achitării sumelor acordate reclamanților.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de chemare a sa in garanție, arătând că nu este ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere.
La termenul de judecata din 28.10.2008, tribunalul a pus in discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive pe care le-a respins, ca neîntemeiata, pentru considerentele consemnate in încheierea de ședință de la aceasta data.
Reclamanții au solicitat admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriul Penitenciarului cu Regim . P si expertul de specialitate salarizare, iar paratul precizat anterior a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, probe încuviințate de către instanță.
Prin încheierea din 9.05.2008, Tribunalul Prahova - Secția Civila a transpus cauza la Secția de contencios administrativ a aceleași instanțe.
In cauza, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv decizia nr.37/2006, adeverința nr. B2/-/08, ordinul Ministerului Justiției nr. 945/C/2003, cu anexa, procesul verbal nr. B2/25204/06, adresa nr. -/04, precum si tabel cu programul de lucru al reclamanților.
La dosar s- depus raportul de expertiza specialitatea salarizare, întocmit de expert, care a fost pus in discuția părților la termenul de judecata din 3.03.2009 si de care Penitenciarul cu regim închis a formulat obiecțiuni. Instanța a încuviințat obiecțiunile si a dispus ca expertul să răspundă la ele, ulterior depunându-se la dosar raportul de expertiza - răspuns la obiecțiuni care a fost pus in discuția părților la termenul de judecata din 14.04.2009.
Prin sentința nr. 242/21.04.2009 Tribunalul Prahovaa admis in parte, acțiunea formulată reclamanții, in contradictoriu cu pârâtii: PENITENCIARUL CU REGIM P, ANP B - DIRECTIA DE INSPECTIE si chemații in garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR si MINISTERUL JUSTITIEI,.
A obligat parații să plătească reclamantului suma de 861 lei si reclamantului suma de 572 lei - reprezentând diferențe spor de 75% pentru condiții deosebit de periculoase sau vatamatoare, aferente perioadei mai 2006 - septembrie 2006, sume actualizate cu indicii de inflație începând cu data scadentei fiecărei sume si pana la data plații efective a acestora.
A respins restul acțiunii, ca neîntemeiata.
A respins cererea reconvenționala, formulată de parata ANP, ca neîntemeiata.
A respins cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor si Ministerului Justiției, formulată de parata ANP, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamanții si-au desfășurat activitatea, in perioada 1.12.2004- septembrie 2006 in cadrul Penitenciarului cu Regim . P, in funcția de supraveghetor, respectiv gospodar -întreținere.
In perioada menționata, tribunalul retine că reclamanții si-au desfășurat efectiv activitatea si in cadrul Secției a-II-a a penitenciarului - conform tabelelor depuse la dosar de către acest parat -, secție care a fost calificată, prin procesul verbal nr. B2/25504/8.05.2006 întocmit de către Comisia Permanentă a Penitenciarului cu Regim . P, ca fiind un loc de muncă cu condiții deosebit de periculoase, datorita camerelor nr. 20A,20B si 26- in care sunt încarcerați deținuți cu TBC, si alte boli infecto-contagioase si a cabinetului medical in care sunt tratați aceștia.
Tribunalul a mai reținut că pentru persoanele care isi desfasoara activitatea in condițiile de muncă precizate anterior s-a prevăzut, prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 945/C/03, un spor de 75% din salariul de baza, spor care a fost acordat angajaților Penitenciarul cu Regim . P ( deci si reclamanților ) pana in luna august 2004, când, prin adresa nr. -/30.08.2004 Direcției Generale a Penitenciarului, s- dispus sistarea plații acestui spor, începând cu luna septembrie 2004.
Tribunalul a mai reținut că sistarea precizată anterior a durat pana in luna aprilie 2006, când, prin decizia 287/2006 s-au anulat prevederile Ordinului nr. -/2004, astfel că începând cu luna mai 2006 s-a reluat plata acestor sporuri.
Din susținerile reclamanților, coroborate cu concluziile expertului din raportul de expertiza, rezultă că in perioada 1.12.2004-30.04.2006, reclamanții nu au primit sporul de 75% pentru condiții deosebit de periculoase, acesta fiind sistat, conform ordinului nr. -/04, ca urmare a lipsei resurselor financiare.
Fată de acest aspect, tribunalul a constatat că in cuprinsul Ordinului Ministerului Justiției nr. 945/C/05- prin care s-a aprobat regulamentul de acordare a sporului de 75% precizat - se prevede expres la art. 4 că, prevederile prezentului ordin se aplică in limita resurselor financiare avute la dispoziție.
vreme, in chiar actul care reglementează acordarea sporului s-a precizat că acordarea efectivă a acestora se face in limita resurselor financiare disponibile, tribunalul apreciază că măsura sistării plătii acestuia nu este nelegala, câta vreme in cauza nu s-a făcut dovada, de către reclamanți că parații dispuneau de resurse financiare pentru plata sporului.
De altfel, in jurisprudența s-a statuat, in situații similare,legalitatea plații unor drepturi in limita resurselor financiare disponibile, in condițiile in care aceasta împrejurare era precizata expres in actul normativ care reglementa aceste drepturi (ex. tichete de masă).
Ca urmare, tribunalul a apreciat că solicitarea reclamanților de a li se acorda sporul de 75% in perioada decembrie 2004- aprilie 2006, cat acordarea acestuia a fost sistată din lipsa fondurilor disponibile, este neîntemeiata.
In ce privește restul perioadei solicitate de reclamanta (mai 2006- septembrie 2006), tribunalul a constatat, din raportul de expertiza,răspuns la obiecțiuni ( unde expertul, recunoscând temeinicia obiecțiunilor Penitenciarului cu Regim . P, a refăcut calculul drepturilor bănești cuvenite reclamanților ) tribunalul retine că reclamanții au prestat activitate si in cadrul secției a-II- si că aceștia au primit sporul de 75% solicitat, insă nu in totalitate, calculul sporului la care reclamanții erau indreptatiti fiind efectuat de către expert.
Tribunalul a mai reținut că in perioada precizata, reclamantul nu a primit deloc sporul de 75% in luna septembrie 2006, iar reclamantul in luna august 2006, deși ambii au prestat in aceste luni activitati in secția a-II- a, aspect recunoscut de paratul penitenciar, in tabele depuse la dosar.
Ca urmare, tribunalul a constatat că reclamanții sunt indreptatiti să primească diferența dintre sporul de 75% cuvenit in perioada mai 2006-septembrie 2006 si cel efectiv încasat in aceasta perioada, in cuantum de 861 lei pentru si 572 lei pentru - sume obținute din cumulul diferențelor menționate de expert in anexele raportului de expertiza - răspuns la obiecțiuni ( coloana nr. 7 ), pentru perioada precizata.
În temeiul dispozițiilor precizate anterior si ale art. 18 din legea 554/2004, tribunalul a admis acțiunea, in parte, si a obligat parații să plătească reclamantului suma de 861 lei si reclamantului suma de 572 lei, reprezentând diferențe spor de 75% pentru perioada mai 2006- septembrie 2006, sume ce urmează a fi actualizate cu indicii dei nflație, începând cu data scadentei fiecărei sume si pana la data plații efective a acestora ( întrucât reclamanții au fost lipsiți de sumele respective, care au fost, practic, reținute de către parați ), urmând a se respinge restul acțiunii, ca neîntemeiata.
Referitor la cererea reconvenționala, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiata, întrucât pentru perioada decembrie 2004 - aprilie 2006 sporul de 75% nu a fost acordat reclamanților, astfel că nu se impune restituirea sporului de antenă ( neexistând un cumul al celor două sporuri ), iar pentru perioada mai 2006-septembrie 2006 sporul de 75% a fost acordat ( cel puțin parțial ) de către penitenciar, rezultând astfel că reclamanții nu a primit sporul de antenă ( datorita imposibilității cumulului invocat ). Or, parata ANP nu a făcut dovada că in perioada mai 2006 - septembrie 2006 reclamanții au primit si sporul de antenă ( situație in care plata ar fi fost greșit efectuata de către parați, prin cumularea celor două sporuri ).
Ca urmare, fată de dispozițiile art. 60-63 civ. tribunalul a respins cererea de chemare in garanție a MEF si MJ, ca neîntemeiata.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova a formulat recurs pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor,criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând modificarea in tot a sentinței si pe fond respingerea ca nefondata a acțiunii formulata de reclamanți.
In susținerea recursului,parata arata ca prima instanța a respins greșit cererea sa reconvenționala încâlcând astfel dispozițiile Capitolului III pct 15 alin 2 din Anexa nr 1 la Ordinul MJ nr 945/C/02.04.2003, in sensul ca atata timp cat a făcut dovada ca reclamanții in perioada mai -septembrie 2006 au beneficiat si de sporul de antena si a fost obligata a le plăti si sporul pentru condiții grele sau periculoase,trebuia a fi obligați a restituii primul spor,dispozițiile evocate interzicând cumularea acestora.
Greșit s-a respins susține recurenta cererea sa privind chemarea in garanție a MEF si MJ,întrucât obligarea numai a sa la plata este gresita,cele doua ministere fiind cele care trebuie sa asigure fondurile bănești necesare platii.
Instanța de fond,arata recurenta a soluționat grestit excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive. Cei doi reclamanți au fost in perioada supusa analizei angajați ai Penitenciarului Ploiești,unitate cu personalitate juridica ceea ce-i conferă si calitate procesuala activa in cauza.
Critica recurentei vizează si fondul cauzei susținând ca din actele depuse la dosar rezulta ca reclamanților li s-a platit acest spor de 75%, pe perioada in discutie,dar a fost nominalizat greșit in foile de pontaj ca fiind de 50%.
Mai arata recurenta ca obligarea sa la plata drepturilor bănești de natura salariala actualizate cu coeficientul de inflație incalca dispozițiile art 1088.civ.Putea fo obligata numai la plata dobânzilor si acestea începând cu data depunerii cererii de chemare in judecata.
Curtea analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenta având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale in materie constata ca recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Cu privire la cererea reconvenționala depusa de parata aceasta a fost corect soluționata de instanța de fond.
Potrivit art 119.pr.civ daca paratul are pretenții in legătura cu cererea reclamantului, el poate sa facă cerere reconvenționala.
Din interpretarea dispozițiilor suscitate rezulta ca prin cererea reconvenționala se poate invoca pretenții împotriva reclamantului care ar putea duce la o compensație juridica atunci când paratul are de primit de la reclamant o suma de bani,iar creanța sa nu este certa,lichida si exigibila astfel încat sa invoce o compensație legala prin întâmpinare.
In cauza potrivit Capitolului III pct 15 alin 2 din Anexa nr 1 la Ordinul MJ nr 945/C/02.04.2003"in situațiile in care la un loc de munca se constata prezenta simultana a doi sau mai mulți factori care,prin acțiunea lor,conferă dreptul la sporuri,se acorda un singur spor si anume cel mai mare."
In cauza insa din probele administrate nu s-a făcut dovada ca in perioada mai 2006- septembrie 2006 reclamanții au primit drepturi salariale cu titlu de spor de antena,ceea ce ar fi exclus acordarea sporului de condiții grele si vătămătoare de munca.
Ca atare atâta timp cat nu s-a făcut dovezi in sensul celor susținute de recurenta parata prin cererea reconvenționala,aceasta corect a fost respinsa de instanța de fond.
Cu privire la cererea de chemare in garanție si aceasta a fost corect soluționata de instanța de fond.
Art 60 din C,pr,civ arata ca partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul când ar cădea in pretentiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubire.
In condițiile art 60 din pr.civ chemarea in garanție este admisibila atunci partea care ar in pretentii ar avea posibilitatea sa solicite de la o alta persoana despagubiri pentru dreptul la care a fost obligata si pe care l-a pierdut.
In cauza,insa condițiile stipulate in art 60.pr.civ nu se regăsesc deoarece parata recurenta in calitatea sa de ordonator secundar de credite avea obligația de a prevedea si solicita in proiectul bugetar anual toate sumele de bani necesare cheltuielilor de personal,inclusiv pentru plata sporurilor legale.
Neprocedând in acest fel,culpa aparține recurentei,MEF si MJ nefăcând altceva decât de a centraliza proiectele de buget transmise de unitățile subordonate.
In aceasta situație raporturile obligaționale nu exista intre părti,motiv pentru care instanța de fond a procedat corect când a respins cererea de chemare in garanție formulata de parata recurenta.
Si excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocata de parata recurenta a fost corect soluționata de instant de fond,deoarece s-a făcut aplicarea art 6 alin 1 lit m care arata ca ANP elaborează si fundamentează proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al ANP si unitarilor subordonate,pe care il propune spre avizare ministerului justiției,asigura executarea bugetului in condițiile legii,îndruma si controlează respectarea dispozițiilor legale pe linie financiar contabila.
In raport cu obligațiile ce ii incumba,parata este singura care are calitate procesuala activa in raport de care poate asigura executarea prezentei hotărârii.
Nici criticile cu privire la fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Din probele administrate in cauza,respectiv înscrisuri si expertiza dispusa de instanța prin aplicarea Ordinului 945//2003 a rezultat ca reclamanții au desfășurat activitate in locuri de munca deosebit de periculoase,respectiv in camerele unde erau incarcerați deținuți de TBC, si alte boli infecto contagioase,situație in care aveau dreptul de a primi un spor de 75% din salariul de baza,spor care in perioada mai 2006 - septembrie 2006 nu li s-a acordat.
In aceste condiții instanța de fond in mod corect a obligat parata recurenta la plata drepturi salariale in raport cu indicele de inflație,pentru a acoperii prejudiciul suferit de reclamanți prin lipsirea lor de sumele de bani la care ar fi avut dreptul,având in vedere ca inflația reprezintă o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale.
de considerentele expuse,Curtea in raport cu dispozițiile art 312.pr.civ va respinge recursul declarat de pârâtă sentința instanței de fond fiind una legala.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței nr. 242 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamanți domiciliat în P, str. -,. 156 I,. 12,. 3, județul P, domiciliat în V de M,-, județul P, intimatul pârâtPENITENCIARUL CU REGIM .cu sediul în P,-, județul P și intimații chemați în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORșiMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILORcu sediul în B-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. / 8 e/ 12.10.2009
Dosar fond 8497./105//2007 al Tribunalului Prahova
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
