Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.135 / Dosar nr-

Ședința publică din data de 26 februarie 2008

PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc

- - - - - președinte de secție

- - - JUDECĂTOR 3: Silviu

GREFIER -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 3703/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2008.

CURTEA

Asupra recursului de față.

Constată că prin sentința civilă nr. 3703/com/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, roscoțean, ena, îrstolovean, ., âdiuță., ., artoma, ateoc, ., intimat - intervenient în contradictoriu cu pârâții inisterul nternelor si eformei dministrative, nspectoratul de olitie p. al udețului rașov și entrul edical udețean rașov, s-a admis în parte cererea de intervenție formulată de interveneientul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B nspectoratul de olitie p. al udețului rașov și entrul edical udețean rașov;

S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenientului drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004, 2005, 2006 sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective; a fost obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B să cuprindă în buget sumele necesare achitării drepturilor s-au respins restul pretențiilor, a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerul Internelor și Reformei Administrative B sumele necesare achitării drepturilor salariale dispuse.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: eclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B.

Art. 37, alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."

Dreptul prevăzut de această normă legală s-a născut la data de 01.01.2004, odată cu intrarea în vigoare a OG nr. 38/2003.

Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12. 2006.

Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.

În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

În consecință, instanța admis în parte acțiunea reclamanților și cererea de intervenție formulată de intervenientul, în sensul obligării pârâților B, B și Centrul Medical Județean să plătească fiecărui reclamant, precum și intervenientului drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 2004, 2005 și 2006, actualizată cu rata inflației la data plății efective

Totodată a respins pretențiile aferente perioadei 2003, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, OG.38/30 ianuarie 2003 nu puteau produce efecte retroactive.

Relativ la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție instanța respins-o, având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor, gestionând bugetul de stat, are obligația de a asigura fondurile necesare achitării drepturilor salariale.

Împotriva acestei sentința a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o, pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 3041Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:

În mod greșit s-a admis cererea de chemare în garanție nefiind îndeplinite cerințele art. 60 - 63 Cod procedură civilă, nu există obligația de despăgubire în sarcina Ministerul Economiei și Finanțelor; dacă ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite reclamanților nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerul Economiei și Finanțelor; atât ministrul finanțelor cât și ministrul internelor sunt ordonatori principali de credite și conform legilor privind finanțele publice (Legea nr. 72/1996 și 500/2002) creditele acordate unui ordonator de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite; cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pentru salariații altor instituții.

Intimații reclamanți nu au depus la dosar întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate se constată că recursul este nefondat.

Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificațiile bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.

Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21.

Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.

Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.

Recurentul nu a fost chemat în garanție pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative) ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice.

Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru aceasta s-a admis cererea de chemare în garanție pentru ca Ministerul Economiei și Finanțelor să cuprindă în proiectul legii de buget sau în propunerea de rectificare și aceste sume pentru ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative

Soluția nu a fost criticată pe fond.

Corect a interpretat prima instanță dispozițiile legale și a soluționat cererea reclamanților.

Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedura civilă raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.

Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 3703/COM/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 26 februarie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red. /26.02.2008

Dact./27.02.2008

Jud fond. C/. - 2 ex.-

Președinte:Marcela Comșa
Judecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Brasov