Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 14/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 16.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.14
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, Agenția Regională pentru Protecția Mediului T, împotriva sentinței civile nr. 731/CA/14.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat SINDICATUL NATIONAL PENTRU PROTECTIA MEDIULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20.11.2008 sub nr. dosar,-, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, a chemat în judecată pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T REGIUNEA 5 VEST, solicitând obligarea paratelor la plata către reclamanți a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, drept prevăzut de art.31 alin 1 lit. d din Legea nr.l88/1999, pentru perioada 01.01.2004 si pana la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești, actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data efectuării plății, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată precizează că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul la contravaloarea suplimentului corespunzător treptei de salarizare se naște, ținând cont de suspendările prevăzute în actele normative succesiv promulgate, începând cu data de 01.01.2004.
Din interpretarea sistematica, logica si gramaticala a acestor texte de lege rezulta fără nici o tăgada sau vreo alta interpretare, faptul ca aceste suplimente li se cuvin reclamanților, întrucât nici legiuitorul si nici executivul nu aveau prerogativa sa suspende acordarea acestui drept, prin prisma textelor constituționale menționate, pentru anii 2004 - 2006 si nici in continuare.
Cu alte cuvinte, suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept câștigat, care nu poate fi restrâns, limitat, cu atât mai mult nu poate fi suspendat în lanț, cu încălcarea in mod flagrant a legii.
Mai mult, drepturile prevăzute la art.31 lit. a si b, respectiv salariul si sporul de vechime au fost acordate, ceea ce pune sub un mare semn de întrebare responsabilitatea si legalitatea atât la adoptarea cat si la aplicarea acestui act normativ, fiind inadmisibila prestarea unei munci fără plata salariului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c și art. 93, 109 din legea nr. 188/1999, republicată, art. 15, 16, 41, 53 din Constituția României, Codul Muncii.
La data de 20.01.2009 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare de către pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest ( T ), prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamatului.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că Legea nr.188/1999 reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publica locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale.
Se apreciază că pana in prezent salarizarea personalului din instituția pârâtă s-a făcut cu respectarea legislației in vigoare, iar neacordarea stimulentelor in speța nu reprezintă o încălcare voita a unor drepturi ale salariaților. Categoriile de personal, cuantumurile sporurilor si condițiile de acordare se stabilesc, in limitele prevăzute de lege, cu încadrarea in cheltuielile de personal prevăzute in bugetul aprobat prin actul administrativ al ordonatorului de credite.
La data de 28.01.2009 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare formulată de către pârâta Agenția pentru Protecția mediului T prin care s-a solicitat: respingerea acțiunii
La data de 28.01.2009, la dosarul cauzei a fost depusă de către Agenția pentru Protecția Mediului T, cerere de chemare în garanție a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului
La data de 02.03.2009 la dosarul cauzei a fost depusă cerere de chemare în judecată formulată de chemata în garanție Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, prin care s-a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Mediului
La data de 02.03.2009 s-a depus la dosarul cauzei de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neântemeiată.
La data de 22.04.2009 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare de către Ministerul Mediului prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.731/14.07.2009 pronunțată în dosar nr.- Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților formulată de chematul în garanție a Ministerul Mediului
A admis în parte acțiunea reclamantului SINDICATUL NAȚIONAL PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, obligat pârâții potrivit atribuțiilor fiecăruia la plata către reclamanții funcționari publici a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzut de art. 31 pct. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 republicată și cu modificările ulterioare, începând cu data de 22.04.2004 și la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, raportat la raporturile de serviciu ale fiecărui reclamant funcționar public.
A respins în rest acțiunea și cererile de chemare în garanție formulate de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului T și chematul în garanție Agenția Națională pentru Protecția mediului
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici, așa cum rezultă din înscrisurile care se găsesc la dosar.
Potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște pârâta, nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, reprezintă un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Cu referire la fondul litigiului, Tribunalul a reținut că acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanțe de urgență.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501 din Legea nr. 164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, dreptul la acțiune este prescris.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați, pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Așadar, funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente, începând cu data de 22 mai 2004.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Or, sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă, în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr.1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În ce privește acordarea drepturilor pentru viitor și actualizate cu indicele de inflație instanța a reținut că suma ce reprezintă creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau de raporturile de muncă dintre părți, motiv pentru care a respins aceste petite.
Tribunalul a respins cererile de chemare în garanție, apreciind că raporturile de serviciu sunt născute direct între părțile implicate în litigiul de muncă, nefiind condiționate de relaționarea cu chemații în garanție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, Agenția Regională pentru Protecția Mediului T, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.731/CA/07.07.2009 în sensul respingeri acțiunii reclamantului.
În motivarea cererilor de recurs, recurenții arată că este indubitabil faptul că orice obligație de plată stabilită în sarcina cuiva trebuie să fie cuantificată sau cuantificabilă.
Legea nr.417/2006 care reglementează drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici nu prevăd acordarea acestor tipuri de sporuri sau stimulente, în speță suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de către recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamanții au avut - în perioada 2004-2009 - calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Regionale pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest.
În această calitate, aceștia au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% cu începere din 1.01.2004 până la zi, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Jurisprudența acestei Curți a fost în sensul admiterii în parte a acțiunilor având acest obiect, cu consecința obligării la plată, fără cuantificarea drepturilor menționate pe considerentul că nelegiferarea procentului în care ar urma să fie acordate aceste drepturi împiedică o astfel de cuantificare de către instanța de judecată.
Însă, prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 880 din -, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici,că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu mai are posibilitatea interpretării art. 31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 într-o altă manieră decât a făcut-o Înalta Curte de Casație și Justiție.
În raport cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că reclamanții - funcționari publici în cadrul Agenției Regionale pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest - nu pot beneficia de drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Apreciind așadar neîntemeiată acțiunea reclamanților și justificate criticile aduse sentinței civile recurate cu privire la imposibilitatea cuantificării drepturilor solicitate, Curtea urmează a admite recursurile formulate și, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.2 și 3, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de Sindicatul Național de Mediu în numele membrilor de sindicat.
Cu privire la cererile de chemare în garanție, Curtea va menține dispozițiile sentinței civile recurate însă motivat de incidența dispozițiilor art.60 alin.1 Cod procedură civilă, din interpretarea cărora rezultă că cererea de chemare în garanție se respinge în situația în care partea care a formulat-o nu a căzut în pretenții.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, Agenția Regională pentru Protecția Mediului T Regiunea Vest și Agenția pentru Protecția Mediului T împotriva sentinței civile nr.731/CA/14.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național pentru Protecția Mediului, ca fiind neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /01.02.2010
Tehnored.L/01.02.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
