Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 21/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 21
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta -, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 1945 din 22 august 2002, emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al 5-lea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Prezentă la dezbateri, reclamanta relevă instanței că a înțeles să se conformeze dispozițiilor acesteia în sensul prezentării a două persoane care să fie audiate în calitate de martori, sens în care solicită audierea nemijlocită a doamnei și, persoane care cunosc date despre refugiul familiei sale.
Instanța, în considerarea dispozițiilor art.186 pr. civilă încuviințează audierea martorilor și și raportat la dispozițiile art.192 coroborat cu dispozițiile art. 193.pr. civilă trece la audierea nemijlocită a acestora, filele 46- 47 din dosarul cauzei.
Martorul, deși are religie ortodoxă nu a dorit să jure cu mâna pe biblie sau cruce.
Curtea pune în discuția reclamantei excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 22.08.2002 - 24.07.2006, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reclamanta este de acord cu admiterea excepției.
Curtea, după deliberare, admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, pentru perioada 22.08.2002 - 24.07.2006, apreciind că termenul de 3 ani, prevăzut la art. din 167/1958 trebuie raportat la momentul sesizării instanței -25.07.2009. Astfel, din coroborarea art. 7 din DL 167/1958 ( Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul de acțiune ) cu art. 1, 3 din același act normativ (Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege/ Termenul prescripției este de 3 ani ), se poate desprinde concluzia că pretențiile reclamantei pot fi analizate doar începând cu data de 25.07.2006, perioada anterioară acestei date fiind prescrisă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii, anularea hotărârii emise de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată cu toate consecințele care decurg din aceasta începând cu data de 25.07.2006. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.1204/33/25.07.2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, anularea hotărârii nr.1945 din 22.08.2002 și acordarea drepturilor de refugiat conferite potrivit Legii nr.189/2000.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că mama sa a plecat în refugiu din loc. fiind persecutată de către trupele hortiste de ocupație, pe motive etnice, la data de 21.10.1942.
În acest sens, arhivele naționale au eliberat certificatul nr.C/1484/11.07.2002 prin care se atestă faptul că în fondul arhivistic al Prefecturii T, Biroul refugiaților, dosarul "persoane refugiate din comună" figurează la poziția nr.26, numita în vârstă de 20 ani.
De altfel, prin hotărârea nr.2099 din 30.08.2002 Casa județeană de Pensii C, a acordat indemnizația stabilită de lege pentru perioada de persecuție în favoarea mamei subsemnatei.
Reclamanta a arătat că s-a născut în refugiu la data de 06.09.1943, întorcându-se împreună cu mama sa în localitatea de domiciliu, în martie 1945.
Contestația nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în 21.08.2009, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Cai nvocat excepția tardivității depunerii contestației (hotărârea este din 2002), fiind depășit termenele de contestație și termenul de prescripție.
În drept au fost invocate disp.art.115 și 242 pct.2 pr.civ.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
În 31.07.2002, reclamanta s-a adresat cu o cerere Casei Județene de pensii C în vederea acordării drepturilor conferite de 189/2000.
Prin hotărârea nr. 1945/22.08.2002, pârâta a respins cererea, reținând că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților.
Asupra excepției tardivității formulării acțiunii, Curtea s-a pronunțat la termenul de judecată din 2.12.2009, reținând faptul că pârâta nu a putut face dovada comunicării acestei hotărâri reclamantei astfel încât de mersul său juridic apare ca fiind făcut în termen.
Astfel borderoul nr. 104/2.09.2002, depus la dosar, face dovada intenției pârâtei de comunicare a scrisorii către reclamanta dar, în lipsa unei confirmări din partea Biroului Poștal nr. 1 C-N, de primire a acestuia și de înaintare a scrisorii către reclamanta ( potrivit răspunsului de la 41, termenul de păstrare a arhivei este de 2 ani ) proba tardivității apare ca neîndeplinită.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Cererea reclamantei trebuie raportată la contextul istoric si social ante si postbelic astfel încat se impun următoarele precizari:
După semnarea de la Viena din 30 august 1940, act impus României de către Germania și Italia în favoarea Ungariei, armata maghiară a început ocuparea de Nord, pe măsură ce armata română împreună cu instituțiile românești se retrăgeau din teritoriul cedat.
O dată cu intrarea armatei maghiare în teritoriul cedat, elementele revizioniște și șovine ale comunității maghiare din Transilvania au pus la cale, susținute logistic de către o parte din militarii, masacrarea populației românești.
au avut loc, potrivit datelor oferite de istorici, în localități ca:, Marca, de Câmpie, Z, H, de, de, Bârgăului, T,.
maghiară a durat din anul 1940 până în 1944, perioadă în care populația românească a fost supusă la deportări, bătăi, schingiuri și execuții. Multe comune din județele B, S, M, și C, cu populație majoritară română, au devenit cu populație preponderent maghiară după ocupația horthystă.
Pe acest fundal istoric încărcat de represalii din partea trupelor maghiare, populatia de etnie română din loc., jud. Caî ncercat să se refugieze in zonele rămase neocupate, în speță în loc., jud.
Familiile reclamantei și ale martorilor audiați în cauză și-au parăsit gospodăriile în toamna anului 1942, întorcându-se acasă doar in primăvara lui 1945.
În privința mamei reclamantei, Direcția Județeană Ca A rhivelor Naționale a confirmat faptul că aceasta figurează, începând cu 21.10.1942, ca refugiată din loc. f-25
În acest sens, Casa Județeană de Pensii Cae mis Decizia nr. 2099/30.08.2002 prin care îi recunoaște acesteia calitatea de refugiat -26
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar ( certificat de naștere nr. - -3, certificat de căsătorie seria C nr. - ), reclamanta s-a născut in timpul refugiului mamei sale, în loc., în 6.09.1943.
Martorii audiați în cauză ( -46, -47 ), având ambii calitatea de refugiat recunoscută prin hotărâri ale CJP C, au învederat faptul că s-au întâlnit cu mama reclamantei în refugiu și că reclamanta s-a născut în perioada în care mama ei era refugiată și locuia la ( așa cum de altfel rezultă și din mențiunile certificatului de naștere al reclamantei unde, la locul nașterii, apare menționată loc., jud. C).
Nu poate fi primită o abordare strict limitativă a categoriilor de persoane cărora li se cuvin drepturile conferite de 189/2000, excluzându-se persoanele născute în refugiu.
Curtea apreciază că și acestea, alături de familiile lor, au suferit de pe urma refugiului fiind astfel îndreptățite la acordarea unor compensații materiale.
De altfel, scopul legii este de a asigura un oarecare confort material persoanelor care au avut de suferit, în diverse forme, de pe urma ocupației maghiare, neputându-se exclude de aici persoanele care s-au născut în refugiu.
domiciliului în perioada respectivă reprezintă doar unul din aspectele care trebuie avute în vedere de către instanță dar este indiscutabil faptul că privațiunile i-au afectat nu doar pe adulți ci și pe copiii care s-au născut în refugiu.
Pentru aceasta, instanța a apreciat că s-a dovedit situația de refugiat a reclamantei, care, potrivit probațiunii testimoniale, s-a născut în timpul refugiului familiei sale în localitatea.
Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor nr.OG 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Esențial, în speță, este faptul că mama reclamantei a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care, excluderea copiilor săi, născuți în refugiu, de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.
În consecință, acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând să se dispună anularea hotărârii emise de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada septembrie 1943 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 25.07.2006.
La stabilirea momentului de la care reclamanta poate fi considerată că s-a aflat în refugiu, Curtea a avut în vedere data nașterii sale, potrivit actelor de stare civilă -6.09.1943.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și, în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 1945/22.08.2002 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1943 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 25.07.2006.
Admite exceptia prescriptiei dreptului la acțiune pentru perioada 22.08.2002 24.07.2006.
Respinge pretentiile reclamantei pentru perioada 22.08.2002 - 24.07.2006, ca prescrise.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED.MH/MB
21.01.2010/5 ex.
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei
