Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1176/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1176/R-
Ședința publică din 19 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
Judecător: -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, C, G, și, toți cu domiciliul ales la Avocat, P,-, jud.A împotriva sentinței nr.421/CA din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind INPSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul IPJ A prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-au depus concluzii scrise de către recurenți.
Reprezentantul intimatei precizează că sediul actual al MIRA este în B, nr.1A, sector 1. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatului IPJ A solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea introdusă la data de 11.03.2008, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, G, C, G, -, au chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților la plata primei de vacanță pe perioada 1.08.2002 - 31.12.2003, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de polițist și timpul efectiv lucrat.
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând următoarele:
Sunt angajații A și de la data de 1.08.2002, potrivit Legii nr.360/2002, au devenit funcționari publici cu statut special. Această lege se completează cu Legea nr.188/1999.
În această calitate, potrivit Legii nr.188/1999 și Legii nr.360/2002 și art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, aveau dreptul la prima de vacanță, primă neacordată pe perioada în discuție.
Nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002, întrucât categoriile de personal reglementate de această lege nici în momentul de față nu beneficiază de prima de vacanță.
Prin nr.OUG146/2001 s-a reglementat plata primei de vacanță funcționarilor publici, inclusiv funcționarilor publici cu statut special pe perioada 2001-2006.
Ca atare, și ei au dreptul la plata primei de vacanță pentru perioada pretinsă.
Suspendarea plății dreptului nu a avut ca efect prescripția dreptului la acțiune sau pierderea dreptului la aceasta.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat, cu titlu de excepție, lipsa calității procesuale pasive, deoarece creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. A mai invocat faptul că nu se află în raporturi de prepușenie cu reclamanții, aceștia fiind angajații celorlalți pârâți. A mai invocat, cu titlu de excepție, prescripția dreptului la acțiune. Pe fond, a susținut că acțiunea este neîntemeiată.
Pârâtul, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamanții nu pot beneficia de prima de vacanță pe perioada pretinsă, nefiind reglementată de lege, iar dispozițiile nr.OUG146/2007 nu sunt aplicabile acestora.
Pârâtul A, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamanții nu au dreptul la plata primei de vacanță pe perioada 2002-2003.
Prin sentința civilă nr.421/CA din 12 septembrie 2008, Tribunalul Argeș - Complet specializat contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, reținând următoarele:
Reclamanții sunt angajații A ca polițiști, având calitatea de funcționari publici cu statut special.
Dreptul la prima de vacanța este reglementat de art.37 alin.2 din nr.OG38/2003.
Potrivit dispozițiilor art.53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu, pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții, este prevăzută în art.33 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", precum și în nr.OG38/2003, art.37 alin.2, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acest drept nu a mai fost însă acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art.33 din Legea nr.188/1999 prin nr.OUG33/2001. În prezent, textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu este suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art.3 din nr.OUG33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art.53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
În ceea ce privește, însă, perioada pentru care prima de vacanță este datorată, s-a constatat că această chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XII/5.02.2007, potrivit căreia prima de vacanță se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006.
Dreptul la plată a fost reglementat și prin nr.OUG146/2007, în preambulul ordonanței făcându-se trimitere la decizia nr.XII/2007, anterior citată.
Ca atare, s-a reținut că reclamanții nu pot pretinde, iar instanța nu poate acorda prima de vacanță pe perioada 2002-2003, menționată în acțiune.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților formulată împotriva A, de obligarea a acestuia la plata primei de vacanță pe perioada 1.08.2002-31.12.2003, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, a fost respinsă și cererea formulată împotriva pârâților și, de obligare la asigurarea fondurilor necesare plății primei de vacanță, instanța de fond nemaianalizând excepțiile invocate de aceștia.
Împotriva sentinței de mai sus, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, conform dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Se susține că, începând cu 1.08.2002, potrivit dispozițiilor art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, polițiștii, ca funcționari publici, beneficiază, pe lângă indemnizația de concediu, de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu; că polițiștilor nu li se aplică prevederile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, așa cum reiese din dispozițiile art.78 alin.2 ale Legii nr.360/2002, aceste categorii de personal neavând nici în prezent dreptul la prima de concediu; că în temeiul textului arătat a fost făcută doar conversia gradelor militare în grade profesionale, pentru polițiști, aceștia fiind salarizați după aceeași lege ca și cea anterioară transformării lor în funcționari publici, adică nr.OG38/2003; că prin nr.OUG146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu, pe perioada anilor 2001-2006 și că pârâta refuză plata primelor de concediu pe perioada anilor 2002-2003, sub motiv că nr.OG38/2003 a intrat în vigoare la 1.01.2004, și potrivit art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 este aplicabilă funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției etc.
Se mai susține că prima de concediu nu a fost acordată funcționarilor publici începând cu anul 2000 și funcționarilor publici cu statut special din anul 2002, fiind suspendată potrivit nr.OUG33/2001 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, ca și a altor legi bugetare și că un drept câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile formulate de recurenți, încadrate corect de aceștia în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea constată că, în fapt, reclamanții, ca funcționari publici cu statut special, sunt salarizați potrivit nr.OG38/2003, intrat în vigoare la 1.01.2004 și că, în drept, prima de concediu a fost acordată polițiștilor în temeiul rt.37 alin.2 din nr.OG38/2003, potrivit căruia la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu; polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație; salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată. Acest act normativ a intrat în vigoare începând cu 1.01.2004.
Având în vedere că dreptul subiectiv al reclamanților la plata primei de concediu s-a născut în temeiul actului normativ arătat, curtea constată că pretenția acestora de a li se atribui de către instanțele de judecată dreptul subiectiv la aceste prime în virtutea textului art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002, care face trimitere la Legea nr.188/1999, nu poate fi primită. Curtea constată că trimiterea făcută de textul art.78 alin.1 nu lasă să se înțeleagă voința legiuitorului de a acorda polițiștilor dreptul la prima de concediu stabilită în art.35 din ultimul act normativ.
Așa cum va fi arătat mai jos, legiuitorul înțelege să stabilească criterii diferite de salarizare pentru funcționarii publici ce cad sub incidența Legii nr.188/1999 și pentru polițiști, funcționari publici cu statut special, altfel, nu s-ar justifica existența legii statutului polițiștilor (Legea nr.360/2002) și nici nr.OG38/2003.
În concluzie, pretenția reclamanților este neîntemeiată și critica acestora împotriva sentinței primei instanțe este nefondată.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, C, G, și, împotriva sentinței nr.421/CA din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind INPSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 decembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./5.01.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Andreea Tabacu
