Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1201/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1201
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Național de Statistică împotriva sentinței civile nr.469/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanții, Mira, ta, și pârâtul intimat Direcția Regională de Statistică T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanții, Mira, ta, au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională de Statistică T și Institutul Național de Statistica B, obligarea instituțiilor pârâte să acorde reclamanților, următoarele drepturi salariale, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective astfel:
Obligarea pârâților la alocarea fondurilor, calcularea și plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de câte 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004, sumele să fie actualizate conform ratei inflației,precum și în continuare, în baza legii, raportat la încetarea raporturilor de serviciu, precum și la acordarea sporului de confidențialitate în procent de câte 15 % din salariul de bază.
În motivare, se arată în esență, faptul că drepturile pretinse sunt prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată prin Legea nr. 161/2003, potrivit cărora, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Deși drepturile solicitate trebuiau acordate cel târziu, începând cu data de 01.01.2004, conform art. XXV din Legea nr. 161/2003, nu i-au fost niciodată acordate. Potrivit art. 29 alin. (l), devenit art.31 alin. (l) din Legea nr. l88/1999 republicată, funcționarii publici au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, (drepturi menționate în mod expres odată cu republicarea Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici în Of. nr.251/22 martie 2004.Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (l), devenit art.31 alin. (l) din Legea nr. l88/1999, a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art.44 din OUG nr.92/2004 pentru anul 2005 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.76/2005 si prin OG nr.2/2006 pentru anul 2006 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.417/2006.
Reclamanții arată că normele legale de suspendare contravin prevederilor art. 1 din Codul Civil, art.15 (2) din Constituția României, art. 38 și art.39 din Codul Muncii întrucât dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Norma legala de suspendare contravine si art. 16 alin.(l) din Constituție, întrucât reclamanților li s-a acordat acest drept prin lege, iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului însuși. De asemenea, contravine si art. 15 alin.( 2) din Constituție, deoarece dispozițiile art.44 din OUG nr.92/2004 și ale OG nr.2/2006 sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.l88/1999. În ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate, susțin faptul că funcționarilor publici le revine obligația respectării secretului de serviciu, conform art. 46, 75, 77 din Legea nr. 188/1999, dar și potrivit OG nr. 9/1992, OG 71/2004, chiar și după încetarea raporturilor de serviciu, sens în care asumarea acestei obligații creează dreptul la acordarea sporului de confidențialitate în procent de câte 15% din salariul de bază.
În drept, reclamanții au invocat, alături de dispozițiile legale la care s-a făcut deja referire și următoarele. Art. XIII din Legea nr. 251/2006, art. 53 și art. 16 alin.1 din Constituția României, art. 35 alin.3 din OG nr.6/2007, art. 2 alin.1, art. 5 alin.3 din OG nr. 9/1992, art. 18 din OG nr.92/2004 și art. 15 din OG 2/2006.
La cererea de chemare în judecată, au anexat, în copie: dovezile privind calitatea de funcționari publici, practică judiciară în materie.
Pârâtul Institutul Național de Statistică Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat în principal: admiterea excepției lipsei sale de calitate procesuală pasivă în cauză, arătând că reclamanții au raporturi de serviciu cu pârâta Direcția Regională de Statistică T care are și calitatea de ordonator secundar de credite, admiterea excepției prescripției parțiale cu privire la perioada 01.01.2004 - 05.01.2006, admiterea excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative - a prematurității acțiunii, admiterea excepției netimbrării acțiunii cu referire la prevederile art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997. Pe fond, a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii, arătând în esență faptul că pentru perioada 2004-2006, prevederile dispozițiilor art. 29 alin. (l), devenit art.31 alin. (l) din Legea nr. l88/1999, a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art.44 din OUG nr.92/2004 pentru anul 2005 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.76/2005 si prin OG nr.2/2006 pentru anul 2006 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.417/2006, așa încât reclamantul nu poate legal beneficia de suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Cu privire la acordarea sporului de confidențialitate pârâtul a precizat că acest spor se acordă doar funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului.
Pârâta Direcția Regională de Statistică T nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 469/28.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, Mira, ta, împotriva pârâților Direcția Regională de Statistică T și Institutul Național de Statistică B; a obligat pârâții la alocarea fondurilor, calcularea și plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004, sumele vor fi actualizate conform ratei inflației,precum și în continuare, în baza legii, raportat la încetarea raporturilor de serviciu; a respins cererea privind stabilirea la 25% din salariul de bază a cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, a respins cererea privind acordarea sporului de confidențialitate și a obligat în solidar pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au dovedit calitatea lor de funcționari publici în cadrul pârâtului Direcția Regională de Statistică, astfel cum rezultă din actele aflate la filele 100 -169 dosar.
În această calitate, reclamanții pretind acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază.
Aceste suplimente sunt reglementate prin dispozițiile art. 31 din Legea nr.188/1999, legea privind statutul funcționarilor publici, după cum urmează:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Aceste dispoziții legale au fost suspendate prin articolul 44 din OUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005; prin articolul 48 din OG nr.2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006, suspendare care a operat până în decembrie 2006.
Prin aceste suspendări succesive s-a ajuns practic la negarea unui drept fundamental, dreptul la plata corespunzătoare muncii prestate, drept accesoriu celui la muncă, fapt contrar dispozițiilor art.53 din Constituția României.
Potrivit acestui text legal, "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Cum în cauză nu s-a justificat în sensul dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 53 din Constituție caracterul necesar și proporționalitatea restrângerii cu situația care a determinat-o tribunalul nu poate conchide decât că prin aceste suspendări succesive s-a ajuns la negarea și încălcarea unui drept.
Mai mult, cu privire la aceste drepturi Curtea de Apel Galați, în calitatea sa de unificator al practicii judiciare a decis în sensul acordării acestor sume, dovadă fiind,de exemplu, Decizia nr. 496/R/18.09.2008, pronunțată în dosarul nr-.
Cum această decizie poate fi interpretată ca o dezlegare dată unor probleme de drept, extrapolând și dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, care instituie obligativitatea acestor dezlegări de drept, tribunalul a apreciat că reclamanții au dreptul la aceste sume de bani reprezentând cele două sporuri.
Cu privire la momentul de la care aceste drepturi pot fi pretinse nu există dubii și nici nu se poate pune problema prescripției din moment ce aceste drepturi au fost suspendate, fiind suspendat și dreptul la acțiunea derivând din aceste drepturi, sens în care s-a respins ca nefondată excepția prescripției invocată în cauză de pârâtul Institutul Național de Statistică B,prin întâmpinare.
La data de 24 ianuarie 2007 se publică în Monitorul Oficial OG nr. 6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici, modificată și completată ulterior prin OG nr.9/2008.
Potrivit articolului 4 din acest act normativ, care nu a suferit modificări "Salariul de baza se stabilește in funcție de categorie, de clasa, care reflecta nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, si, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum si in raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1- 6."
Rezultă astfel, că prin intrarea în vigoare a cestui act normativ în salariul de bază al funcționarului public au fost incluse aceste sporuri, cât timp se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasa, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, si, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum si în raport cu nivelul la care se prestează activitatea.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate Tribunalul a reținut că reclamanții au cerut angajatorilor (pârâții) aceste sporuri în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază, cuantum asupra căruia, având în vedere faptul că nu există o prevedere legală în care să se prevadă modalitatea de calcul a drepturilor bănești privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, instanța constată că nefiind temei legal al modului de calcul, nu se poate pronunța în sensul dorit de reclamanți, anume în procent de câte 25% din salariul de bază - fiecare dintre ele -, sens în care se va respinge această cerere.
Prin urmare, Tribunalul a admis acțiunea în parte, în sensul că a obligat pârâții la alocarea fondurilor, calcularea și plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004, sumele urmând a fi actualizate conform ratei inflației,precum și în continuare, în baza legii, raportat la încetarea raporturilor de serviciu.
Este evident că acordarea drepturilor tranșate, pentru fiecare dintre funcționarii publici este condiționată de existența în timp a calității de funcționar public în cadrul instituției pârâte și de existența în sine a cadrului legislativ menționat, însă nu se justifică respingerea cererii de acordare și în continuare în funcție de cele două elemente precizate supra (cadru legislativ și stare de fapt conturată prin existența calității de funcționar public în cadrul instituției pârâte) întrucât, în caz contrar, la fiecare trei ani reclamanții ar fi forțați să introducă o nouă acțiune în justiție, ceea ce ar duce la o încărcare nejustificată a rolului instanțelor judecătorești cu procese de această natură.
S-a respins în rest acțiunea în ceea ce privește aplicarea procentului de câte 25% lunar din salariul de bază - fiecare dintre ele - la calculul drepturilor salariale, neexistând similar altor dosare, acordul angajatorilor manifestat expres în cadrul litigiilor respective.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
În același sens, că obligarea la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
În acest sens, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
S-a respins cererea privind acordarea sporului de confidențialitate.
Sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % se acordă categoriile de funcționari publici prevăzute în mod expres și limitativ prin lege și care își desfășoară activitatea în cadrul celor trei categorii de autorități publice, respectiv aparatul de lucru al Guvernului, Administrația Prezidențială și Consiliului Legislativ.
Reglementarea legală, concretă, a sporului de confidențialitate pretins de reclamanți se găsește în art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, care stipulează că "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, -, Consiliului Legislativ.
(2) Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege (în cuantum de până la 15%), prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal în bugetul aprobat".
Deci, categoriile de funcționari publici prevăzute în mod expres și limitativ prin lege, cu un spor de confidențialitate sunt cele care își desfășoară activitatea în cadrul celor trei categorii de autorități publice.
Reclamanții au susținut că li se cuvine, pe baza principiului constituțional al nediscriminării, același spor pentru eliminarea oricărei inegalități, bazată pe principiul că la muncă egală se impune salariu egal.
Potrivit art. 1 din nr.OG 137/2000 privind combaterea discriminării, există discriminare în măsura în care se aplică un regim juridic diferențiat unor categorii de persoane aflate în situații comparabile.
Prin acțiune reclamanții nu au evidențiat împrejurări de natură să facă aplicabil principiul discriminării, în sensul că nu au demonstrat, prin intermediul atribuțiilor legale de serviciu, că au acces la aceeași categorie de informații, respectiv la natura și importanța economico-politică a acestor informații, având în vedere, poziția în stat, a autorităților publice centrale la care face referire expresă art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007.
Din acest punct de vedere invocarea dispozițiilor nr.OG 9/1992 sau ale OG NR. 71/2004 sunt irelevante în cauză, pentru că reglementările acestea nu dovedesc îndeplinirea cerințelor din art. 1 al nr.OG 137/2000.
De altfel reclamanții nu și-au susținut acțiunea nici cu hotărâri ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca organ abilitat legal să constate o asemenea situație.
Instanța a constatat, că nu există discriminare în cauză nici prin raportare la practica, care prin hotărârea din 6.XII.2007, în cauza Beian contra României, a învederat că pe baza art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "nu are o justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat" (a se vedea în special, Hotărârea Marcks împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, parag. 33).
Este evident că legiferarea diferențiată a sporului de confidențialitate se justifică obiectiv și rezonabil avându-se în vedere criteriul pericolului generat de divulgarea unor informații care privesc politica economico-financiară a statului și la care au acces numai anumite categorii de funcționari publici.
Instanța a mai stabilit că, acordarea acestui spor nu este nici aplicabilă, pentru că nu există un suport legal în privința cuantumului sporului, atâta timp cât prin art.15 alin. (2) din nr.OG 6/2007 se stipulează că acest spor se acordă în cuantum de până la 15%, ce se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite.
Deci, creanța pretinsă de reclamanți, nu are valoare certă, atâta timp cât legea nu o determină precis ca întindere, astfel că cererea nu poate fi acordată. și drept consecință se impune respingerea ca nefondată, a acestei cereri.
Nu s-a putut reține ca fondată excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative - a prematurității acțiunii, câtă vreme la dosar, fila 97, există copia plângerii prealabile.
De asemenea nu s-a însușit ca fondată excepția lipsei de calitate procesuală pasivă în cauză a pârâtului Institutul Național de Statistică B întrucât potrivit art. 2 alin.3 din G nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, în subordinea pârâtului Institutul Național de Statistică B funcționează direcțiile regionale de statistică, deci și pârâta Direcția Regională de Statistica T din cauza de față. Datorită acestui raport de subordonare reglementat potrivit G nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, pârâta Direcția Regională de Statistica T nu dispune de fonduri proprii și nici nu are competența legală de a-și constitui un beget propriu, dat fiind că acest buget îi este alocat pârâtului Institutul Național de Statistică B.
S-a respins și excepției netimbrării acțiunii constatând acțiunea scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art.15 litera a din Legea nr.146/1997 actualizată
Raportat la admiterea în parte a acțiunii, s-a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Național de Statistică și reclamanții, Mira, ta,.
În motivarea recursului, pârâtul Inspectoratul Național de Statistică instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de acesta în fața primei instanțe,ceea ce în baza prevederilor art. 261 alin.(1) pct. 5 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 105 alin. (2) și art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate.
De asemenea se arată că instanța de fond a reținut incidența în speța de față a unor prevederi constituționale, respectiv prevederile art. 53 alin. 1 din Constituție.
Recurenții reclamanți critică instanța de fond pentru că refuzul acordării cuantumului de 25% pentru drepturile din litigiu constituie o denegare de dreptate. Art. 3 din Codul civil prevede că" Judecătorul care ca refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fu urmărit ca culpabil de denegare de dreptate". Prin urmare, odată sesizată instanța cu soluționarea unei cereri, judecătorul este obligat să judece cauza și să pronunțe hotărârea interpretând și aplicând normele juridice. Acesta nu poate refuza soluționarea unei cauze pe motiv că nu ar exista norma juridică aplicabilă, deoarece, în acest caz, așa cum arată textul de lege susmenționat, s-ar face vinovat de denegare de dreptate.
Acesta este și cazul de față, în condițiile în care singurul argument adus de instanța de judecată pentru respingerea acțiunii privind cuantumul celor două sporuri de 25% din salariul de bază a fost că norma invocată de reclamanți ca temei de drept al acțiunii, nu prevede și cuantumul celor două sporuri la care aceștia au dreptul.
Practic, instanța a refuzat să soluționeze cauza pe fond. Reclamanții arată că nu au solicitat instanței să stabilească dacă legea ne conferă dreptul la plata celor două sporuri prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea 188/1999, ci să pronunțe o hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi pusă în executare, prin care pârâtele să fie obligate la plata sumei de bani determinate sau determinabile, așa cum s-a indicat prin cererea de chemare în judecată.
Totodată, în cazul în care instanța ar fi apreciat că procentul de 25% din salariul de bază al reclamanților aferent fiecăruia dintre cele două sporuri este neîntemeiat, putea, în baza rolului activ, să solicite pârâtelor să indice cuantumul sporului postului și sporul treptei de salarizare, cuantum pe care să îl ia în considerare la pronunțarea hotărârii.
Se mai arată că sentința este lipsită de eficacitate, întrucât nu poate fi pusă în executare. În aceste condiții, singura opțiune este să demareze un nou proces împotriva pârâtelor, prin care acestea să fie obligate să determine cuantumul celor două sporuri prevăzute de art. 31, alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, pe care sunt obligate să li-l plătească.
Totodată se menționează faptul că instanța de judecată a ignorat jurisprudența existentă la nivel național, în sensul acordării acestor sporuri în cuantum de 25% din salariul de bază.
A fost depusă la dosarul cauzei sentința civilă nr. 2101/04.09.2008 a Tribunalului Suceava, sentința civilă nr. 919/18.11.2008 a Tribunalului Arad, precum și sentința nr. 163/CA/10.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțate în cauze care au avut același obiect ca și prezenta cauză. Prin aceste hotărâri, instanțele de judecată au stabilit că procentul aferent fiecăruia dintre cele două sporuri este de4 25% din salariul de bază, motivat, în mod corect, pe faptul că pârâții din respectivele acuze nu au formulat obiecții. Nici în cazul de față pârâtele nu au contestat procentul de 15% din salariul de bază, indicând un alt cuantum al sporurilor solicitate, ci au menționat că cel solicitat de reclamanți nu este prevăzut de lege.
Drept urmare, nu există nici o justificare legală ca, în momentul de față, o serie de funcționari publici să beneficieze de sporul postului și sporul treptei de salarizare, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază, în timp ce reclamanților nu le este recunoscut acest drept de către instanța de judecată.
Examinând recursul pârâtului Inspectoratul Național de Statistică în raport cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, motiv pentru care se admite, se modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamanților, Mira, ta, împotriva pârâtului Inspectoratul Național de Statistică, pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, pentru că:
Potrivit probelor dosarului, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul pârâtei Direcția Regională de Statistică, deci refuzul vătămător în acordarea drepturilor salariale din litigiu provine de la o instituție publică de nivel local, și nu de la pârâtul Inspectoratul Național de Statistică, care în această situație nu are calitate procesuală pasivă în raport cu art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Așa fiind, recursul se admite, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificându-se sentința în sensul arătat mai sus.
Privitor la recursul declarat de reclamanții, Mira, ta, Curtea constată că este nefondat și se respinge cu aplicarea art.312 alin.1 Cod procedură civilă, pentru că referitor la cuantificarea celor două sporuri, se constată că nu există nicio reglementare legală în materie, astfel că în cauză nu s-a dovedit existența unui drept vătămat sau interes legitim vătămat, prin refuzul pârâtelor sub acest aspect, conform art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Lipsa precizării cuantumului drepturilor salariale nu conduce la pronunțarea unei hotărâri neclare și interpretabile, cum susțin recurenții, atâta timp cât rezultă cu precizie că acțiunea s-a admis doar în parte neputându-se imputa instanței refuzul de a cuantifica un drept, pentru care în lege nu există o prevedere expresă.
Este nefondată și critica legată de nesoluționarea pe fond a acțiunii, atâta timp cât aceasta s-a admis în parte și trebuie remarcat de asemenea că jurisprudența Curții de Apel Timișoara este concordantă cu soluția din dosar.
Privitor la cuantificarea celor două sporuri, este de remarcat că Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În concluzie, pentru motivele expuse recursul reclamanților se respinge ca nefondat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Național de Statistică împotriva sentinței civile nr.469/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților, Mira, ta, față de pârâtul Inspectoratul Național de Statistică pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de reclamanți împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Cu opinie separată în sensul respingerii recursului
pârâtului Inspectoratul Național de Statistică
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red.IB-02.11.2009
TehnoredM.L-02.11.2009
2 expl/SM
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că pârâtul Inspectoratul Național de Statistică are calitate procesuală pasivă în cauză.
Calitatea procesuală pasivă a acestui pârât este dată atât de modul de organizare a Inspectoratului Național de Statistică cât și de calitatea de ordonator principal de credite a acestuia.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin 3 lit.a din Legea nr. 226/2009, privind organizarea și funcționarea statisticii oficiale în România, în subordinea Institutului Național de Statistică funcționează, ca instituții publice cu personalitate juridică, direcțiile regionale de statistică și direcțiile județene de statistică,finanțate integral de la bugetul de stat,prin bugetul Institutului Național de Statistică.
Fiind institu ii finan ate integral din bugetul de stat, direcțiile menționate nu au posibilitatea efectuării plăților către proprii funcționari în lipsa virării fondurilor de către ordonatorul principal de credite.
De asemenea, trebuie observat că dispozițiile art.3 din OG nr.6/2007 stipulează că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite. În aceeași ordine de idei, art.4 din OG nr. 22/2002 stipulează obligația ordonatorilor principali de credite de a asigura în bugetele instituțiilor din subordine creditele bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Obligațiile instituite prin cele două acte normative menționate, respectiv gestionarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici din cadrul instituțiilor din subordine, precum și asigurarea sumelor necesare executării titlurilor executorii, vin să confirme calitatea procesuală Inspectoratul Național de Statistică.
Prin urmare, întrucât direcțiile regionale și județene sunt structuri aflate în subordinea Inspectoratului Național de Statistică, și întrucât acestea nu au venituri proprii, fiind finanțate integral din bugetul de stat,prin bugetulInspectoratului, calitatea procesuală pasivă a autorității menționate apare ca fiind evidentă, astfel încât apreciez că recursul pârâtului ar fi trebuit soluționat pe fond, în sensul respingerii acestuia ca neîntemeiat, jurisprudența Curții de Apel Timișoara fiind, așa cum s-a arătat și în cuprinsul deciziei la care s-a redactat această opinie separată, concordantă cu soluția pronunțată de instanța de fond.
JUDECĂTOR
--- -
Red.: 16.11.2009
Tehnored. L: 16.11.2009
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Ionel Barbă, Rodica
