Contestație act administrativ fiscal. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 118
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică N împotriva sentinței civile nr. 302/CA din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestația act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză a formulat recurs Direcția de Sănătate Publică N, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 302/Ca din 22.10.2009Tribunalul Neamța admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică N și a anulat decizia de imputare nr. 147/24.04.2009.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În baza planificărilor întocmite de Directorul executiv al Direcției de Sănătate Publică N reclamantul a efectuat în perioada 1.01. - 31.03.2009 serviciul de gardă, linia de gardă fiind organizată la nivelul pârâtei în baza Ordinului nr. 870/2004 emis de Ministrul Sănătății.
Potrivit dispozițiilor art. 28 din Ordinul nr. 870/2004 (text în vigoare până la 7.05.2009), pentru supravegherea și controlul stării de sănătate al populației, la nivel județean și al Municipiului B, în domeniul medicinii preventive și al inspecției sanitare de stat se organizează o linie de sănătate publică.
Având în vedere că reclamantul efectuat ore de gardă în perioada 1.01.-31.03.2009, plata acestor ore s-a dispus în mod legal, reclamantul neputând fi privat de acordarea unor drepturi bănești pentru serviciul prestat în baza unui act normativ care a produs efecte juridice până la 7.05.2009.
Susținerea pârâtei că prin bugetul pentru anul 2009 nu s-a asigurat finanțare pentru capitolul aferent plății cu ora nu poate duce la respingerea acțiuni. Până la 31.03.2009, salarizarea personalului bugetar s-a făcut în baza actelor normative în vigoare la 30.12.2008, mecanismul de salarizare și încadrare a personalului din sectorul bugetar realizându-se în perioada 1.01. - 31.03.2009 prin OUG nr. 1/2009. În consecință, plata gărzilor efectuate de reclamante a avut reglementare legală până la 31.03.2009.
Este adevărat că emiterea dispozițiilor a avut loc în condițiile în care Ministerul d e resort a comunicat ordonatorilor secundari și terțiari de credite situația indicatorilor bugetari stabilită conform Legii bugetului de stat nr.18/2009, capitolul plata cu ora (din care se plătesc gărzile) neprimind finanțare pentru anul 2009. Însă, reclamantul nu poate fi privat de acordarea unui drept specific obligației îndeplinite, principiul dreptului la salarizare pentru munca depusă fiind un principiu consacrat de Codul Muncii (art. 39 alin. 2).
De altfel, deși exercițiul bugetar începe la 1 ianuarie, Legea bugetului de stat pe anul 2009 fost publicată în Monitorul Oficial la 27.02.2009, până la această dată ordonatorul de credite achitând drepturile salariale în baza OUG nr. 1/2009.
Pe de altă parte, actul normativ care consacră dreptul reclamantului la acordarea dreptului la plata orelor efectuate în serviciul de gardă nu condiționa acordarea acestuia de limita creditelor bugetare aprobate pentru angajarea cheltuielilor. Or, în aceste condiții, chiar dacă ordonatorii de credite nu au prevăzute în bugetele proprii sumele necesare acordării acestui drept, prin pronunțarea hotărârii, ordonatorilor de credite le revine obligația de executare conform OG nr. 22/2002.
Se are în vedere și împrejurarea că răspunderea materială a funcționarului public se poate angaja în condițiile prevăzute de art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1991 doar pentru încasarea necuvenită a unor sume - situație nedovedită în cauză.
Împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția de Sănătate Publică a formulat prezentulrecursîn motivarea căruia a susținut următoarele:
Decizia de imputare nr. 147/24.04.2009 a fost emisă ca urmare a faptului că, în luna martie 2009, când Ministerul Sănătății i-a comunicat fila de buget pentru anul 2009, constatat că la capitolul,plata cu ora" bugetul era de 0 lei, iar până la acea dată se făcuseră plăți în plus de 16.416 lei. Prin plata acestor gărzi a încălcat art. 4 din Legea nr. 500/2002 și, de aceea, a procedat la recuperarea sumelor acordate în plus, tocmai pentru a se putea încadra în bugetul aprobat de Ministerul Sănătății.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel constată următoarele:
În ceea ce privește autorizarea bugetară, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 500/2002 invocate de recurentă sunt, desigur, relevante și pe deplin aplicabile atunci când legea bugetară anuală este adoptată cu respectarea termenelor prevăzute de aceeași lege. Potrivit art. 35 alin. 4 proiectele legilor bugetare și de buget însușite de Guvern se supun spre adoptare Parlamentului cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an. În cazul în care legile bugetare nu au fost adoptate de către Parlament cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, art. 37 prevede că Guvernul îndeplinește sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăși de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepția cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii principali de credite, sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situația în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent (alin. 1); instituțiile publice și acțiunile noi, aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanțate, până la aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget (alin. 2).
Legea bugetului de stat pentru anul 2009 nu a fost adoptată cu respectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 500/2002. Autorizarea, pentru anul bugetar 2009, cheltuielilor pe destinații și pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat s-a făcut prin Legea nr. 18/2009, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 121 din 27.02.2009. În aceste condiții, finanțarea instituțiilor publice trebuia să fie făcută conform art. 37 din Legea nr. 500/2002, iar salarizarea personalului din sectorul bugetar s-a făcut conform dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 60 din 30 ianuarie 2009). Prelungirea, până la 31 martie 2009, termenului de aplicabilitate prevăzut de actele normative care reglementau, până la 31.12.2008, salarizarea categoriilor de personal din sectorul bugetar își încetează aplicabilitatea la 31 decembrie 2008 fost reținută de Guvern ca argument în adoptarea acestei din urmă ordonanțe de urgență, astfel că au rămas în vigoare, până la 31.03.2009, și dispozițiile privind salarizarea funcționarilor publici (art. 1 lit. b).
Până la adoptarea și publicarea legii bugetare pentru anul 2009, reclamantul efectuase deja munca pentru a cărei plată noua lege bugetară nu a mai prevăzut finanțarea. Odată prestată, o muncă trebuie remunerată, nerespectarea de către Guvern și Parlament a procedurilor privind elaborarea bugetelor neputându-i fi opusă reclamantului ca argument pentru neplata muncii sale.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de casare ori de modificare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică N, cu sediul în P N,- A, județul N împotriva sentinței civile nr. 302/CA din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în P N,-, - 2, Sc. B, Ap. 78, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.- -
Tehnored. /- ex.4
11/11.02.2010
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
