Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 114/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 114
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele - pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.288 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă, în nume personal, și în calitate de reprezentant al celorlalți intimați-reclamanți:, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimata - reclamantă, personal și în calitate de mandatar pentru ceilalți reclamanți, solicită respingerea recursurilor, ca neîntemeiate și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, G, G, G, C, G, G, G, -, au chemat în judecată pârâții: Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.05.2005 și până la data încetării raporturilor de serviciu, precum și actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală B și ca urmare a apariției Ordinului I nr. 496/2003, de modificare și completare a Ordinului I nr. 275/2002, funcționarii publici din cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, trebuie să beneficieze de o indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază, iar la pct. 9.2 din același act normativ se prevede că: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Din coroborarea acestui text cu prevederile Legii 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, rezultă că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău, având în vedere că potrivit art.109 coroborat cu art. 3, alin.1 din Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art.1 din HG nr. 385/2007, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public cu o autoritate sau o instituție centrală sunt de competența secțiilor de contencios administrativ ale Curților de Apel. A mai invocat excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale întrucât reclamanții nu se află în raporturi de serviciu cu acest pârât, ci cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Nu a solicitat probe în apărare.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește acordarea îndemnizației de dispozitiv începând cu data de 01.01.2005, având in vedre că raportat la data sesizării instanței s-a împlinit termenul de prescripție astfel cum este reglementat la art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Nu a solicitat probe în apărare.
Prin sentința civilă nr. 288/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a espins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău, ca nefondată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a inisterului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și s-a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile scadente cu mai mult de 3 ani anterior introducerii acțiunii - 10.12.2008 și în consecință, s-a respins acțiunea reclamanților ca fiind prescrisa pentru pretențiile scadente anterior datei de 10.12.2005.
S-a admis, în parte, acțiunea reclamaților în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B și pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților c/valoarea indemnizației lunare de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 10.12.2005, cu excepția reclamanților care au dobândit calitatea de funcționar public ulterior acestei date conform tabelului de la filele 132-134 dosar, pentru aceștia cu începere de la data dobândirii calității de funcționar public și până la încetarea raporturilor de serviciu sau modificarea legislației privind aceasta indemnizație,c/valoarea actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței si până la data plății.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău,având în vedere că reclamanții se află în raporturi de serviciu cu o autoritate locală, respectiv pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, excepția a fost apreciată ca nefondată iar faptul că reclamanții au chemat în judecată și autoritatea centrală, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, nu este de natură să atragă competența Curții de APEL BACĂU privind soluționarea cauzei. Pentru aceleași considerente instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Reclamanții, neexistând raporturi de serviciu intre reclamanți și acest pârât.
În ceea ce privește excepția prescripției, având in vedere că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 10.12.2008, iar o parte din creanțele reclamate sunt scadente cu mai mult de 3 ani înainte de această dată, in baza art. 1 și 3 din Decretul 167/1958, s-a admis, în parte, excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea reclamanților pentru pretențiile scadente anterior datei de 10.12.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe fondul cauzei, cererea reclamanților a fost apreciată ca întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 " Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariați civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Ordinul nr. 496/2003 prevede la pct. 9.2 că " indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar prin art. 31.1 din Ordin care modifică art. 47 din Legea nr. 138/1999 se lămurește noțiunea de personal civil în sensul că prin acest personal se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din acest minister, care beneficiază de drepturile stabilite de prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
În speță reclamanții, prin natura atribuțiilor de serviciu, își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pe de altă parte, instanța a reținut prevederile constituționale, care în Capitolul V impun premisa unui regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, astfel că prin Ordinul nr.496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice pentru a se asigura egalitate de tratament salarial tuturor angajaților din cadrul aceleași autorități, astfel că este indubitabil faptul că pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 stabilește că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
De asemenea, art. 29 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, nu exclude posibilitatea ca funcționarii publici să beneficieze și de alte drepturi sau sporuri salariale, în condițiile legii.
Pentru motivele de fapt și de drept reținute, instanța a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâtele să achite reclamanților contravaloarea indemnizației lunare de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 10.12.2005 cu excepția reclamanților care au dobândit calitatea de funcționar public ulterior acestei date conform tabelului din adresa nr. 15021/16.01.2009 de la filele 132-134 dosar, pentru aceștia cu începere de la data dobândirii calității de funcționar public și până la încetarea raporturilor de serviciu sau modificarea legislației privind această indemnizație. Instanța a dispus ca aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, având în vedere dispozițiile art. 1084 Cod civil, care are în vedere beneficiul nerealizat și prejudiciul suferit, fiind nedrept ca însuși creditorul obligației să suporte deprecierea monetară.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B - în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
1. Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat soluția cu privire la greșita reținere a calității procesuale pasive a acestei părți, arătând că între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există nici un raport juridic de natură să creeze în sarcina acestei autorități obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, ministerul având doar atribuții legate de elaborarea proiectului bugetului de stat.
2. Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Bac riticat sentința recurată sub următoarele aspecte:
- intimații - reclamanți au solicitat drepturile bănești începând cu data de 01.01.2005, ori dreptul la acțiune era prescris, potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958;
- pe fond, acțiunea reclamanților se impunea a fi respinsă, având în vedere că dispozițiile legale speciale, ce reglementează drepturile bănești ale funcționarilor publici nu prevăd indemnizația de dispozitiv, reclamanților nefiindu-le aplicabile prevederile Ordinului nr. 496/2003.
Recurenta a enumerat dispozițiile legale ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, subliniind că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B este instituție publică deconcentrată în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, conform nr.HG 477/1990 și nr.HG 385/2007, în cazul salariaților săi nefiind incidente dispozițiile nr.OUG 63/2003 și nr.OUG 2/2005.
Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ambelor recursuri, ca neîntemeiate, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate la fond.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată că ambele recursuri sunt fondate.
1. În ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor (prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B), curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată acțiunea reclamanților a fost admisă în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Față de obiectul litigiului (drepturi bănești solicitate de funcționarii publici), instanța de fond era obligată să verifice cadrul procesual stabilit de reclamante prin acțiune.
Sub acest aspect, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Art. 20 al aceluiași act normativ precizează că, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome.
Potrivit acestor prevederi, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Având în vedere faptul că în speță raportul de serviciu a fost încheiat între reclamanți, pe de o parte și instituția în care își desfășoară activitatea, pe de altă parte, se impunea ca instanța de fond să pună în discuția părților și să constate întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 raportat la art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea va admite recursul Ministerului Finanțelor Publice și va modifica sentința recurată, în sensul căva respinge acțiunea față de acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
2. În ce privește recursul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, acesta este întemeiat, pe fond, impunând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii pentru acordarea indemnizației de dispozitiv.
Considerentele sunt următoarele:
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului, cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații șiindemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de oindemnizație de dispozitiv lunară de 25%din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818 - 821/2008, prin care s- stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în consacrarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Pe lângă aspectele susmenționate, curtea mai reține că nici Ordinul 496/2003, nici cel anterior - nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel că nu au putere de lege (ce le este conferită numai ca urmare a publicării).
În conformitate cu art. 10 din Legea 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative - actele normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, partea
Criticile recurentei - pârâte Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, vizând prescripția dreptului la acțiune, sunt neîntemeiate, având în vedere că instanța de fond a reținut corect că pentru pretențiile ce vizează perioada anterioară datei de 10.XII.2005 a intervenit prescripția.
Pentru perioada ulterioară datei de 10.XII.2005, reclamanții au dreptul să solicite drepturile bănești reclamate, fără a li se putea opune prescripția, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al.(1) Cod procedură civilă, curtea va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive și va respinge, ca nefondată, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepțiile soluționate (necompetența materială, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prescripția).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentele - pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice B, cu sediul în B,--3, județul B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, cu sediul în B,-, județul B, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.288 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți în nume personal și în calitate de mandatar al reclamanților, G, C, G, G, G, G, -, G, toți cu domiciliul ales în B,-, județul B și intimatul - pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, cu sediul în-, sector 3,
Modifică în parte sentința civilă nr.288 din 16.03.2009 a Tribunalului Bacău.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, ca nefondată.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.- -
Tehnored. - - ex. 7
16 februarie 2010
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
