Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1378/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu privind funcționarii publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1378
Ședința publică 02 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul,cu domiciliul în S,-, bloc 1,. A,. 4, județul S,împotriva sentinței nr. 559 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-) în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean,-, jud.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea apărătorului reclamantului recurent să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru data de 23 iunie 2009 și apoi, față de lipsa doamnei judecător - - - aflată în concediu medical, pronunțarea s-a amânat pentru data de 30 iunie 2009 și apoi pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr- din 10.02.2009, reclamantul a chemat în judecată Consiliul județean S, solicitând obligarea acestuia la la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în conformitatea cu Legea nr.142/1998, începând cu data de 01.03.2005 și până la data de 11.08.2008, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin cererea înregistrată la Consiliul Județean S solicitat acordarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998.
Potrivit prevederilor Legii nr. 142/1998 actualizată, pârâta avea obligația să acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale privind stabilirea valorii nominale a unui tichet de masă și anume: Ordinul nr. 52/2004, Ordinul nr. 33/2005, Ordinul nr. 542/2005; Ordinul nr. 89/2006, Ordinul nr. 145/2006, Ordinul nr. 586/2006.
Potrivit disp. art.l din Legea nr. 142/09.07.1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajatori". Alineatul 2 al aceluiași act normativ prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
A mai arătat că atât funcționarii publici cât și personalul contractual se încadrează în aceste prevederi legale.
Întrucât unele categorii de personal bugetar beneficiază de acest drept, încă de la apariția Legii nr. 142/1998, alte categorii sunt supuse unui tratament discriminatoriu, contrar prevederilor constituționale și ale legii invocate.
Reclamanta a precizat că acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în buget, constituie o restrângere a dreptului la protecția socială în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 142/1998, Constituția României, Legea nr. 53/2003, HG nr. 5/1999.
In dovedire a depus la dosar practică judiciară.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. ca nefondată, cu motivarea că se pot acorda tichete de masă numai în limita prevederilor bugetului de stat, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 5 din Norma din 14.01.1999 pivind aplicarea Legii 142/1998.
Textul de lege menționat nu instituie în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate de acordare a tichetelor de masă, în funcție de dispozițiile legii privind bugetul de stat. Astfel, în lipsa prevederii legale de fonduri în vederea acordării tichetelor de masă în legile bugetelor de stat pentru anii menționați anterior, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
Astfel, în considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masă nu se poate reține o restrângere a vreunui drept recunoscut de Codul Muncii și nici o discriminare.
Prin sentința nr. 559 din 26 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu.
Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu.
Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu.
Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Cu toate că din dispozitivul deciziei pronunțată în interesul legii nr. XIV din 18 februarie 2008 rezultă că nu sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă doar funcționarii publici din cadrul instanțelor,instanța apreciază că decizia mai sus amintită este aplicabilă tuturor funcționarilor publici, având în vedere considerentele acestuia. Mai mult decât atât,instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile regulile de simetrie a instituției,străvechiul principiu după care pentru situații identice se aplică soluții identice-idem ratio idem ius.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul arătând că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 142/1998 și că, prin neacordarea tichetelor de masă se creează o situație discriminatorie pentru el, atâta timp cât alte categorii de salariați din sectorul bugetar beneficiază de tichete de masă.
Consiliul Județean S prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curteaconstată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2007, respectiv Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004- art. 40; Legea nr. 379/2005- art. 24; Legea nr. 487/2006 - art. 18, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
importanța egalității în drepturi ca garanție constituțională art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, iar în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Or, nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamantul; dimpotrivă toți sunt tratați în mod identic, neprevăzându-se în bugete sume cu această destinație, așa cum s-a arătat mai sus.
Cu referire la sentințele judecătorești depuse de recurtent în dovedirea situației că practica instanței este în sensul acordării acestor drepturi, este de precizat că pe de o parte practica judeciară nu este izvor de drept, pe de alta că aceste sentințe sunt pronunțate anterior Deciziei în interesul legii la care ne-am referit, deci obligatorie conform art. 3293Cod procedură civilă.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Nu orice diferență de tratament constituie o discriminare.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul,cu domiciliul în S,-, bloc 1,. A,. 4, județul S,împotriva sentinței nr. 559 din 26 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-) în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Jud.fond: /
Tehnoredact./2 ex./06.07.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
