Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1228/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina- -
JUDECĂTOR 2: Niculescu Monica- -
JUDECĂTOR 3: Bulancea Diana- --
GREFIER:
Ședința publică din data de 04 Mai 2009
DECIZIA CIVILĂ nr. 1228
Pe rol se află spre soluționarerecursul declarat de recurentul-reclamant, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", împotriva sentinței civile nr.514, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 10.02.2009 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâțiMinisterul Administrației și Internelorși Direcția Generală de Poliție a Municipiului.
La apelul nominal făcut în ședință publicăa răspuns intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, reprezentată de consilier juridic -, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedurade citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzeide către grefierul de ședință, prin care învederează că intimații-pârâți au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinări.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți, prin întâmpinare, cât și pe fondul recursului.
Intimata-pârâtă DGPMB, prin consilier juridic, în temeiul art. 3021alin.1 lit.b din proc.civ. solicită admiterea excepției nulității recursului având în vedere că recurenta-reclamantă nu a înțeles să indice care este hotărârea pe care înțelege să o atace. Pe fondul recursului solicită respingerea lui, ca nefondat și, pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală sentința civilă atacată.
Curtea reține cauza în pronunțare atât pe excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți, prin întâmpinare, cât și pe fondul recursului.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.514, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 10.02.2009 în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a MIRA (actualul MAI) și respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu această instituție din acest motiv, iar pe a fost respinsă acțiunea promovată de către reclamantul, prin reprezentant Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " în contradictoriu cu pârâțiiMinisterul Internelor și Reformei Administrative (actualul Ministerul Administrației și Internelor) și Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul nu a avut raporturi de serviciu cu pârâtul MIRA, ci doar cu DGPMB, astfel încât MIRA nu are calitate procesuală pasivă, din acest motiv apreciind că nu se mai impune analizarea excepției inadmisibilității invocată de către pârâtul MAI, iar pe fond că drepturile invocate cu titlu de majorări salariale au vizat exclusiv două categorii de salariați, din care polițistul nu face parte, iar extinderea sferei de aplicare a actului normativ la alți subiecți de drept pe considerentul discriminării nu este posibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, prin reprezentant Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ",solicitând admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că Legea nr.232 din 06 iulie 2007, publicată în Of. nr. 171 din 16 iulie 2007, pentru aprobarea nr.OG 6/2007, modificând art. 39 alin. 2 al acesteia, prevede majorări salariale pentru toți funcționarii publici. Pe de altă parte, potrivit art. 43 din OG 38/2003 "salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanță, sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar", în speță majorarea salarială urmând a se face în conformitate cu prevederile legii 232/2007, care modificând art. 48 din OG 6/2007 stipulează că "prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar." Consideră că interpretarea instanței conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor, așa cum a fost ea aplicată funcționarilor publici, pe motiv ca aceștia sunt încadrați în baza Legii nr. 360/2002, contravine chiar textelor de lege speciala, adică OG nr. 38/2003, care stipulează clar că salariile prevăzute în acest act normativ - adică ale polițiștilor - se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar, în speță OG 6/2007, modificata de Legea 232/2007. De asemenea, chiar acesta lege prevede ca se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 precum și ale celorlalte acte normative speciale - adică in cauza de fata cu reglementările OG 38/2003 si ale Legii 360/2002. Nu poate fi primita opinia părții adverse și a instanței, conform căreia se solicită extinderea sferei de aplicare a altor dispoziții legale și categoriei din care face parte reclamantul, întrucât există dispoziție clară chiar în actul normativ ce reglementează salarizarea polițiștilor, potrivit căreia indexarea salariilor se face în baza dispozițiilor legale privind personalul din sectorul bugetar. Pe de altă parte, acțiunea nu a fost întemeiată pe dispozițiile OG 10/2007, așa cum eronat retine instanța de judecată, aceasta fiind dată cu titlu de exemplu, ci pe dispozițiile OG 6/2007. Ca în realitate dreptul consacrat de legea speciala - OG 38/2003 - privind majorarea salariilor polițiștilor în funcție de reglementările personalului din sectorul bugetar să nu devină doar un drept lipsit de conținut, fără posibilitatea valorificării sale, solicită admiterea recursului.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. a) dinLegea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 dinOG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
PârâțiiMinisterul Administrației și InternelorșiDirecția Generală de Poliție a Municipiului Bau formulat întâmpinări, invocând nulitatea cererii de recurs întrucât nu este indicat numărul sentinței recurate, iar pe fond au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Analizând, cu prioritate, excepția nulității cererii de recurs, potrivit dispozițiilor art. 137 din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că neindicarea hotărârii atacate prin cererea de recurs nu determină în mod automat anularea cererii, întrucât sancțiunea nulității intervine numai în cazul în care vătămarea intimaților nu ar putea fi înlăturată în altă modalitate, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, or vătămarea acestora a fost înlăturată prin identificarea sentinței și atașarea dosarului de fond, aspect confirmat prin faptul că și-au putut face apărarea, depunând în termen legal întâmpinări. De altfel, dat fiind obiectul acțiunii, care se regăsește în nenumărate alte cauze în care intimații figurează în aceeași calitate și în același raport juridic de conflict, neindicarea sentinței recurate nu era de natură să le producă o vătămare ce nu ar fi putut înlăturată în altă modalitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prev. art. 3041. Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat, urmând să-l respingă și să mențină sentința recurată ca fiind legală și temeinică, în mod corect apreciind prima instanță că solicitarea reclamantului este lipsită de fundament legal.
În fapt,reclamantul, membru în Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", este polițist - funcționar public cu statut special aflat în raport de serviciu cu pârâta-intimată Direcția Generală de Poliție a Municipiului - secția 7, insituție aflată în subordinea pârâtului-intimat Ministerul Administrației și Internelor, aspect necontestat de către părți.
În drept,potrivit dispozițiilor art. 39 dinOG nr.6 din 24 ianuarie 2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.232/2007"(1)Pentru funcționarii publici și posturile corespunzătoare funcțiilor publice specifice preluate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene,. se păstrează salariile de bază și celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006. (2)de bază ale funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1)se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare legea de aprobare a prezentei ordonanțe cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007".
Reclamanta nu face parte din categoriile de personal indicate în mod limitativ de actul normativ, nefiind funcționar public preluat de MEF de la, ci polițist - funcționar public cu statut special în cadrul pârâtei-intimateDirecția Generală de Poliție a Municipiului, aflat în raport de serviciu cu această instituție aflată în subordinea pârâtului-intimat Ministerul Administrației și Internelor. Temeiul de drept indicat de reclamantă nu prevede așadar creșteri salariale pentru toți funcționarii publici, excluzând categoria polițiștilor, ci se adresează unei categorii restrânse de personal - cei preluați între ministerele individualizate.
De asemenea, potrivit art. 1 din OG nr.10/2007,"în anul 2007, salariile de bază alepersonalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivitOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiilepersonaluluicare ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și 111 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
După cum se poate observa, actul normativ a avut în vedere personalul contractual și personalul care ocupă funcții de demnitate publică, deci nu poate fi aplicabil polițiștilor, aspect recunoscut, de altfel, chiar de către recurentă în cuprinsul cererii de recurs.
Niciunul din actele normative invocate în susținerea cererii nu se referă la categoria polițiștilor, fiind aplicabile strict personalului indicat expres în cuprinsul acestora, în care nu pot fi incluși polițiștii.
Susținerea reclamantei ca s-a realizat o discriminare prin excluderea categoriei profesionale din care face parte de la indexările prevăzute pentru celelalte categorii de funcționari publici excede limitelor controlului judecătoresc, instanța neputând să constate aceasta discriminare și să aplice actele normative speciale și reclamantei, atributul de reglementare aparținând în mod exclusiv puterii legiuitoare. Dispozițiile OUG 137/2000 nu pot fi aplicate în sensul ca instanța să constate aplicarea discriminatorie a legii, aspect relevat și de către Curtea Constituțională, care prin decizia nr.821/2008 a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și/sau să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii întrucât ar încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederileart. 61alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Față de cele arătate mai sus, instanța retine ca niciunul din actele normative invocate în susținerea cererii nu se referă la categoria polițiștilor iar instanța nu are competența să înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii întrucât astfel s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 1 alin. 4 din Constituția României.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul promovat de recurentul-reclamant, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", împotriva sentinței civile nr.514, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 10.02.2009 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâțiMinisterul Administrației și Internelorși Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
/2 ex. - 01.06.2009
Judecător fond -
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina, Niculescu Monica, Bulancea Diana
