Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1207/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1207/CA/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.782/CAF/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care având în vedere că nu s-a răspuns adresei înaintată Poliției Orașului, dar că prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 10 - 11) sunt lămurite chestiuni în legătură cu evidențele orelor suplimentare și față de solicitarea părților de judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.782/CAF/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului A și ca urmare pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului sporul de fidelitate pentru anul 2005, în sumă de 1.335 lei, a primelor de concediu aferente anilor 2004-2005, în sumă de 2.041 lei și a contravalorii meselor gratuite în sumă de 81 lei actualizate la data plății efective cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentință au fost respinse celelalte pretenții.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 1.357,80 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut următoarele;
Reclamantul a lucrat la.A până la data de 13.06.2005 când a fost pensionat, având gradul profesional de agent șef.
Potrivit disp. art. 16 din OG nr.38/2003 orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către polițiști se plătesc cu un spor din salariul de bază, iar in anexa 8 la Ordinul MAI nr.132/2004, art.2 prevede că acest spor poate fi plătit numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă in scris de șeful ierarhic, care întocmește la începutul anului un raport cuprinzând persoanele care prin natura atribuțiilor de serviciu pot efectua ore suplimentare pentru care urmează a se solicita plata sporurilor respective.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat in cauză rezultă că reclamantul a prestat in perioada anului 2005 un nr. de 256 ore suplimentare, necompensate cu zile libere și neplătite.
Pârâtul IPJ a precizat că nu există dispoziție dată de Seful Inspectoratului prin care să se dispună efectuarea orelor suplimentare respective de către reclamant, astfel că sporul in cauză nu poate fi plătit, nefiind întrunite cerințele stabilite prin art.16 din OG nr.38/2003.
Reclamantul trebuia sa beneficieze, conform prevederilor art.37 din.38/2003, la plecarea in concediu legal de odihna de o prima de concediu egala cu salariul de bază din luna anterioară plecării in concediu și a sporului de fidelitate. Acest drept derivând din lege a devenit inaplicabil prin procedura suspendării repetate, instituită inițial prin art.9 alin.7 din Legea 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, iar măsura suspendării a fost menținută ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat.
Suspendarea aplicării dispozițiilor legale care recunosc dreptul la prima de concediu nu echivalează cu stingerea acestui drept cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă reclamantului dreptul la aceste prime.
În ce privește sporul de fidelitate prev.de art.6 din OG nr.38/2003 aprobate și completate prin Legea nr.353/2003 se constată că prin dispozițiile art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 a fost suspendată aplicarea acestor prevederi în anul 2005. Astfel, suspendarea plății acestui spor a operat până la data de 1.01.2006, dată la care dreptul a devenit actual și de la care se naște dreptul la acțiune al reclamantului.
Cât privește plata contravalorii meselor gratuite s-a stabilit că prin HG nr.65/2003 s-a acorat Norma 12 suplimentul B, iar reclamantul care era polițist și deservea stațiile radiotehnice în ture, beneficiază de acest drept.
Diferența de actualizare de la data datorării primelor de vacanta - august 2004, septembrie 2005- la data plații -11.07.2007 este de 209 lei, sumă pe care pârâtul va fi obligat să o achite reclamantului.
In ce privește solicitarea formulată de reclamant privind plata c/val. meselor gratuite se constată ca prin HG nr.65/2003 s-a stabilit acordarea Normei nr.12- suplimentul B de hrană polițistelor care depun eforturi deosebite sau se află in situații speciale. La pct.3 din tabelul cuprinzând categoriile de efective care beneficiază gratuit de acest supliment de hrană sunt prevăzuți și polițiștii care deservesc stațiile radiotehnice sau punctele de comandă, în ture sau, unde se lucrează în ture, numai pe timpul lucrului efectiv.
Reclamantul este îndreptățit să beneficieze de acest drept in condițiile in care și-a desfășurat activitatea la sediul Politiei Mun. B ca lucrător la camera de serviciu, respective ofițer de serviciu pe unitate, locație unde se aflau stațiile de radio de emisie recepție. Valoarea actualizată a normei de hrană cuvenite reclamantului pentru cele 48 de zile cât a prestat activitate timp de 24 de ore este de 101 lei, sumă pe care va fi obligat pârâtul să o plătească reclamantului.
Pentru considerentele expuse, se constată că acțiunea reclamantului este parțial întemeiata, in sensul obligării pârâtului IPJ la plata sumei de 310 lei reprezentând valoarea actualizată a c/val. meselor gratuite pentru zilele in care reclamantul a prestat activitate 24 de ore și diferența de actualizare pentru primele de vacantă pentru anii 2004-2005. Celelalte pretenții se dovedesc nefondate, sens in care vor fi respinse.
In baza art.274 Cod pr.civilă pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecata proporțional cu valoarea pretențiilor admise, respectiv suma de 248 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului să-i plătească și suma de 3.359 lei reprezentând drepturile bănești cuvenite pentru orele suplimentare efectuate în perioada ianuarie - iunie 2005, actualizate cu indicele de inflație, și toate cheltuielile de judecată din prima instanță în sumă de 3.156 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că orele suplimentare efectuate au fost evidențiate în documentele întocmite lunar denumite "situația orelor prestate pentru acordarea sporurilor în baza Anexa 48 și Anexa 6 pct.3 a Ordinului nr.275/2002" document aprobat lunar de către șeful ierarhic, așa cum a constatat și expertiza contabilă efectuată în cauză de către expertul, astfel că în mod greșit prima instanță a făcut aplicațiunea art.2 din Anexa 8 Ordinului nr.132/2004 și a respins capătul de cerere privind plata drepturilor bănești pentru orele suplimentare, ignorând prevederile art.41 și 42 din Constituția României, art.154 raportat la art.117 - 120 Codul muncii, art.1 alin.1 - 3 și art.16 din nr.OG38/2003, art.44 din Legea nr.360/2002 și art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Reclamantul mai arată că, deși a dovedit cheltuielile de judecată în sumă totală de 3.156 lei reprezentând taxa de timbru, onorariu de expertiză și avocațial, prima instanță a obligat pârâtul doar la 1.357,80 lei, aplicând greșit prevederile art.274 Cod pr.civilă.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 raportat la art.304/1 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul A solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu a fost aprobată în mod legal efectuarea orelor suplimentare.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și actele dosarului, se constată că este fondat, urmând să fie admis, iar sentința modificată în parte, în sensul admiterii și a capătului de cerere privind plata orelor suplimentare, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.546,90 lei reprezentând onorariu de expertiză 1517 lei și onorariu avocațial 1030 lei la valoarea pretențiilor admise.
Instanța de fond a respins capătul de cerere din acțiunea reclamantului, prin care a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească suma de 3.359 lei reprezentând drepturi bănești pentru orele suplimentare efectuate în perioada ianuarie-iunie 2005 (288 ore) apreciind că această sumă nu i se cuvine, deoarece efectuarea orelor suplimentare nu a fost dispusă în scris de șeful ierarhic așa cum prevede Ordinul nr.132/2004 emis în aplicarea dispozițiilor nr.OG38/2003.
Din actele dosarului și prevederile legii aplicabile în cauză, rezultă că sub acest aspect sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, reclamantul în perioada ianuarie-iunie 2005 fost încadrat la Poliția Orașului - funcționar public cu statut special, perioadă în care a prestat ore suplimentare în zilele lucrătoare și nelucrătoare, în număr de 288 ore, care nu au fost compensate cu zile libere și nici plătite, după cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză de expertul (filele 47 - 60).
Aceste ore suplimentare au fost evidențiate în documentul lunar denumit "situația orelor prestate pentru acordarea sporurilor în baza Anexa 48 și Anexa 6 pct.3 a Ordinului nr.275/2002", document aprobat de către șeful A, iar suma cuvenită pentru aceste ore este de 3359 lei pe perioada ianuarie-iunie 2005, actualizată cu indicii de inflație până la data de 31.01.2008.
Pârâtul nu a contestat efectuarea acestor ore suplimentare, însă susține că efectuarea acestor ore nu a fost dispusă în scris de către șeful ierarhic conform Ordinului NR.132/2004, iar în afară de aceasta numărul orelor reținute ca fiind prestate suplimentar de către reclamant depășesc plafonul maxim de 120 ore muncă pe an.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.16 din nr.OG38/2003 sunt plătite doar un număr limitat de ore suplimentare peste durata normală a muncii și că nu s-a emis o dispoziție scrisă de către șeful ierarhic pentru prestarea orelor suplimentare, însă realitatea și necesitatea prestării orelor suplimentare este dovedită cu documentele întocmite și aprobate apoi de către șeful ierarhic privind plata sporurilor, astfel că față de prevederile art.41 și 42 din Constituția României și art.117 - 120 și 154 Codul muncii, orele prestate suplimentar nefiind compensate cu ore libere sau bani, până la data pensionării reclamantului, cererea de plată a acestora este întemeiată.
Ca urmare, este îndeplinit motivul invocat de reclamant, respectiv art.304 pct.9 și art.304/1 Cod pr.civilă, astfel că sentința atacată va fi modificată, în sensul admiterii și acestui capăt de cerere, obligând pârâtul să plătească reclamantului și suma de 3.530 lei cu titlu drepturi bănești reprezentând orele suplimentare prestate în perioada ianuarie-iunie 2005, actualizate în raport cu indicatorul de inflație, până la 31.01.2008 și în continuare până la data efectivă a plății.
Examinând și al doilea motiv de recurs, respectiv cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța având în vedere actele depuse în dosar, din care rezultă cuantumul total al acestora la 1517 lei reprezentând onorariu de expertiză și onorariu avocațial stabilit conform prevederilor art.274 alin.3 Cod pr.civilă, constată că acordarea numai a sumei de 1357,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată este greșită și ca urmare, prin aplicarea prevederilor art.274 Cod pr.civilă, se impune obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 2546,90 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond.
Se va menține în rest hotărârea atacată.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată din recurs, având în vedere că nu au fost dovedite se va respinge această cerere.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.782/CAF/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului A să plătească reclamantului suma de 3.359 lei reprezentând drepturile bănești pentru orele suplimentare efectuate în perioada ianuarie - iunie 2005, actualizată cu indicii de inflație până la data de 31.01.2008 și în continuare până la data efectivă a plății.
Majorează cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond de la 1.357,80 lei la 2.546,90 lei.
Menține în rest hotărârea atacată.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. SF
Dact./ex.2/5.01.2009
Jud.fond.
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt
