Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 132/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 132/R/2008 DOSAR NR-
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
Complet compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 3529/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.7042/C/26.10.2007 a Tribunalului Brașov au fost dispuse următoarele: s-a admis acțiunea formulată de reclamanții:, -a, G, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea primei de vacanță egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării in concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, corespunzător perioadelor efectiv lucrate de fiecare reclamant, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la scadență până la data plății efective.
A fost obligată pârâta și la plata dobânzii legale aferentă de la scadența fiecărei obligații până la plata efectivă a sumelor datorate cu titlu de primă de vacanță.
De asemenea, a fost obligată pârâta sa plătească fiecărui reclamant suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, au solicitat obligarea pârâtei la plata primei de vacanță aferentă anului2001.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art. 34, alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care " Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3 alin.1 din G nr. 33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța de fond a constatat că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiile art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a fost obligată pârâta să le plătească reclamantelor prima de vacanță aferentă anului 2006, conform adeverințelor de la dosar.
În baza art. 1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Văzând dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond reținut culpa procesuală a pârâtei și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii și motivând următoarele:
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat Direcția Generală a Finanțelor Publice B la plata drepturilor bănești și a dobânzii leale aferente primelor de vacanță în perioada.
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat B la plata drepturilor bănești și a dobânzii legale aferente primelor de vacanță în perioada 2001-2006 pentru următoarelor considerente:
În fapt, reclamanții au chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata către reclamanți pentru anii 2001-2006 a drepturilor bănești reprezentând prime de vacanță sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației aferentă de la scadența fiecărei obligații până la data plății efective;
- obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale aferentă de la scadența fiecărei obligații până la plata efectivă a sumelor recalculate potrivit petitului 1.
În motivare, reclamanții învederează că în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind statul funcționarilor publici, funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, aceste drepturi nefiind acordate, urmare a suspendării aplicabilității dispozițiilor legale mai sus indicate, printr-o serie de acte normative succesive.
Se arată că dispozițiile care dispun acordarea primelor de vacanță au fost suspendate inițial prin art. 3 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 33/2001, privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești.
Prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 Legea bugetului de stat pe anul 2003 " termenele prevăzute la art. III din OUG nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar precum și a personalului din organele judecătorești, aprobată cu modificări prin legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31.12.2003"
Prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 Legea bugetului de stat pe anul 2005, fost suspendarea acordarea dreptului până la data de 31.12.2005.
Se reiterează faptul că, din cele prezentate mai sus rezultă că acordarea primelor de concediu a fost suspendată succesiv în această perioadă prin acte normative emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă, suspendarea operând și pe anul 2006 prin aplicarea Legii nr. 379/2005 Legea bugetului de stat pe anul 2006.
Cererea de acordare a primelor de concediu este neîntemeiată și din prisma prevederilor constituționale, potrivit cărora măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege, legiuitorul având posibilitatea de a suspenda aceste măsuri pentru o durată de timp determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale de decurg din statutul de salariat al persoanelor.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, pentru că aceasta este temeinică și legală.
În motivare, intimații au arătat următoarele:
În fapt, intimații reclamanți prin plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr. 29680/16.08.2007 au solicitat acordarea drepturilor bănești corespunzătoare petiei 1 existentă la dosarul de fond.
Prin adresa înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr. 43 851 /4.12.2007 au solicitat serviciului de specialitate comunicare salariului de baza anterior lunii efectuării concediului de odihnă precum și luna efectuării acestuia.
Răspunsul primit de la serviciul de specialitate a constat într-o negație, astfel încât au fost nevoiți să promoveze prezenta acțiune având în vedere dispozițiile Legii nr. 554/2004 precum și cele ale Legii nr. 188/1999.
Ca urmare, solicită plata acestor drepturi în temeiul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial nr. 365/29.05.2007 (fostul art. 34 alin.2) potrivit căruia: "funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat", precum și în temeiul art. 161 alin. 4 din Codul muncii. De asemenea, și reglementările actuale cuprinse în dispozițiile art. 23, art. 31 din OG nr. 6/2007 prevăd acordarea drepturilor cu titlu de primă de vacanță.
Se menționează că prevederile legale ce conferă aceste drepturi au devenit aplicabile anterior perioadei de referință prin procedura suspendării instituită inițial de prevederile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, iar începând cu anul 2002 măsura suspendării acordării acestor drepturi a fost menținută de legile bugetului de stat, respectiv prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 500/2003, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, prin art. 5 din Legea nr. 379/2005 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 380/2005.
Dreptul de a solicita acest lucru se naște ținând cont de suspendările prevăzute în legile bugetului de stat din fiecare an după data de 01.01 anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă și care deschide dreptul la acordarea indemnizației.
Suspendările prin legile bugetului și-au încetat aplicabilitatea, au fost neconstituționale și nelegale față de art. 38 din Codul muncii și art.41 alin.2 din Constituție.
Fața de cele menționate mai sus considerăm ca dreptul material la acțiune nu este prescris pentru perioada 2001-2006, având în vedere aplicabilitatea prevederilor art. 15 alin. 1 din Decretul 167/1958 potrivit cărora după încetarea suspendării prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare coroborat cu prevederile art. 7 alin. 3 din același act normativ.
Deci, fiind vorba de un drept afectat de termene legale suspensive, pe perioada acestora prescripția extinctivă nu a curs împotriva dreptului la prima de vacanță. În acest sens invocă și prevederile Deciziei XXII/12.12.2005 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 233/15.03.2006.
Consideră că sunt îndreptățiți la primele de vacanță aferente anilor 2001-2006 conform art. 166 din Legea nr. 53/20006 - Codul muncii, suspendările dispuse în legile bugetului de stat în fiecare an încetându-și aplicabilitatea.
Referitor la dreptul la prima de vacanță arată că este un drept de remunerare a muncii născut din lege a cărui respectare este obligatorie, dreptul de remunerație a muncii fiind prevăzut și de Constituția României, ca atare acest drept nu poate fi restrâns sau îngrădit în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit prevederilor art. 53 din Constituție și ale Codului Muncii.
În acest sens art. 38 din Codul muncii prevede că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot forma obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Consideră că aceste dispoziții legale, inclusiv cele prevăzute de Codul muncii, sunt aplicabile în speță.
Textul de lege invocat are un caracter imperativ, astfel "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate ".
De asemenea, art. 41 alin. 2 din Constituție privind dreptul la muncă și protecție socială (fostul art. 38 alin. 2 înainte de modificarea Constituției din 1991) consacra ca și drept specific de muncă concediul de odihnă plătit, dar și alte situații specifice stabilite de lege.
Învederează că normele legale de suspendare enunțate anterior contravin și art. 16 alin. 1 și art. 15 alin. 2 din Constituție, fiind discriminatorii și suspendând retroactiv un drept câștigat anterior prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Din interpretarea sistematică și logica acestor texte de lege rezultă că prima de vacanță se cuvine reclamanților, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate pentru anii 2001-2006.
Potrivit acestor texte de lege, un drept derivând dintr-un raport de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat, ori contrar acestora legislativul prin acte normative reprezentate de Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005 și Legea nr. 380/2005 a anulat acest drept în mod nelegal.
Dreptul intimaților reclamanți de a beneficia de prima de vacanță este un drept subiectiv dobândit și conferit de lege, care însă nu a fost respectat până în prezent prin suspendările succesive dictate prin acte normative arătate mai sus.
Situația drepturilor bănești exprimate în cifre brute de care au fost privați intimații - reclamanții rezultă din anexe nr. 1, existentă la dosarul de fond, pentru fiecare dintre aceștia, în perioada de referință 2001-2006, stabilită potrivit legii, respectiv cu salariul de bază anterior lunii plecării în concediu.
Pe cale de consecință, apreciază că sunt îndreptățiți să solicite plata primei de vacanță, astfel cum au precizat, începând cu 2001-2006.
Intimații reclamanți sunt îndreptățiți și la dobânda legală calculată asupra primelor de vacanță, de la data scadenței până la plata lor efectivă, dobânda egală cu dobânda de referință a din ziua plății obligației. Această solicitare are în vedere faptul că suspendarea dreptului de a beneficia de prima de vacanță a fost abuzivă, contravenind normelor legale și constituționale cu arătarea că fiind vorba despre acte normative abuzive care însă în prezent nu mai sunt în vigoare, constatarea caracterului abuziv al acestora revine instanței de recurs sesizată cu judecarea cererii.
Se solicită ca instanța de recurs să rețină că, aplicabilitatea indicelui de inflație la sumele la care au dreptul se impune ca urmare a respectării principiului echității, sumele la care sunt aceștia îndreptățiți trebuie aduse la adevărata lor valoare în funcție de puterea de cumpărare.
Dobânda solicitată reprezintă câștigul, folosul nerealizat de reclamanți, ca urmare a neacordării acestor drepturi legale. Reactualizarea sumei și a dobânzilor solicitate nu reprezintă accesorii ale obligației principale, ele reprezintă întinderea prejudiciului efectiv suferit de reclamanți pe perioada 2001-2006, invocând în acest sens dispozițiile art. 1073 și 1088 alin. 1 Cod Civil.
Solicită respingerea recursului, arătând că motivele expuse de recurenta B nu sunt de natură a forma convingerea instanței în sensul admiterii cererii de recurs și menționând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre la adăpost de orice critici, aceasta făcând aplicațiunea corectă a textului de lege.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel încât urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici și își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului
Potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată (art.33 alin.2 în numerotarea din forma legii în vigoare în perioada 2001-2003, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Plata primelor de vacanță a fost suspendată succesiv prin mai multe acte normative, în principal prin legile bugetului de stat pentru anii 2001-2006, anume: OUG 33/2001, respectiv prin legile bugetului de stat din anii ulteriori: Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004, Legea nr.379/2005 și Legea nr.380/2005. Cu toate acestea, dreptul la prima de vacanță nu a fost desființat, textul de lege care a consacrat acest drept nefiind abrogat între timp, ci doar a fost suspendat exercițiul acestuia. Prin ea însăși, suspendarea nu înlătură existența dreptului, ci amână pentru un timp exercițiul acestuia, determinând concluzia că acel drept ar naște o obligație lipsită de conținut. Această concluzie nu poate fi, însă, primită, deoarece un drept prevăzut de un act normativ cu putere de lege nu poate deveni o obligație lipsită de conținut. Existența acestui drept patrimonial este recunoscută, dreptul recunoscut neputând fi vidat de substanța sa, întrucât ar fi golit de conținut, de valoare practică, de o manieră contrară literei și spiritului constituțional, în special dispozițiilor art.41 alin2 din Constituția revizuită. Mai mult, prevederea legală care consacră, recunoaște dreptul la prima de vacanță nu a fost abrogată, așadar dreptul a existat și există în continuare.
Instanța constată că prin recursul declarat, recurenta pârâtă nu contestă existența acestui drept, dar apreciază că sumele de bani cu titlul de primă de vacanță nu se cuvin intimaților reclamanți deoarece au fost suspendate prin actele normative enumerate corect de recurentă.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune al reclamanților, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat în spețe similare, prin Decizia nr.XXIII / 12.12.2005, Decizia nr.XII din 05.02.2007 și Decizia nr.LXXVII din 05 noiembrie 2007, că, fiind vorba despre un drept afectat de termene legale suspensive, pe perioada acestor termene legale suspensive prescripția extinctivă a dreptului la acțiune al beneficiarilor dreptului la prima de vacanță a fost întreruptă. De altfel, prin Ordonanța de Urgență nr.146 din 19 decembrie 2007, Guvernul României a optat pentru plata din oficiu a primelor de concediu (numite și prime de vacanță), în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative de salarizare, în perioada 2001-2006, legiuitorul recunoscând astfel existența dreptului funcționarilor la primele de vacanță, respectiv legitimitatea și temeinicia categoriilor de cereri prin care se solicită plata acestor prime, precum și împrejurarea întreruperii cursului prescripției extinctive pe perioada suspendării acestor drepturi bănești.
În privința dispoziției instanței de fond, de plată către intimații reclamanți a sumelor actualizate cu rata inflației aferentă la scadență și a dobânzii legale aferente de la scadența fiecărei obligații și până la data plății efective, Curtea reține următoarele:
Actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate, corect acordată de prima instanță, precum și dobânda legală la momentul plății, reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit. cu indicele de inflație și dobânda legală contribuie la păstrarea valorii reale a obligației bănești, iar dobânda, suplimentar, este datorată pentru întârzierea în executarea obligației bănești și reprezintă beneficiul nerealizat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat în cauză și a menține sentința atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B,- reprezentanta Ministerului Economiei și Finanțelor în teritoriu, împotriva sentinței civile nr. 3529/C/26.10.2007 a Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /25.03.2008
Tehnored./28.03.2008
Jud. fond.- /C - 2 ex.-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
