Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 114
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria
-
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de către reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, recursul formulat de către pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA, precum și recursurile formulate de către intervenienții în nume propriu -A-, -, -, -, -, -, și -, împotriva Sentinței civile nr. 149/CA din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - spor de confidențialitate 15%.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursurile sunt declarate și motivate în cadrul termenului procedural, precum și că au fost comunicate cu intimații.
Se constată că la data de 16 septembrie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului B-N în numele pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice, prin intermediul căreia solicită respingerea recursurilor ca nefondate și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
În dimineața acestei zile, 20 ianuarie 2010, înainte de începerea dezbaterilor, a sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei intimate Administrația Națională a Penitenciarelor prin care solicită respingerea tuturor recursurilor și, totodată judecarea cauzei în lipsă și întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Justiției, prin intermediul căreia solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 149/CA/2009 din data de 24 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița ", în numele membrilor de sindicat, ca inadmisibilă față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și ca neîntemeiată față de pârâtul Ministerului Justiției, de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și de pârâtul Penitenciarul Bistrița.
Totodată s-au respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Bistrița.
În final, s-au respinge ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții Lang, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 16 decembrie 20087, s-a respins excepția necompetenței materiale deoarece sporul solicitat derivă din raporturile de serviciu existente între pârâtul Penitenciarul Bistrița și membrii reclamantului.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a Administrației Naționale a Penitenciarelor, deoarece aceștia au calitatea de ordonator primar, respectiv secundar, de credite față de pârâtul Penitenciarul Bistrița.
Însă, tribunalul a admis această excepție față de pârâtul Statul Român prin, deoarece membrii reclamantului nu sunt în raporturi directe cu acest pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului, referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că membrii sindicatului reclamant precum și intervenienții în interes propriu au calitatea de funcționari publici la Penitenciarul Bistrița.
A arătat tribunalul că potrivit prev. art. 3 alin. 1 din nr.OG 19/2006 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 444/2006, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiată de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
În baza acestui text de lege membrilor reclamantului și intervenienților li s-au emis certificate respectiv avize de securitate.
În continuarea disp. alin. 3 al aceluiași articol prevăd că "unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În aplicarea acestui aliniat, după eliberarea certificatelor respectivelor avizelor de securitate, s-a emis Ordinul MJ nr. 1819/C/27 iunie 2008 prin care s-a stabilit că deținătorii certificatului/avizului de securitate beneficiază de un spor lunar de până la 15% din salariul de bază, numit spor de confidențialitate, cotele procentuale din salariul de bază fiind enumerate în art. 2 din ordin, iar în articol fiind prevăzut că "sporurile de la art. 2 se acordă de la data eliberării certificatului/avizului de securitate".
Având în vedere că numai prin acest ordin s-au concretizat cotele procentuale, numai de la această dată au putut fi calculate, cuprinse în buget și acordate drepturile bănești aferente.
Aceste drepturi bănești nu puteau fi acordate anterior stabilirii lor prin ordin.
În prezent,a mai arătat instanța de fond, prin acordarea lor pentru perioada anterioară s-ar încălca principiul nerectroactivității legii civile consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituție și în prev. art. 1 Cod civil.
În aceste circumstanțe, a precizat instanța de fond, disp. art. 3 din nr. 1.819/C/27 iunie 2008 trebuie interpretate în sensul că fac referire la certificatele/avizele de securitate ce se vor elibera în viitor, respectiv după emiterea ordinului.
Pentru considerentele menționate, instanța de fond a respins acțiunea potrivit dispozitivului.
Pe cale de consecință, au foste respinse și cererile de chemare în garanție.
Referitor la cererile de intervenție instanța de fond a constatat că deși sunt admisibile deoarece au legătură cu cererea principală, ele au fost respinse ca neîntemeiate pentru aceleași considerente ca și acțiunea introductivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intervenienții în nume propriu -A-, -, -, -, -, -, și -,reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, precum și pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA solicitând admiterea lor și modificarea sentinței instanței de fond.
Recursurile formulate de intervenienții în nume propriu -A-, -, -, -, -, -, și - sunt identice aducând aceleași critici de nelegalitate și netemeinicie sentinței instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9 si art. 3041.pr.civ, intervenienții în nume propriu au solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei Tribunalului B-N în sensul admiterii pe fond a actiunii introductive precum si a cererii de interventie in nume propriu formulate.
In fapt, s-a arătat că prin cererea de interventie în interes propriu s-a urmărit valorificarea drepturilor conferite de legislatia în materia păstrării confidentialității în legătura cu informatiile clasificate, în functie de avizul/certificatul de securitate detinut/eliberat.
Solicitarea pentru plata dreptului a fost făcută în conformitate cu actul normativ care reglementează acordarea acestui spor, respectiv nr.OG 19/2006, aprobata cu modificări prin Legea nr. 444/2006, care la art. 3, stipuleaza faptul că "pentru păstrarea confidentialitătii în legătură cu informatiile clasificate, în functie de certificatul/avizul de securitate detinut, cadrele militare în activitate, functionarii publici cu statut special, militarii angaiati pe bază de contract si personalul civil din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate" si ca "unitătile, categoriile de personal, conditiile de acordare si cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului institutiei centrale din sectorul de apărare natională, ordine publică și sigurantă nationaIă".
mai precizat intervenienții că în completarea nr.OG 19/2006 a fost emis Ordinul nr. 1.819/C/2009 care a stabilit în concret modul de acordare a acestui spor, defalcat pe categorii de personal functie de certificatul/avizul de securitate detinut. Astfel, potrivit art. 3 din acest ordin s-a precizat faptul că sporul de confidentialitate se acordă de la data eliberării certificatului/avizului de securitate.
Acest aspect este relevant cu atât mai mult, deoarece anterior momentului solicitării avizului/certificatului de securitate, s-a procedat la evaluarea documentelor ce contin informatii care trebuie protejate prin clase de securitate (încadrarea lor în clase de securitate pe baza ghidului/listei de clasificare), determinându-se totodată si personalul care va manipula informatiile functie de clase de acces (stabilit prin decizia directorului unității). Or, in acest context este firesc ca "principiul de a cunoaste" - prevăzut de art. 33 din nr.HG 585/2002 pt. aprobarea nationale de protectie a informatiilor clasificate în România - cât si obligatia păstrarii confidentialității asupra informatiilor clasificate, să fie corelat cu dreptul de a beneficia de sporul la care face referire Legea nr. 444/2006 si Ordinul nr. 1.819/C/2008.
Interveneinții au apreciat că aceasta a fost si intentia legiuitorului, si o altă interpretare ar legitima pasivitatea unei institutii centrale a statului (în speță Ministerul Justitiei) care abia la 18 luni de la nasterea dreptului la plata sporului întelege să emită o norma metodologică care să-I pună efectiv în plată. Oricum, potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000 alin. 3 "actele normative date în executarea legilor, ordonantelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă" iar potrivit art. 76 "ordinele, instructiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot contine solutii care să contravină prevederilor acestora", respectiv art. 77 "ordinele și instructiunile se vor elabora în termenul prevăzut de actul superior sau, după caz, într-un termen util care să facă posibilă aducerea lor la îndeplinire".
Având în vedere aceste dispoziții legale, interveniții au considerat că nu ordinul emis de organul administrativ abilitat permite punerea în plata a sporului ci însăși legea care reglementează dreptul, dându-se astfel consistență si eficacitate principiul aplicării imediate si obligatorii a legii noi (cf. art. 10-11 ale Legii nr. 24/2000).
Totodată, s-a apreciat că precizarea continută în art. 3 al respectivului ordin vine în întâmpinarea acestui rationament, oferind o solutie de continuitate a plății, excluzând astfel o altă intepretare care s-ar aplica "doar pentru viitor".
In completare, intervenienții învederat si aspectul reliefat de continutul art. 46 din Legea nr. 293/2004 care se referă la obligatiile fpss, respectiv cea continuta de lit.h "păstrarea secretului de stat și de serviciu, în conditiile legii, precum și confidentialitatea informatiilor sau documentelor care au acest caracter, în condițiile legii". Or, n aceste conditii este firesc ca obligatiei de păstrare a confidentialității asupra informatiilor/documentelor să-i corespundă, corelativ si dreptul la plata unui spor care își găseste pe deplin justificarea pentru întreaga perioadă cât fpss din administratia penitenciară a avut acces la acestea.
Pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA, a formulat recurs atât împotriva sentinței civile nr. 300/CA/2009 cât împotriva sentinței civile nr. 1249/CA/2009 invocând dispozițiile art. 312 alin.(1), (2) și (3) pr.civ. și invocând incidența art. 304 pct. 9.pr.civ.
Referitor la sentința civilă nr. 300/CA/2009 pârâtul a adus critici de nelegalitate din perspectiva faptului că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată, astfel că prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de completare a sentinței civile nr. 149/CA/2009 pe care a formulat-o, în sensul acordării cheltuielilor de judecată ocazionate, respectiv 400 lei reprezentând onorar avocațial.
În fapt, pârâtul a arătat că prin sentința civilă nr. 149/CA/2009, Tribunalul Bistrița -N a respins actiunea formulată de reclamantul Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița ca neîntemeiată față de pârâtul-recurent Penitenciarul Bistrița.
Întrucât în cauză s-a dispus de către instanța de fond amânarea pronunțării, pârâtul a depus concluzii scrise la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanți, prin Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, cât și a cererilor de intervenție, ca neîntemeiate.
La concluziile scrise, a învederat pârâtul, a anexat o copie conformă cu originalul a chitanței privind plata onorariului de avocat pentru reprezentarea sa în fața instanței de fond, dar instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.(1) pr.civ. deși a avut câștig de cauză, astfel că a formulat o cerere de completare a hotărârii, dar prin sentința atacată i s-a respins ca neîntemeiată cererea motivat de faptul că nici prin întâmpinare și nici prin cuvântul la fond, nu a solicitat aceste cheltuieli.
Sub acest aspect, pârâtul a considerat că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea, atâta timp cât a justificat pretenția sa prin atașarea unei copii de pe chitanța care atestă plata onorariului de avocat. Pe de altă parte, pârâtul a apreciat că nu se impunea punerea în discuția contradictorie a părților cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, care nu se constituie într-o cerere distinctă a părții, ci este consecința obținerii rezultatului solicitat instanței.
În aceste condiții, pârâtul a apreciat că instanța de fond în mod greșit a calificat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca fiind un petit nou, nefăcând aplicarea prev. art. 274 alin. 1.pr.civ.
În argumentarea poziției sale, pârâtul a invocat și prev. art. 274 - 277.pr.civ. precizând că deși a formulat cererea ulterior închiderii dezbaterilor, aceste dispoziții nu prevăd un termen limită până la care să se facă această cerere.
Pentru aceste motive, pârâtul solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul acordării cheltuielilor de judecată ocazionate, respectiv suma de 400 lei.
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 149/CA/2009, pârâtul Penitenciarul Bistrițaa adus aceleași critici de nelegalitate din perspectiva neacordării cheltuielilor de judecată.
Reclamantul "Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistriț a", în numele membrilor de sindicat, în baza art. 51 din Constituția României și art. 28 din Legea nr. 54/2003 modificată și completată, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 149/CA/24.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Bistrița -N solicitând admiterea acestuia și rejudecarea cauzei.
MOTIVE DE CASARE
1. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată aplicându-se greșit legea de către instanța de judecată, din următoarele considerente:
Temeiul legal al sporul de confidențialitate îl constituie art. 3 alin (l) din Ordonanței Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 444/2006. Potrivit acestui text de lege pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază. "
Dispoziția ca și element al normei juridice statuate în textul susmenționat, cuprinde obligația destinatarilor normei juridice de a săvârși o acțiune, respectiv obligația de a acorda sporului de până la 15% cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în ipoteza în care există obligația păstrării confidențialității informațiilor clasificate, informații accesate in baza avize lor de securitate deținute.
Starea de fapt ce corespunde ipotezei acestei norme juridice, evidențiată de legiuitor ca fiind "păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de avizul de securitate deținut" s-a realizat la data eliberării certificatului/avizului de securitate.
Prin considerentele expuse în vederea motivării sentinței, instanța a apreciat greșit că certificatele/avizele de securitate au fost emise în baza textului art. 3 alin 1 din nr.OG 19/2006 - aprobată prin Legea nr. 444/2006.
Certificatele/avizele de securitate au fost emise membrilor de sindicat în baza Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, unde la art. 13 se precizează: "Solicitarea certificatului de securitate pentru persoanele cu atribuții nemijlocite în domeniul protecției informațiilor clasificate este obligatorie."
Potrivit art. 15 lit. k) "certificate de securitate sunt documentele care atestă verificarea și acreditarea persoanei de a deține, de a avea acces și de a lucra cu informații clasificate", iar la art. 28 se precizează" Accesul la informații secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat". La alin (2) se arată "Autorizația se eliberează pe niveluri de secretizare, prevăzute la art. 15. f), în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. Persoanele juridice, cu excepția celor prevăzute la art. 25 alin. (2 )și (3), notifică Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat eliberarea autorizației de acces.
Art. 28 alin (5) stipulează: "Neacordarea autorizatiei sau retragerea motivată a acesteia determină de drept interdictia de acces la informatii secrete de stat".
Conform art. 31 alin (3): "Dispozițiile art. 28 se aplică în mod corespunzător în domeniul informațiilor secrete de serviciu".
Din analiza texelor menționate rezultă că elibererea cerificatelor/avizelor s-a făcut pentru ca funcționarii care exercită nemijlocit atribuți în domeniul protecției informațiilor clasificate, să poată avea acces la aceste informații, să dețină informații clasificate și să poată lucra cu informații clasificate. În caz contrar funcționari nu pot exercita atribuți în domeniul informațiile clasificate.
Dispozițiile art. 3 alin ( 1) din nr.OG 19/2006 consacră dreptul funcționarilor publici cu statut special de a beneficia de un spor lunar de până la 15 % din salariul de bază pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate. Potrivit prevederilor acestui text acest spor se acordă în funcție de avizul de securitate deținut.
Prin urmare, deținerea certificatului/avizul de securitate este o condiție pentru acordarea acestui spor, condiție pe care reclamanții o îndeplinesc de la data când li sau eliberat certificatului/avizului de securitate. Textul de lege susmenționat condiționează acordarea acestui spor în funcție de avizul de securitate obținut, nu impune emiterea de certificate/avize de securitate. Certificatele/avizele de securitate se emit numai în baza Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Pentru ca dispoziția normei juridice stipulate la art. 3 alin. 1 din nr.OG 19 2006 să se realizeze în condiții normale, trebuia ca începând cu data eliberării certificatelor /avizelor de securitate să se acorde sporul de până la 15%. Prin urmare pentru perioada respectivă dispoziția normei juridice nu s-a realizat în condiții normale pentru ca să intervină așa cum era logic și necesar efectul juridic. Prin neacordarea acestui spor dispoziția este contrară normelor de drept, făcând astfel să intervină sancțiunea.
Pentru ca această normă juridică, la fel ca orice normă de drept, să aibă un caracter complet, pe lângă dispoziție și starea de fapt (ipoteza), presupune anumite consecințe juridice, adică efectul juridic sau sancțiunea. Cum efectul juridic nu a fost realizat, urmează să se aplice sancțiunea.
Sancțiunile civile constau în despăgubiri impuse celui care răspunde pentru producerea unei pagube, repunerea în drepturi
Pentru realizarea sancțiunii, membrii de sindicat au apelat la forța coercitivă a statului, solicitând instanței să oblige pârâți să reparare prejudiciului cauzat ca urmare a neacordării acestui spor.
Instanța de fond a apreciat că nu se cuvine a fi acordat acest spor membrilor de sindicat, pentru perioada începând cu emiterea certificatelor/avizelor de securitate până la data emiterii nr. 1819/C/27.06.2008, invocând ca argument că numai prin acest ordin s-au concretizat cotele procentuale și că numai de la data emiterii ordinului au putut fi calculate, cuprinse în buget și acordate drepturile bănești aferente, precizând că prin acordarea lor pentru perioada anterioară s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile consacrat în art. 15 alin 2 din Constituție și în prevederile art. 1 Cod civil.
Instanța nu a ținut cont că dispozițiile art. 3 alin 3 prevăd în mod imperativ, obligația ministrului sau conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, de a stabili prin ordin "unităților, categoriilor de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate".
Pin acest ordin, practic se interpretează dispozițiile art. 3 alin. 1 din nr.OG 19/2006. Ordinul nr. 1819/C/27.06.2008 nu are o existență de sine stătătoare, ci face front comun cu dispozițiile legale în temeiul cărora a fost emis.
Conform normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit in limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Dispozițile nr.OG 19/2006 nu stipulează că acordarea sporului de confidențialitate se face de la data emiterii ordinului respectiv, utilizarea de către legiuitor a sintagmei "se stabilesc" atribuie un caracter imperativ dispoziției cuprinse la art. 3 alin.(3), obligând ministerele și instituțiile centrale să se conformeze dispoziției legale de a acorda sporul de confidențialitate.
Legea nr. 444/2006 prin care s-a aprobat nr.OG 19/2006, și care a adus modificări textului art. 3 alin 1 în sensul acordării sporului de confidențialitate și funcționarilor publici cu statut special, a fost publicată în Monitorul Oficial, partea 1. nr. 978 din 07.12.2006, intrând în vigoare la 3 zile de la publicare,conform art. 78 din Constituție.
Potrivit doctrinei juridice, rațiune a principiului neretroactivității civile constă în acea că nici o persoană nu-și poate potrivi comportarea sa după norme juridice care încă nu există. la raporturile de drept civil își pot conforma conduita lor numai cerințelor legii în vigoare în momentul stabilirii, modificării sau stingerii relațiilor dintre ei.
În cazul de față, pârâții ca și participanții la raportul de drept civil aveau obligația de a acorda sporul de confidențialitate, respectiv de a stabili prin ordin cuantumul acestui spor potrivit legii în vigoare, nu li s-a cerut să adopte un comportament după norme juridice care nu existau.
Principiul neretroactivități legii civile ar avea aplicabilitate doar în situația în care anumiți funcționari publici cu statut special au certificat/aviz de securitate eliberat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 444/2006, caz în care, celor în cauză, nu li se acordă sporul menționat decât de la data intrării în vigoare a legii.
Interpretarea dată de instanță duce la lipsirea de eficacitate a unei legi în vigoare, în speță a unei ordonanțe a guvernului - aprobată și modificată prin Legea nr. 444/2006.
În altă ordine de idei, ordinul unui ministru fiind un act administrativ normativ, în principiu, începe să producă efecte juridice de la data publicări. În doctrina juridică se precizează că de la această regulă există anumite excepții: actele administrative care prevăd o dată ulterioară de la care intră în vigoare și actele administrative cu caracter retroactiv, adică acele acte care constată existența sau întinderea unor drepturi și obligații ce au luat naștere anterior ori inexistența lor. Din această categorie fac parte: actele administrative care prevăd că produc efecte la o dată anterioară publicării lor; actele de. anulare (revocare) a unor acte administrative, actele normative interpretative; actele administrative jurisdicționale.
Practic, categoriile de personal care beneficiază de sporul implicit unitățile din care aceștia fac parte, au fost stabilite de confidențialitate, și prin însăși eliberarea certificatelor/avizelor de securitate, situație circumscrisă ipotezei normei juridice. De asemenea condițiile de acordare ( în funcție de avizul de securitate deținut) și cuantumul maxim al sporului sunt evidențiate în textul art. 3 alin.( 1) din nr.OG 19/2006.
Într-adevăr, nr. 1819/C/27.06.2008 a stabilit cuantumul acestui spor în procente cuprinse între 10%-15% (art.2), față de textul art. 3 alin. 1 din nr.OG 19/2006 care precizează un spor de la 15 %.
Dintre situațiile evidențiate a fi stabilite prin ordine conform art. 3 alin. 3, doar concretizarea în cote procentuale a sporului necesita a fi precizată în cuprinsul ordinului, restul situațiilor (unitățile, categoriile de personal, condițile de acordare) putând fi deduse din cuprinsul art. 3 alin 1.
Având în vedere că acest ordin este un act administrativ care aduce precizării dispozitiilor cuprinse în nr.OG 19/2006, poate fi asimilat actelor interpretative( de ex Normeior metodologice).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă; art. 20 din Legea nr. 554/2004, nr.OG 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Pârâții-intimați DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. B-N, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, aducând aceleași argumente în susținerea poziției lor.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N s-a susținut că prima instanță în mod corect a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respingând în cele din urmă acțiunea formulată față de acesta ca fiind inadmisibilă și de asemenea, în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Agenția Națională a Penitenciarelor, motivat de faptul că aceștia au calitatea de ordonator principali de credite, respectiv de ordonator secundar față de Penitenciarul Bistrița.
Cât privește fondul cauzei, pârâta a arătat că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată, statuând că drepturile bănești solicitate de către reclamantul-recurent și intervenienții-recurenți nu putea fi alocate decât de la data cuantificării cotelor procentuale prin Ordinul nr. 1.819/C/27.06.2008, ca atare ele nu putea fi acordate anterior stabilirii acestora prin ordinul menționat.
În întâmpinarea depusă de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITECIARELOR B se susține că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea, reținând că drepturile bănești solicitate nu putea fi acordate anterior stabilirii prin ordin, iar prin acordarea lor pentru perioada anterioară s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituție și în prev. art. 1 Cod civil.
MINISTERUL JUSTIȚIEI prin întâmpinarea depusă a susținut, de asemenea, că numai de la data de 27.06.2008 când a fost emis Ordinul nr. 1819/C/2008 se poate acorda funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar, deținători de certificat/aviz de securitate, un sport de confidențialitate corespunzător clasei de secretizare a certificatului/avizului, deoarece punerea în aplicare a ordinului cu o dată anterioară intrării în vigoare ar constitui un caz de aplicare retroactivă a legii civile, ceea ce ar aduce atingere principiului neretroactivității legii civile în timp consacrat de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție.
Curtea a fost sesizată cu recursurile formulate de către intervenienții în nume propriu -A-, -, -, -, -, -, și -, recursul formulat de către reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, precum și recursurile formulate de către pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA
Referitor la recursurile declarate de către reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, de către pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA și de către intervenienții -A-, -, -, -, -, -, și - împotriva sentinței civile nr. 149 din 23 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, - Curtea va respinge toate recursurile ca nefondate.
Prin sentința civilă nr. 149/CA/2009 din data de 24 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița ", în numele membrilor de sindicat, ca inadmisibilă față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și ca neîntemeiată față de pârâtul Ministerului Justiției, de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și de pârâtul Penitenciarul Bistrița.
Totodată s-au respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Bistrița.
S-au respins ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții Lang, și.
În mod corect a reținut prima instanță că membrii sindicatului reclamant precum și intervenienții în interes propriu au calitatea de funcționari publici la Penitenciarul Bistrița.
Potrivit prev. art. 3 alin. 1 și 3 din nr.OG 19/2006 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 444/2006, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiată de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate". "Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În baza acestui text de lege membrilor reclamantului și intervenienților li s-au emis certificate respectiv avize de securitate.
După eliberarea certificatelor respectivelor avizelor de securitate, s-a emis Ordinul MJ nr. 1819/C/27 iunie 2008 prin care s-a stabilit că deținătorii certificatului/avizului de securitate beneficiază de un spor lunar de până la 15% din salariul de bază, numit spor de confidențialitate, cotele procentuale din salariul de bază fiind enumerate în art. 2 din ordin, iar în articol fiind prevăzut că "sporurile de la art. 2 se acordă de la data eliberării certificatului/avizului de securitate".
În mod corect reține prima instanță că față de dispozitiile art 3 alin 3 din OG nr 19/2006 aceste drepturi bănești nu puteau fi acordate anterior stabilirii lor prin ordin, momentul emiterii ordinului fiind cel care a dat naștere dreptului la sporul de confidențialitate, potrivit legii.
Prin acordarea lor pentru perioada anterioară s-ar încălca principiul nerectroactivității legii civile consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituție și în prev. art. 1 Cod civil. Art 3 alin 3 din OG nr 19/2006 permite acordarea sporului de confidențialitate numai de la data aprobării ordinului și nu de la data eliberării certificatului/avizului de securitate, cum greșit susțin recurenții.
Susținerile recurentilor referitoare la ""principiul de a cunoaste" - prevăzut de art. 33 din nr.HG 585/2002 pt. aprobarea nationale de protectie a informatiilor clasificate în România - cât si obligatia păstrarii confidentialității asupra informatiilor clasificate, să fie corelat cu dreptul de a beneficia de sporul la care face referire Legea nr. 444/2006 si Ordinul nr. 1.819/C/2008" sau la "art. 46 din Legea nr. 293/2004 care se referă la obligatiile fpss, respectiv cea continuta de lit.h "păstrarea secretului de stat și de serviciu, în conditiile legii, precum și confidentialitatea informatiilor sau documentelor care au acest caracter, în condițiile legii". Or, n aceste conditii este firesc ca obligatiei de păstrare a confidentialității asupra informatiilor/documentelor să-i corespundă, corelativ si dreptul la plata unui spor care își găseste pe deplin justificarea pentru întreaga perioadă cât fpss din administratia penitenciară a avut acces la acestea" - nu pot fi reținute de către curte. Obligația păstrării confidențialității, și a secretului profesional în general, este o obligație nepatrimonială, ea putând avea o componentă patrimonială numai în cazurile în care este expres și limitativ prevăzut un spor de confidențialitate.
Referitor la recursul declarat de către pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA împotriva sentința civilă nr. 300/CA/2009 de completare a sentinței civile nr. 149/CA/2009, în sensul acordării cheltuielilor de judecată ocazionate, respectiv 400 lei reprezentând onorar avocațial curtea va respinge și acest recurs ca nefondat.
Pârâtul adus critici de nelegalitate din perspectiva faptului că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată, astfel că prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia. Pârâtul însă nu a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată cu ocazia cuvântului pe fond așa cum rezultă și din încheierea de amânare a pronunțării din 17.03.2009 - fila 216 verso. Primul moment la care pârâtul a înțeles să solicite cheltuieli de judecată a fost prin concluziile scrise depuse după dezbateri, urmare a amânării pronunțării.
La concluziile scrise, pârâtul, a anexat o copie conformă cu originalul a chitanței privind plata onorariului de avocat pentru reprezentarea sa în fața instanței de fond, dar instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.(1) pr.civ, astfel că a formulat o cerere de completare a hotărârii, dar prin sentința atacată, în mod judicios, i s-a respins ca neîntemeiată cererea motivat de faptul că nici prin întâmpinare și nici prin cuvântul la fond, nu a solicitat aceste cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA și de intervenienții -A-, -, -, -, -, -, și - împotriva sentinței civile nr. 149 din 23 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Respinge recursul declarat de PENITENCIARUL BISTRIȚA împotriva sentinței nr. 300 pronunțată la data de 23 iunie 2009 în același dosar - al Tribunalului Bistrița -
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria
- - --- - -
GREFIER,
Red.
Dact./23 ex.
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria
