Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 121/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.121
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent Sindicatul "Direcției Financiare Reșița" împotriva Încheierii nr. 13/19.0.8.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantului recurent și arată că nu mai are alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii reclamantului, având în vedere și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica Curții de Apel Craiova care a stabilit în cauze similare un procent de 25% pentru fiecare dintre sporurile solicitate, fără cheltuieli.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C - S sub nr- la 23.06.2009 reclamantul Sindicatul " Direcției Financiare Reșița" în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, a solicitat a se dispune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în sensul stabilirii procentului de 25% din salariul de bază atât pentru suplimentul postului cât și pentru corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și să se dispună actualizarea acestor sume reprezentând suplimentul treptei de salarizare în procent de 25%, fiecare, cu indicele de inflației la data plății efective.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentința civilă menționată a fost admisă în parte acțiunea formulată și s-a dispus obligarea pârâtului C-S la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03.2004-28.10.2008, astfel că este obligatorie această lămurire a dispozitivului sentinței pentru a fi pusă în executare.
Reclamantul a invocat în drept dispozițiile art. 281 ind. 1C.pr.civilă.
Prin concluziile scrise și prin întâmpinarea depuse la dosar din partea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, în nume propriu cât și în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 281 ind.1 Cod procedură civilă.
Prin încheierea nr. 13 din camera de consiliu din 19.08.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Sar espins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, formulată de reclamantul Sindicatul "Direcției Financiare Reșița" al salariaților din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, prin Sindicatul " Direcției Financiare Reșița" în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, și a fost obligată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S la plata către reclamanți a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare pe perioada 22.03.2004-28.10.2008, fiind respinse, în rest, pretențiile reclamanților, sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâți.
În considerentele sentinței s-a reținut, în esență, că nu se poate acorda procentul de 25% pentru fiecare supliment deoarece aceasta ar însemna să se încalce principiul separării puterilor în stat, în condițiile în care legiuitorul nu a stabilit un astfel de procent, astfel, cererea reclamantului, de lămurire a dispozitivului prin acordarea suplimentelor în cuantum de 25% fiecare, este inadmisibilă întrucât ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat pe care o prezintă sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 a Tribunalului C-
Dispozitivul hotărârii nu are nevoie de lămuriri și completări, sub aspectele arătate de reclamant, instanța pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere, în mod neechivoc, iar hotărârea nu cuprinde dispoziții potrivnice, mențiunile din dispozitiv fiind în concordanță cu considerentele sentinței, iar în dispozitiv, nu există dispoziții potrivnice, astfel că instanța de fond a respins în baza dispozițiilor art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă, cererea formulată de reclamant, ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul "Direcției Financiare Reșița" al salariaților din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S, considerând-o netemeinică și nelegală, iar în principal, în temeiul dispozițiilor art.312 al. l teza 1, al.2 și al.3 teza 1 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii, în sensul admiterii cererii formulate, iar în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art.312 al.l teza 1, al.2, al.3 teza 2 și al.5 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul C-
În motivarea recursului, recurentul Sindicatul "Direcției Financiare Reșița" al salariaților din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S arată că hotărârea Tribunalului C-S este netemeinică și nelegală. Se mai arată că a formulat cererea de lămurire a dispozitivului, deoarece prin sentința nr. 1843 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către Sindicatul "Direcției Financiare Reșița" - și în consecință, a obligat pârâta să acorde reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada 22.03.3004 - 28.10.2008, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public și că este obligatorie această lămurire a dispozitivului sentinței pentru a putea fi pusă în executare.
Se arată că potrivit prevederilor art.3 din Codul civil român, judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate, așa încât judecătorul nu va putea respinge o acțiune pe motiv că dreptul consacrat într-o lege nu a căpătat o reglementare suficient de clară ulterior. Nefiind prevăzut procentul pentru cele două sporuri recurentul se află în imposibilitatea de a pune în executare această hotărâre judecătorească, ceea ce apreciază că, constituie o denegare de dreptate.
Recurentul arată că prin solicitarea inițială adresată Directorului executiv al P C-S, a cerut să i se acorde cele două sporuri în cuantum de 25% fiecare. Primind un răspuns negativ la solicitarea sa, a formulat acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul C- sub nr- și a solicitat ca procentul să fie de 25% pentru fiecare din cele două sporuri și datorită faptului că, la nivel național, s-au acordat aceste sporuri în acest procent.
Recurentul arată că având calitatea de funcționari publici, avea dreptul de a beneficia de cele două sporuri prevăzute de art.31.1, lit.c și lit.d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, întrucât aceste drepturi constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, acest drept neputând fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit dispozițiilor art.53 din Constituția României.
Față de dispozițiile art.38 și art.39 alin.l, lit.d din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, care prevede în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, astfel că apreciază că dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare îi corespunde obligația corelativă a debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația în mod voluntar.
Deși prin sentința nr. 1843 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamant-recurent Sindicatul "Direcției Financiare Reșița" acesta se află în imposibilitatea de a executa această sentință civilă și apreciază că, în acest context se încalcă prevederile art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, conform cărora: "Orice persoană fizică și juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului", astfel, dreptul său la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția menționată.
Recurentul solicită în subsidiar, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul C-S, întrucât apreciază, că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, termenul de judecată al cererii de lămurire al dispozitivului sentinței nr. 1843/20.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S a fost fixat inițial pentru data de 25.09.2009. se arată că cererea a fost înregistrată la Tribunalul C- la data de 10.06.2009 și deși art.281 ind.1 alin.2 Cod proc.civilă prevede clar că "Instanța va rezolva cererea de urgență.", termenul fixat a fost la 25.09.2009.
Se arată că a formulat o cerere de preschimbare a termenului, invocând dispozițiile art. 2811 alin.2 Cod proc. civilă și această cerere de preschimbare a termenului a fost fixată pentru data de 19.08.2009, când instanța de judecată a admis cererea de preschimbare a termenului și a fixat termenul pentru judecarea cererii de lămurire a dispozitivului în aceeași zi, adică pe 19.08.2009, înaintând dosarul altui complet de judecată, astfel că aceasta a încălcat dispozițiile art.153 alin.3 Cod procedură civilă care prevăd expres că termenul de judecată ".nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice și cu citarea părților", astfel că era obligatorie citarea părților, instanța de judecată încălcând astfel dispozițiile legale.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Reclamantul recurent și-a întemeiat cererea pe disp. Art. 281^1pr. Civilă, care stipulează că,În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Prin sentința nr. 1843 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, al cărui dispozitiv se solicită a fi lămurit a fost admisă în parte acțiunea formulată de către Sindicatul "Direcției Financiare Reșița" - și în consecință, a obligat pârâta să acorde reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada 22.03.3004 - 28.10.2008, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public.
Reclamantul recurent arată că este obligatorie această lămurire a dispozitivului sentinței pentru a putea fi pusă în executare, întrucât nefiind prevăzut procentul de acordare a celor două sporuri, hotărârea nu poate fi pusă în executare.
Ca și instanța de fond, Curtea constată că în speță nu sunt incidente disp. Art. 281 ind. 1. pr. Civilă, redate mai sus, întrucât dispozitivul nr. 1843 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- este foarte clar și poate fi pus în executare exact așa cum se prevede în acesta.
Aspectele invocate de către reclamant cu privire la acordarea procentului de 25 % pentru fiecare spor, țin de fondul cauzei și nu pot fi analizate în baza disp. Art. 281 ind. 1. pr. Civilă, iar judecătorul fondului a arătat foarte clar și amplu detaliat că nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
De asemenea, contrar celor arătate de către reclamantul recurent, instanța de judecată nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de recurent se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către recurent, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamantul nu a preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Potrivit deciziei Curții Constituționale nr.819/2008, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 reținându-se că aceste texte sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Recurentul invocă încălcarea disp. Art. 153 alin.3 Cod procedură civilă care prevăd expres că termenul de judecată ".nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice și cu citarea părților", astfel că era obligatorie citarea părților, însă Curtea constată că părțile au fost citate pentru termenul de judecată din 19.08.2009, pentru preschimbarea de termen solicitată de către recurent și a fixat termen pentru judecarea pe fond a cererii de lămurire dispozitiv la aceiași dată 19.08.2009.
Părțile aveau cunoștință de termenul de judecată din 19.08.2009, reclamantul având obligația să-și urmărească procesul, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile legale privind citarea părților.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prev. De art. 304. pr. Civilă, care impun modificarea sau casarea hotărârii recurate.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent Sindicatul Direcției Financiare Reșița împotriva încheierii nr. 13/19.08.2009, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați B și C -
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Primă instanță:Tribunalul C - S
Judecător:
Red./12.02.20010
Tehnored. / 15.02.2010/ 2 ex.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Belicariu Maria, Pokker
