Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1201/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1201
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL FINANȚE PUBLICE, SED ",prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 258 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,prin reprezentanții săi legali,cu sediul B, sector 5,-, Cod poștal -, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali, cu sediul Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant Sindicatul Finanțe Publice, SED " Târgoviște, reprezentat de lider sindical lipsă fiind intimați pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor B, Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la al treilea termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, motivat.
Reprezentanta recurentei, lider sindical, depune la dosar practică judiciară în materie, respectiv xerocopiile deciziilor nr. 463/CA din 13 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, încheierea din 20 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, decizia nr. 434/CA/29 iunie 2009 în dosarul nr- de aceeași instanță.
Totodată având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația reprezentantei recurente că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Lider sindical având cuvântul pentru recurentul reclamant Sindicatul Finanțe Publice, SED " Târgoviște, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, urmând a se avea în vedere și de practica judiciară depusă la termenul de astăzi.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița data de 12 01 2009 sub nr- reclamantul Sindicatul Finanțe Publice Târgoviște" Sed " n calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat individualizați in listele anexă, cu toți funcționarii publici in cadrul DGFP D, reprezentați prin lider sindical dna a chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP D,solicitând obligarea lor la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului in procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de dispozițiile art.31 alin(1) lit c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, retroactiv, respectiv din data de 01 01 2004, până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective, pentru fiecare din persoanele menționate anterior calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
In motivarea cererii s-a arătat că prin adresa nr.28835/16 09 2008, ce constituie plângere prealabilă, s-a solicitat pârâților acordarea acestor drepturi bănești, prevăzute la art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată prin Legea nr.251/2006 și care se regăsesc in republicarea legii, la art.29.
S -a considerat că suspendarea acestor prevederi legale prin art.44 din OUG nr.92/2004 contravine prevederilor constituționale, invocându-se și dispozițiile din Codul muncii, respectiv art.38 și art.39 alin.11 lit.d, precum și principiul potrivit căruia un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă o dată câștigat, nu mai poate fi anulat.
S-au atașat cererii taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, tabele nominale cu membrii de sindicat, dovada calității de funcționar public a membrilor de sindicat reprezentați de reclamanta și sentințe judecătorești pronunțate in cauze similare.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât, deși funcționarii publici au dreptul la un salariu care să includă suplimentele postului și cel corespunzător treptei de salarizare, acesta are doar valoare de principiu, fiind necesară adoptarea unor acte normative care să stabilească in concret criteriile de acordare, cuantumul în care acestea să fie acordate și toate elementele necesare de determinare a acestora.
S-a invocat practica judiciară in materie, atât cea internă cât și a CEDO, în sensul respingerii cererilor cu acest obiect.
Prin sentința nr. 258 din14.04.2009 Tribunalul Dâmbovita a respinscererea formulată de reclamantul Sindicatul Finanțe Publice Târgoviște " Sed " in calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat individualizați in lista anexă, cu toți funcționarii publici în cadrul DGFP D, reprezentați prin lider sindical dna împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP D
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantei de a obliga pârâții, să le plătească sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru că acestea sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 și că neacordarea lor contravine prevederile constituționale, nu este întemeiată,deoarece textul legal, intern, are în vedere doar componenta salariului funcționarului public, legiuitorul neintenționând să creeze un "spor", dovada fiind și lipsa mențiunilor privind cuantumul sau modul de calcul al celor două componente ale salariului.
Prima instanță a apreciat că nici reglementările ulterioare Legii 188/1999 referitoare la salarizarea funcționarilor publici, anume OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 și în prezent, OG 9/2008 nu au dispoziții referitoare la suplimentul postului sau al treptei de salarizare, ci cuprind mențiuni referitoare la stabilirea salarizării funcționarilor publici în raport de categorie, clasă, gradul profesional al funcției publice, nivelul central sau local la care se prestează activitatea,iar reglementările speciale vizând salarizarea funcționarilor publici, au prioritate în fața normei generale, care este Legea 188/1999, potrivit principiului că norma specială derogă de la norma generală.
Tribunalul a mai stabilit că potrivit dispozițiilor recente, statuate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818-821/2008, este neconstituțională rezolvarea, de către instanțele judecătorești, a formelor de discriminare cuprinse în diversele acte normative, prin desființarea unor norme juridice și /sau ale substituirii unora cu altele, întrucât se încalcă principiul separației puterilor în stat.
S-a constatat că obiectul litigiului îl constituie un drept de creanță, drept care nu există, iar pe cale de consecință, nu se poate spune că a fost îngrădit, dreptul de creanță nefiind un bun, în sensul art.1 din Primul Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pentru a se putea reține împrejurarea că, neacordarea lui, încalcă prevederile acestei Convenții, pentru considerentele arătate, cererea reclamanților fiind respinsă ca neîntemeiată,având în vedere și dispozițiile art.17 din Legea 554/2004.
Impotriva acestei sentințe a declaratreclamantul SINDICATUL FINANȚE PUBLICE, SED ",prin reprezentanții săi legali, arătând faptul că deși în lege nu este stabilit cuantumul sporurilor, acesta nu este un motiv ca instanța de fond să respingă acțiunea.
Apreciază recurenții că instanța de fond trebuia să admită acțiunea în parte, în sensul de a obliga pârâtele la plata sporurilor, cuantumul acestora urmând să fie stabilit de administrație, așa cum instanța are în vedere,suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare reprezentând componente intrinseci ale salariului și nu drepturi salariale suplimentare,cum greșit a apreciat prima instanță.
S-a arătat că în mod eronat tribunalul a motivat că obiectul litigiului îl contituie un drept de creanță,deși este vorba de o acțiune în pretenții și că instanța nu se poate substitui puterii executive prin admiterea acțiunii, deoarece prin respingerea acesteia s-a substituit deja puterii legislative, care a stabilit acordarea sporurilor, încălcându-se principiul separației puterilor în stat,solicitându-se admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond și obligarea pârâtei la plata sporurilor solicitate, fără stabilirea cuantumului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează principiile salarizării categoriei profesionale a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999, având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea, în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale, simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat - funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În aceste condiții, se constată nefondat motivul de recurs privind acordarea suplimentului postului, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală,calificarea obiectului acțiunii,ca privind un drept de creanță,sau ca acțiune în pretenții,neavând relevanță,pentru aceste considerente.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 a reținut că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
S-a mai arătat că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective,cum s-a procedat și în acest litigiu,nefiind vorba de o substituire în atribuțiile puterii legislative,cum greșit au susținut recurenții.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL FINANȚE PUBLICE, SED ",prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 258 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,prin reprezentanții săi legali,cu sediul B, sector 5,-, Cod poștal -, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali, cu sediul Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red./DD
5 ex./26.10.2009
- - Tribunal
jud.fond -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
