Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 133/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.133 / Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
Complet compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 3602/6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3602/com/6.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașovs -a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, G, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică B și în consecință a fost obligată intimata să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prime de concediu pentru anii 2001-2006 actualizate cu rata inflației și dobânda legală după cum urmează: - 13.556,49 lei, - 9.127,32 lei, - 9.335,95 lei, - 7.3522,60 lei, -3.334,09 lei, - 6.830,82 lei, - 4.797,21 lei, -4.411,23 lei, -4.014,39 lei, - 3.813,41 lei - 3.306,52 lei, - 4.857,92 lei, - 4.925,37 lei, - 5.529,27 lei, - 4.251,12 lei, G - 3.251,11 lei, - 4.678,57 lei, - 3.389,54 lei, - 4,666,47 lei, - 2.521,41 lei, - 3.774,67 lei, - 4.037,93 lei, - 3.104,27 lei, - 2.208,51 lei, - 10.924,57 lei, - 4.022,27 lei, - 7.438,14 lei; s-a luat act că reclamanții, ucs au renunțat la judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B.
Conform art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată " Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Deși legea prevede acordarea acestui drept, el nu a fost acordat reclamanților,deoarece dispozițiile legale citate mai sus, au fost suspendate prin art. 3, alin 1 din UG, nr. 33/2001 și apoi, în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31.12.2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța a constat că acestea contravin prevederilor art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul la primă de concediu constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discreționar și discriminatoriu într - o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care: "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate."
Față de aceste dispoziții legale, instanța constatat că suspendarea dreptului la primă de concediu este lipsită de efecte juridice și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impune a fi acordat retroactiv.
Instanța a apreciat că nu este cazul a se lua în discuție prescripția dreptului la acțiune pentru perioada anterioară celor 3 ani de la data introducerii acțiunii, deoarece dreptul la primă de concediu fiind suspendat până la 31.12.2006, implicit a fost suspendat și dreptul la acțiune pentru valorificarea lui.
În consecință, s-a admis acțiunea reclamanților și a fost obligată intimata să le plătească primele de concediu în cuantumul prevăzut în centralizatorul de la dosar, necontestat.
În baza art. 1082 și 1084 din Codul civil, coroborat cu art. 161, alin 4 din Codul muncii, s-a dispus că sumele care vor fi achitate, să fie actualizate în raport de rata inflației și dobânda legală până la data plății efective, în scopul acoperirii integrale a prejudiciului suportat de reclamanți prin imposibilitatea de a se folosi de sumele respective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin art. 3 alin.1 din OUG nr. 33/2001; art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002; art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003; art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005 ( legile bugetului de stat) acordarea primelor de vacanță a fost suspendată succesiv, deci cererea reclamanților era neîntemeiată. De asemenea, potrivit Legii nr. 500/2002 nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonate și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
La dosar au depus întâmpinare intimații reclamanți solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. Au dreptul cerut în baza art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, drept care nu s-a prescris fiind doar suspendat; sunt îndreptății și la reactualizarea cu indicele de inflație și la dobânda legală pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentință atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Corect s-a reținut de tribunal situația de fapt și s-au aplicat prevederile legale. Incidente speței. Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prima de vacanță (concediu) este un drept de remunerare prevăzut de art. 32 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (actual art. 35 după ultima republicare) privind statutul funcționarilor publici.
Acest drept s-a născut din lege și conferă titularilor prerogativele de a pretinde celuilalt subiect al raportului juridic să efectueze o anumită prestație, în speță de a da o anumită sumă de bani.
Faptul că acest drept a fost suspendat succesiv prin legile bugetului de stat (indicate corect de recurentă ) nu echivalează cu înlăturarea lui un drept câștigat în temeiul unei legi nu poate fi îngrădit prin reglementări ulterioare și lăsat fără conținut.
Dispozițiile legale care au prevăzut acest drept nu au fost niciodată abrogate; dreptul a existat de la data adoptării normei legale de reglementare și continuă să existe și în prezent.
Nici trimiterea la dispozițiile Legii nr. 500/2002 nu este pertinentă. Cheltuiala cu primele de vacanță poate fi înscrisă în buget existând dispoziție legală pentru aceasta.
Prima instanță a motivat temeinic admiterea cererii reclamanților Nici unul dintre motivele de recurs nu este întemeiat.
Problema prescripției dreptului material la acțiune nu a fost pusă de recurentă.
De asemenea, nu a fost criticată dispoziția privind acordarea sumelor cuvenite reclamanților cu titlu de primă de vacanță reactualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă. Este de precizat că actualizarea sumei cu indicele de inflație reprezintă un mijloc de recuperare a prejudiciului efectiv suferit; indexarea urmărește păstrarea valori reale a obligației bănești; iar dobânda se acordă pentru întârziere în executarea obligației bănești reprezentând beneficiul nerealizat.
Sunt de menționat și prevederile OUG nr. 146/2007 care recunosc acest drept tuturor funcționarilor publici.
Pentru aceste motive, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursurile declarate și să mențină sentința civilă atacată.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respingere recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței nr. 3602/6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /26.02.2008
Dact./27.02.2008
Jud. fond- Gh /E
- 2 ex.-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
