Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 134/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 134/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
Complet compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice reprezentanta Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței nr. 3657/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică 19 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3657/COM/13.11.2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, (), în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B și în consecință:
A fost obligată intimata să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând prima de vacanță pentru anii 2001-2006, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală, până la data plății efective, după cum urmează: - 7930 lei, - 7582 lei, - 4483 lei, - 4912 lei, - 4956 lei, - 5910 lei, - 8041 lei, - 2909 lei, () - 5620 lei, - 5234 lei
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Temeiul legal al primei de concediu îl constituie art. 34, alin 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care cu ocazia plecării în concediul de odihnă " Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3, alin. 1 din OUG nr.33/2001 și apoi succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31.12.2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța reținut că acestea contravin dispozițiilor constituționale reglementate de art. 41 și 53, deoarece dreptul la primă de concediu, fiind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discreționar și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul muncii în conformitate cu care "Orice tranzacție, prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond constatat că suspendarea acordării dreptului la primă de concediu este lipsită de eficiență juridică și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ, care să abroge dreptul respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impune a fi acordat retroactiv.
Instanța apreciat că nu este cazul a se lua în discuție prescripția dreptului la acțiune pentru perioada anterioară celor 3 ani de la data introducerii acțiunii, deoarece dreptul respectiv fiind suspendat până la 31.12.2006, implicit a fost suspendat și dreptul la acțiune pentru valorificarea lui.
În consecință, s-a admis acțiunea și a fost obligată intimata la plata primelor de concediu aferente perioadei 2001-2006, în cuantumul prevăzut în centralizatorul de la fila 95 din dosar, necontestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1082 și 1084 Cod Civil, coroborat cu art. 161, alin. 4 Codul muncii, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației și cu dobânda legală, până la data plății, în scopul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, prin neplata la termenele care s-ar fi cuvenit a drepturilor care fac obiectul prezentei acțiuni.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv prin legile bugetului de stat astfel că nu există bază legală pentru acordarea numai cu acest titlu.
La dosar au depus întâmpinare intimații care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o sentință legală și temeinică.
Se constată că, prima instanță, în mod corect, a soluționat cererea reclamanților, deoarece, prima de concediu a făcut obiectul unei limitări prin suspendarea succesivă a acordării acesteia, fapt care contravine nu numai dispozițiilor legale din Codul Muncii cu care se coroborează Legea nr.188/1999, ci și dispozițiilor art.41 și 53 din Constituția României. Dreptul la prima de concediu este un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator, reclamanți iar, acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns și nu poate fi îngrădit pe motivul lipsei prevederilor bugetare, întrucât s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților. Normele prin care s-a dispus suspendarea succesivă a primei de concediu nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței de judecată, astfel că, sesizarea Curții Constituționale nu mai era posibilă, condiții în care controlul legalității și conformității cu dispozițiile constituționale revine instanței. Dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat prin nici o dispoziție legală având loc doar suspendarea exercițiului acestuia și prelungirea termenului de punere în aplicare astfel că, pretențiile pentru valorificarea dreptului sunt justificate.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul pârâtului, nefiind îndeplinite condițiile art.304 din Codul d e procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice a județului B împotriva sentinței civile nr. 3657/COM/13.11.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /26.02.2008
Dact./27.02.2008
Jud fond- /
- 2 ex.-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
