Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 118/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 118
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria
-
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de către reclamantul -G, împotriva Sentinței civile nr. 2513 din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat - PREȘEDINTELE SENATULUI ROMÂNIEI, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr. 544/2001).
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat.
Se constată că la data de 15 ianuarie 2010 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea Senatului României, prin intermediul căreia solicită constatarea nulității recursului și respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2513 din 10 iulie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamantul - G în contradictoriu cu Senatul României.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus și precizată ulterior, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul Senatul României solicitând obligarea acestuia să-i comunice reclamantului informațiile pe care le-a solicitat prin petiția nr. 030/8/30.03.2009 precum și la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 Euro.
În motivarea cererii s-a susținut că informațiile solicitate au caracter public și au avut și au un impact direct asupra vieții și sănătății reclamantului și familiei acestuia, a băimărenilor, maramureșenilor, în contextul hotărârii CEDO din 27.01.2009 și că pârâtul a refuzat nejustificat comunicarea acestora, încălcând prevederile Constituției României, Cartea Drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv pe ale Legii nr. 544/2001.
Prin cererea înregistrată la 25.05.2009, în dosar nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâului să-i comunice informațiile pe care le-a solicitat prin petiția nr. 08/4/08.05.2009 și daune morale în cuantum de 400.000 euro.
Reclamantul a susținut că pârâul nu i-a răspuns concret la întrebările referitoare la cheltuirea banilor publici exclusiv pentru campanie electorală, limitându-se la a spune că deține date și informații, aspect ce reflectă disprețul față de lege și reclamant.
În probațiune a depus petiția, scrisoarea deschisă adresată autorităților statului, extras din hotărârea CEDO pronunțată în 27.01.2009.
Prin întâmpinare, pârâtul Senatul României a solicitat respingerea cererii arătând că petiția cu nr. 030/8 din 30.03.2009 nu a fost înregistrată la sediul instituției sau la președintele Senatului iar petiția nr. 014/14.04.2009 pe aceeași problematică de mediu a fost trimisă Ministerului mediului spre competentă soluționare, iar sub nr. 786/05.2009 reclamantului i s-a comunicat că va primi răspunsul cuvenit de la minister.
De asemenea, pentru Președintele Senatului a sosit adresa reclamantului din 8.05.2009 care a fost îndreptată Biroului de Relații cu publicul pentru a răspunde acestuia.
Susținând că atribuțiile și competențele pârâtului sunt limitativ și expres prevăzute de normele legale în vigoare, iar relațiile solicitate de reclamant exced acestora, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității plângerii.
Referitor la daunele solicitate prin plângere, pârâtul a arătat că reclamantul n-a dovedit prejudiciul, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 998 cod civil ( 5,6).
În dosar nr-, pârâtul a solicitat respingerea plângerii ca rămasă fără obiect pe excepție sau neîntemeiată arătând că reclamantului i s-a răspuns la întrebările sale, aspect ce reiese din adresa nr. 1799 din 13 mai 2009, anexată întâmpinării.
Pe de altă parte, solicitările reclamantului exced dispozițiilor Legii nr. 544/2001 atâta vreme cât în bugetul Senatului nu sunt prevăzute credit bugetare pentru cheltuieli cu campaniile electorale ( 6,7).
Având în vedere împrejurarea că cele două litigii pendinte se poartă între aceleași părți iar obiectul acestora vizează plângerile reclamantului întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, la termenul din 10 iulie 2009, instanța pus, din oficiu în discuția părții prezente excepția de conexitate a dosarelor, reclamantul arătând că nu se opune judecării conexuale a acestora.
Considerând că există legătură de conexitate, pentru o mai bună soluționare a plângerilor și ținând cont de normele legale cuprinse în art. 164 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus conexarea dosarului nr- la acest dosar.
Examinând plângerea prin prisma celor susținute de reclamant, din coroborarea apărărilor pârâtului, a probelor depuse la dosar precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Prin petiția cu nr. 030/8 din 30.03.2009, reclamantul a solicitat Președintelui Senatului să-i răspundă la următoarele întrebări:
1.) - de ce până în prezent, la 2 (două) luni de la sentința, hotărârea CEDO (27.01.2009 anexată în extras) prin care "România a fost condamnată pentru că a încălcat dreptul la un mediu sănătos, protejat care este garantat ca parte a dreptului la viața privată și de familie", nu a luat măsura()în funcția ce o deține, de punere în aplicare pe întreg teritoriul României - inclusiv în B M, a prevederilor sentinței care are caracter obligatoriu - definitiv - irevocabil, pentru Statul - Autoritățile române? Care sunt motivele (motivul)?,
2.) - de ce susține, apără, acționează (punând în pericol viața și sănătatea a sute de mii de români - maramureșeni, moți și nu numai) și în prezent pentru punerea în funcțiune a SRL B M și al Montana (care funcționează exact la fel ca și tehnologie cu fosta SC - SA, bazată pe cianură în circuit închis și mediu deschis în localități) când există o sentință definitivă și irevocabilă dată împotriva României, tocmai într-un caz precedent, când folosirea cianurii, a adus grave prejudicii mediului și sănătății oamenilor? Ale cui interese le apără, protejează? În nici un caz ale cetățenilor, locuitorilor din zonă. Al românilor? Nu.
3.) - pentru ce motive susține cu vehemență funcționarea SC SA (care prelucrează numai materie primă din străinătate, pentru străinătate, nouă rămânându-ne numai produsele toxice, otrăvitoare) În continuare în B M, în condițiile în care rezultatele plumbemiei (anexată în extras) făcute la băimăreni indică valori cu mult peste limita de siguranță admisă de către (de circa 2,3,5 - 10 ori mai mari)?.
Ulterior, prin cererea nr. 08 din 8.05.2009, reclamantul a solicitat pârâtului să-i comunice care sunt motivele (motivul) pentru care, într-o perioadă de criză financiar - economică extrem de gravă prin care trece România în prezent, în funcția de înalt demnitar pe care o deține, refuză categoric să renunțe imediat, necondiționat la cheltuirea banilor publici (sute de mii, miliarde, reci de milioane de euro), proveniți exclusiv din bugetul de stat, de la cei peste 20 milioane de cetățeni români - contribuabili, pentru acțiuni, activități care au un caracter exclusiv de campanie electorală, atât pentru el cât și pentru formațiunea politică pe care o conduce, o reprezintă? (acțiuni, activități, cheltuieli, etc. ).
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public iar autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
Conform normelor legale cuprinse în art. 7 din aceeași lege, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a răspunde în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mul 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor de documentare și de urgența solicitării.
Din economia textului de lege menționat anterior, rezultă că termenul de comunicare a relațiilor solicitate curge de la data înregistrării cererii, ori, reclamantul nu a dovedit că cererea sa cu nr. 30/8 din 30.03.2009 a fost înregistrată la autoritatea publică, aceasta contestând faptul că aceasta ar fi intrat prin registratura sa.
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. "b" din actul normativ menționat, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice, indiferent de scopul ori de forma sau de modul de exprimare a informației, ori întrebările adresate de reclamant exced activității desfășurate de pârât și atribuțiilor constituționale ale acestuia.
Este de necontestat împrejurarea că reclamantul a expediat instituției publice pârâte precum și altor autorități publice, mai mult petiții, unele cu conținut asemănător, la care a primit o serie de răspunsuri, cum este și cazul petiției cu nr. 08 din 8.05.2009, căreia i s-a răspuns prin adresa nr. 1799/13.05.2009 ( 3 din dosar nr-).
În contextul celor arătate, este lipsit de relevanță că răspunsul primit îl nemulțumește total pe reclamant, ipoteză în care, acesta nu se poate prevala cu succes de dispozițiile art. 22 ale Legii nr. 544/2001.
Cât privește daunele morale în cuantum de 50.000 euro și 400.000 euro, acestea nu au fost precizate și dovedite sub aspectul izvorului prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și pagubă, a modalității de calcul în sensul prevederilor art. 998 Cod civil pe de o parte, iar pe de altă parte acest petit referitor la daune este unul accesoriu cererii principale, situație în care urmează soarta cererii principale.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul -G, solicitând admiterea recursului ș modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea motivelor de recurs, recurentul a arătat că a solicitat pârâtului să răspundă la trei întrebări punctuale, cu privire la infirmații de interes public, legate de starea de sănătate însă nu a primit nici un răspuns, invocându-se faptul că solicitările sale exced 544/2004 și activității desfășurate de pârât.
În acest mod, recurentului i se încalcă grav dreptul la viață și șa un mediu sănătos, nepoluat, nerespectându-se nici hotărârea CEDO din 27.01.2009.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 22 alin 5 din 544/2004.
Prin întâmpinarea depusă intimatul Senatul României a solicitat să se constate nul recursul formulat de recurentul - reclamant sau respingerea acestuia ca fiind nefondat.
În susținerea poziției procesuale, intimatul a arătat că erificându-se dacă corespondența la care reclamantul face referire în cererea de chemare în judecată a ajuns pe căile admise de lege (prin poștă sau e-mail) la sediul instituției sau la președintele Senatului s-a constatat următoarele:
- scrisoarea deschisă sub DT. probabil personal, 028/28 ianuarie 2009, a fost înregistrată și a fost redistribuită spre competentă soluționare la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții care comisie a formulat adresa de răspuns - anexată, sub nr.42/05.02.2009.
- adresa nr.030/8/ 30.03.2009, adresată excelenței sale, președintele Senatului nu a ajuns pe căile admise de lege (în scris ori poștă electronică) la sediul instituției sau la președintele Senatului.
S-a că reclamantul nu prezintă dovada că cererea sau petiția sa - adresa nr.030/8/ 30.03 2009 - a fost expediată pe căile admise de lege și că aceasta a ajuns la sediul instituției sau la Președintele Senatului.
Tot recurentul - reclamant din acest dosar a expediat: - pe adresa Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, scrisoarea nr.014/14.04/2009- pe aceiași problematică de mediu - care comisie a formulat adresa de trimitere a acesteia la Ministerul Mediului spre competentă soluționare - anexată, sub DT. 786/05.2009 iar petentului i s-a comunicat că va primi răspunsul cuvenit de la minister; - pe adresa Procurorului General al României - transmis prin fax de la Strasbourg - a sosit scrisoarea deschisă - imperativă și ultimativă - scrisoare care prin adresa anexată. DT. P/230/05.05.2009 a fost redirijată destinatarului de drept; - pentru Președintele Senatului în data de 1 mai 2009 a sosit adresa reclamantului nr.08.05.2009 și care a fost îndreptată Biroului de Relații cu Publicul pentru a formula în termenul legal răspunsul în baza Legii nr.544/2001.
În contextul celor arătate, este lipsit de relevanță că răspunsul primit îl nemulțumește total pe reclamant, ipoteză în care, acesta nu se poate prevala cu succes de dispozițiile art. 22 ale Legii nr. 544/2001.
Cât privește daunele morale în cuantum de 50.000 euro și 400.000 euro, acestea nu au fost precizate și dovedite sub aspectul izvorului prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și pagubă, a modalității de calcul în sensul prevederilor art. 998 Cod civil pe de o parte, iar pe de altă parte acest petit referitor la daune este unul accesoriu cererii principale, situație în care urmează soarta cererii principale.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispoz. art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține faptul că demersul recurentului este motivat, neputându-se accepta aserțiunea intimatei potrivit căreia se impune anularea lui.
Recurentul a indicat motivele pentru care apreciază că sentința atacată este netemeinică și nelegală, acestea putând fi încadrate printre motivele de recurs enumerate la art. 304 Cod proced. civilă.
Raportat la datele speței, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, orice persoana are dreptul sa solicite și sa obțină de la autoritățile și instituțiile publice informațiile de interes public iar autoritățile și instituțiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
Conform normelor legale cuprinse in art. 7 din aceeași lege, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a răspunde în scris la solicitarea informațiilor de interes public in termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor de documentare și de urgența solicitării.
Termenul de comunicare a relațiilor solicitate curge de la data înregistrării cererii.
În speță, reclamantul nu a dovedit ca cererea sa cu nr. 30/8 din 30.03.2009 a fost înregistrată la autoritatea publică, aceasta contestând faptul că aceasta ar fi intrat prin registratura sa.
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. "b" din actul normativ menționat, prin informare de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezulta din activitățile unei autorități sau instituții publice, indiferent de scopul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
. adresate de reclamant exced activității desfășurate de pârât și atribuțiilor constituționale ale acestuia.
Este de necontestat împrejurarea că reclamantul a expediat instituției publice pârâte precum și altor autorități publice, mai mult petiții, unele cu conținut asemănător, la care a primit o serie de răspunsuri, cum este și cazul petiței cu nr. 08 din 8.05.2009, căreia i s-a răspuns prin adresa nr. 1799/13.05.2009 ( 3 din dosar nr-).
În ceea ce privește referirea recurentului la decizia CEDO din ian. 2009, se constată faptul că acesta nu nominalizează în concret hotărârea, individualizând-o doar prin data pronunțării.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publice, în ianuarie 2009, 25 de hotărâri pronunțate în cauze împotriva României.
Dintre acestea, singura care ar putea avea legătură cu prezenta speță este cauza României (cererea nr. 67021/01, hotărârea din 27 ianuarie 2009), în care Curtea a constatat înclcarea art. 8 din Convenție, prin încălcarea obligațiilor pozitive ale Statului Român de a lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea dreptului la un mediu înconjurător sănătos, urmare a sesizării făcute de către doi cetățeni care locuiesc în B M, în apropierea unei exploatări miniere aparținând SC SA B M, fosta SA, aceștia acuzând ca tehnologia pe baza de cianuri folosita în prelucrarea aurului la compania băimăreană le pune viețile în pericol si ca, în ciuda petițiilor repetate în acest sens, autoritățile române nu au făcut nimic pentru a-i proteja.
Este real faptul că decizia CEDO este obligatorie pentru statul român dar ea nu impune nici o obligație pozitivă în sarcina pârâtului - intimat, acesta având calitatea de președinte al Senatului, funcție care nu presupune, în mod direct, punerea în executare a hotărârii CEDO.
Obligațiile statuate de către CEDO au fost stabilite în sarcina Statului, acesta fiind de altfel și condamnat pentru nerespectarea art. 8 din Convenție.
Pentru aceste considerente, soluția pronunțată de către instanța de fond apare ca temeinică și legală, inclusiv sub aspectul daunelor morale ( cerere accesorie acțiunii principale) astfel încât recursul declarat se impune a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva Sentinței civile nr. 2513 din 10 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria
- - --- - -
GREFIER
-
RED.MH/MB
21.01.2010/4 ex.
jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria
