Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1397/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcționari publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1397
Ședința publică din 03 iulie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, cu sediul în municipiul S, str. - -, județul S,împotrivasentinței nr.784 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanții intimați:, -, și - cu domiciliul ales în S, str. - - fn, la sediul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, reclamantele intimate, lipsă fiind reclamanții intimați, -,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri
Consilier juridic pentru pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamantele intimate, prezente la termenul de astăzi, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului ce formează obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr- din 23.02.2009, reclamanții, -, au chemat în judecată pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, solicitând anularea actului emis de pârâtă - adresă răspuns nr. 1374/17.02.2009 prin care pârâta a refuzat acordarea unor drepturi salariale (suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare); obligarea pârâtei la: 1)plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, respectiv din data de 18.04.2008 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate; 2) suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
In motivare reclamanții au arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007
Prin urmare au solicitat a se constata că, deși aceste drepturi solicitate de reclamante trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 Ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul, refuză acordarea acestora lună de lună.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, solicită a se constata că în cauză există o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv Sentința civilă nr. 517 din 17.04.2008 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin care instanța s-a pronunțat, obligând pârâta la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare, pentru perioada 14.03.2005 - 17.04.2008, data pronunțării sentinței. Instanța a respins la acea dată acordarea sporurilor pentru viitor.
Întrucât nici executivul, nici legiuitorul nu au suspendat sau abrogat acest drept și nici nu a intervenit vreo modificare legislativă în acest domeniu, în opinia reclamanților, la această dată creanța este născută, este certă lichidă și exigibilă, de la 18.04.2008 și până la data pronunțării hotărârii de către instanța investită în cauză.
Referitor la acordarea acestor sporuri pentru viitor, reclamanții au arătat că cererea lor este întemeiată pe o normă legală care își produce efectele în acest moment. Abrogarea sau modificare ulterioară a acesteia va conduce fără îndoială la imposibilitatea de a pune în executare hotărârea, dar acest fapt nu poate conduce la neacordarea de către instanță pentru viitor a acestor sporuri.
În drept și-au întemeiat cererea pe disp. art. 31 alin. 1 lit. c și d și art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, art. 38 și art. 39 din Legea nr. 53/2003.
In dovedire au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: cererea înregistrată sub nr. 1354/16.02.2009, adresa-răspuns a pârâtei nr. 1374/17.02.2009, sentința civilă nr. 517 din 17.04.2008, practică judiciară.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Sad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederile legale.
Reclamanții, în calitatea de funcționari publici, au beneficiat de toate drepturile cuvenite în material funcției publice și funcționarilor publici, respectiv de salariu de bază, sporul pentru vechime în muncă, prime și alte drepturi salariale, precum și de concedii de odihnă, astfel cum au fost prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Prin dispozițiile Legii nr. 18/2009 privind bugetul de stat pentru anul 2009 și Legea nr. 19/2009 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, nu se prevăd sume pentru acordarea sporurilor solicitate de reclamanți, calculate la salariul de bază al fiecărui salariat.
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, în calitate de subiect de drept investit cu atribuții de autoritate publică, avea obligația legală de a respecta dispozițiile actelor normative, această instituție neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa și implicit, de a-și îndeplini sau nu obligațiile care îi incumbă din această calitate.
Prin sentința nr.784 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și Fiscal, s-a admis e în parte cererea formulată de, -, a fost obligată pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței De Muncă S să plătească reclamanților reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, proporțional cu timpul lucrat,sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, începând cu data de 18.04.2008 până la data pronunțării sentinței după cum urmează:
1.pentru reclamantele, -de la data de 18.04.2008 - până la data de 01.11.2008;
2. pentru reclamanții,
-, începând cu data de 18.04.2008 până la data pronunțării prezentei sentințe.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra capătului de cerere vizând anularea actului emis de pârâtă, respectiv adresa nr. 1374/17.02.2009, instanța a constatat că acest act nu constituie act administrativ în accepțiunea art.2 al.1 lit. c din Legea nr.554/2004, respectiv un act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturile juridice.
De asemenea, acest act nu poate fi considerat act administrativ fiscal în conformitate cu sensul dat acestei noțiuni de art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, respectiv de acte emise de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Potrivit art.40 alin.2 lit. "c" din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006.
Instanța a constatat că nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lor, dispoziția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins-o, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat, în esență că deși aceste sporuri sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999, nici o prevedere legală nu specifică cuantumul acestor drepturi iar prin din Legea bugetului de stat pe anulm2009 nr. 18/2009 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 nu se prevăd sume pentru acordarea acestor sporuri.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs care, în drept se încadrează conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, urtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin cerere.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și niciCurteanu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, cu sediul în municipiul S, str. - -, județul S,împotrivasentinței nr.784 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanții intimați:, -, și - cu domiciliul ales în S, str. - - fn, la sediul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător - -
aflat în concediu de odihnă, semnează
președintele instanței, conform
art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă
Red. - -
Jud.fond:
Tehnoredact.
2 ex./07.07.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Hîncu Cezar, Grosu Cristinel
