Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1384/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1384
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G -., -, prin reprezentant, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Primăria comunei nr.22, județ P, împotriva sentinței nr. 185 pronunțate în data de 7 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei și Consiliul Local al comunei, ambele cu sediul în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței se judecată, în ordinea de pe listă, nu au răspuns recurenții-reclamanți, G -., -, și intimații-pârâți Primarul Comunei și Consiliul Local al comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru și aflat la primul termen de judecată, după care,
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, G -., -, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local i si Primarul com. i, obligarea acestora la acordarea indemnizației de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, retroactiv, începând cu data de 1.09.2004 si pana la încetarea raporturilor de munca ale reclamanților, sume actualizate cu coeficienții ratei de inflație de la data scadentei fiecărei indemnizații si pana la data plătii efective, precum si obligarea paraților sa le consemneze în carnetele de munca ale reclamanților.
In motivarea cererii, reclamanții au aratat ca prestează activitate ca funcționari publici in cadrul Primăriei com. i, cuvenindu-li-se o indemnizație lunara de dispozitiv ( în prezent de 25% din salariul de baza), astfel cum rezulta din dispozițiile Ordinului MAI 496/28.07.2003 - prin care s-a dispus uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale ale personalului care isi desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor doua domenii ( cel al internelor cu cel al administrației publice) - si art.13 din Legea nr.138/1999. Au mai aratat ca, în prezent, de aceasta indemnizație beneficiază toți angajații prefecturilor si ale altor entități administrativ-teritoriale, ca exista hotărâri ale instanțelor judecătorești admise, precum și că sunt aplicabile disp. Art.398 si art.117 din Codul muncii.
La termenul de judecată din data de 24.03.2009, tribunalul a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului reclamanților la acțiune pentru perioada 1.09.2004-4.01.2006, excepție pe care a pus-o in discuția parților prezente si pe care a admis-o, fata de termenul general de prescripție si de data sesizării instanței cu acțiunea, constatând prescris dreptul reclamanților la acțiune pentru perioada menționata.
Prin sentința nr.184 pronunțată în data de 7 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, reținând în esență că reclamanții isi desfășoară activitatea, ca funcționari publici, în cadrul Primăriei com. i, calitate in care au solicitat acordarea indemnizației de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, începând din luna septembrie 2005, actualizata cu coeficientul de inflație, începând cu data scadentei si pana la data plații efective a acesteia.
Tribunalul a constat că dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică, conform art. 1 din acest act normativ, personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și personalului civil din aceste instituții și că administrația publică locală, in speță - Primaria com. i, nu face parte din categoriile de instituții publice menționate anterior, în realitate primăria fiind, conform art.77 din Legea nr.215/2001, o structura funcționala cu activitate permanenta, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, in perioada 2003-2004 structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, prin trecerea in cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidenta personalizata a persoanelor, etc, devenind Ministerul Administrației si Internelor și că practic, prin preluarea acestor servicii au trecut sub autoritatea locala, atât personalul militar al acestora, cat si personal contractual.
In acest context s-a emis Ordinul Ministerului Internelor nr.496/2003, prin care se specifica ca pentru personalul civil trecut in rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armata sunt asimilate noilor funcții, care sunt strict enumerate. Ca urmare, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv reclamanților nu reprezintă o discriminare fata de personalul contractual si funcționarii publici cărora le sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministerului Administrației si Internelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, criticând-o pentru nelegalitate, respectiv hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că solicitarea lor de a li se acorda "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% ar fi neîntemeiată, întrucât dispozițiile pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul MAI nr.496/28.07.2003 arată că prin acest ordin s-a urmărit cuprinderea personalului civil în domeniul administrației publice și să înlăture discrepanțele de natură salarială.
Susțin recurenții că, potrivit art.117 din Legea nr.188/1999 republicată, prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii și că prin art.138 Codul muncii se stipulează că "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege".
Se solicită admiterea recursului, urmând ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună modificarea sentinței recurate și obligarea intimatelor-pârâte la alocarea, calcularea și plata sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat, urmând să-l respingă pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională - cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, respectiv din salariul de bază, iar Ordinul MAI nr. 496/2003, invocat de recurenți, privind salarizarea personalului militar și civil din cadrul acestui minister, nu face decât să detalieze categoriile de personal militar și civil - funcționari publici și personal contractual - care pot beneficia și de indemnizația de dispozitiv.
Această dispoziție legală (art.13) se află înscrisă în lege la Cap.II, Secțiunea 1care se intitulează " Solda lunară a personalului militar", astfel că interpretând sistematic dispoziția legală, se constată că domeniul de aplicare al acestei dispoziții este restrâns la categoria personalului militar și cel civil ce desfășoară o strânsă activitate împreună cu cel militar.
Prin urmare, prevederile Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului MAI nr. 496/2003, cuprind reglementări speciale pentru personalul militar și civil ce-și desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ele neputând fi extinse sub aspectul acordării unor drepturi bănești și personalului contractual sau funcționarilor publici, din alte domenii de activitate, recurenții fiind funcționari publici în cadrul aparatului de specialitate al primăriei, astfel încât ei nu intră în categoria de personal căruia i se poate acorda și plăti indemnizația de dispozitiv de 25 % lunar, din salariul de bază.
Celelalte susțineri privind tipul de activitate desfășurată de recurenți în cadrul primăriei nu sunt de natură a conferi dreptul acestora la primirea indemnizației de dispozitiv, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens.
Pe de ală parte, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept în dreptul românesc, astfel că hotărârile judecătorești pronunțate de alte instanțe nu duc la formarea unei alte convingeri a instanței de judecată cu privire la acest drept.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312 pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute la art. 304.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G -., -, prin reprezentant, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Primăria comunei nr.22, județ P, împotriva sentinței nr. 185 pronunțate în data de 7 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei și Consiliul Local al comunei, ambele cu sediul în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
16 Ex./ 2 noiembrie.2009
Ds. fond- Tribunal P
Jud. fond Întocmit: 14 comunicări / 3.11.2009
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
