Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 115/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă Nr. 115
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 465 din 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționari publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că prin cererea de recurs recurenta a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 465 din 4.05.2009Tribunalul Bacăuhotărât următoarele:
- a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului B și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor;
- a obligat intimații sa achite reclamanților drepturi salariale reprezentând spor de fidelitate în cuantumul de 20% sume actualizate cu rata inflației din data efectuării plății;
- a admis cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție apreciind că, potrivit dispozițiilor HG nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor și în ipoteza admiterii acțiunii, această instituție apreciază intimatul trebuie să vireze sumele necesare pentru efectuarea plăților.
Este întemeiată excepția prescripției pe o perioadă de 8 luni, respectiv pentru perioada 01.01.2005-02.10.2008 în raport de dispozițiile Decretului nr. 167/58.
Întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului d e Interne având în vedere că nu există raporturi contractuale directe între contestator și intimat.
Pe fondul cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Ordinul I nr.132/09.02.2004. Sporul de fidelitate se acordă începând cu data de 01 lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime. Cei care îndeplinesc condiția de vechime pe data de o1 a lunii, beneficiază de sporul respectiv începând cu acea dată.
Conform art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/04 în 2005, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din OUG 38/2003. în legătură cu aceasta sunt de reținut dispozițiile art. 56 și art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Măsura suspendării acordării sporului de fidelitate, a afectat doar exercițiul dreptului, dar nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare actului normativ care îl prevede, abrogarea care în speță nu s-a produs până la data prezentei acțiuni.
Sunt de reținut și dispozițiile din Protocolul Adițional l la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Dreptul reclamanților este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din protocolul menționat. Potrivit hotărârii CEDO din 22.04.2004, cauza nr. 44076 / 98 Angelov contra Bulgariei, o creanță poată să reprezinte un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 dacă este suficient de bine stabilită pentru a fi exigibilă. Motivele invocate de intimat privind lipsa fondurilor în bugetul instituțiilor vizate nu ar putea justifica neacordarea sporurilor recunoscute în favoarea reclamanților.
Cererea de chemare în garanție se impune a fi admisă în temeiul art. 59 și art. 60 din Codul d e procedură civilă.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, a formulat prezentulrecursîn motivarea căruia a susținut următoarele:
Instanța a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la plată fără a preciza un temei legal. Pentru obligarea la plată a acestui minister ar fi trebuit să fie adoptată o hotărâre de Guvern sau o lege de rectificare bugetară; în lipsa acestora Ministerul Economiei și Finanțelor nu are posibilitatea legală de a vira aceste sume.
În conformitate cu art. 25 din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 3 pct. 57 din Hotărârea Guvernului nr. 1574/2003, Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor judecătorești, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Între Ministerul Finanțelor Publice și reclamați nu există nici un raport juridic, legal ori convențional, de natură să creeze în sarcina acestei autorități obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, drepturi care decurg dintr-un raport de muncă. Acest minister răspunde doar de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite cu respectarea Legii nr. 500/2002.
Mai mult, conform deciziei nr. 838/27.05.2009, reglementarea cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat constituie un atribut exclusiv al legiuitorului.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs,curtea de apelconstată următoarele:
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor fără a motiva în nici un fel, în fapt și în drept, această soluție. Pe de altă parte, soluția de admitere a acestei cereri și de obligare la plată a Ministerului Economiei și Finanțelor nu este legală.
Astfel, potrivit actului normativ care reglementează organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 (care a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 1574/2003) între principalele atribuții ale acestui minister, art. 3 alin. (1) pct. 2 prevede elaborarea proiectului bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat și operarea rectificărilor corespunzătoare.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor în procesul bugetar este reglementat prin art. 19 din Legea nr. 500/2002; în domeniul finanțelor publice acest minister are atribuția de a coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție (lit. a) și de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor (lit. g).
Potrivit art. 28 din Legea nr. 500/2002, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza mai multor elemente, între care, la lit. e) sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Analiza acestor dispoziții legale relevă faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite, odată aprobat de Parlament bugetul de stat urmând a fi repartizat potrivit legii bugetare anuale. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are resursele bugetare care să asigure, în afara bugetului de stat aprobat prin lege, acoperirea cheltuielilor salariale ale ordonatorilor principali de credite.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există niciun fel de raporturi directe în temeiul cărora ministerul să poată fi obligat la plata unor drepturi salariale, curtea de apel va admite recursul și, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va modifica în parte hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat, în numele chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,--3, județul împotriva sentinței civile nr. 465 din 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații- reclamanți, cu domiciliul în,- Bis, județul B, cu domiciliul în comuna, satul, județul B, cu domiciliul în M, str. - -, -elect 2, Ap. 3, județul B, cu domiciliul în, str. - cel M, Bl. 5,. 2, Ap. 11, județul B, cu domiciliul în M, str. - -, -.8, Sc. 3, Ap. 15, județul B, cu domiciliul ales în, Postul de Poliție F, județul B, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B, G, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B, -, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B, cu domiciliul ales la sediul Poliției Județene B,--4, județul B și intimații - pârâți Inspectoratul de Poliție Județean B, cu sediul în B,--4, județul B și Ministerul Administrației și Internelor B, sector 1, nr.1
Modifică în parte sentința civilă nr. 465 din 04.05.2009 a Tribunalului Bacău.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.- -
Tehnored.- - ex. 22
12 februarie 2010
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
