Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 23
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1181/14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta intimată DIRECȚIA DE MUNCĂ SI PROTECȚIE SOCIALĂ A, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă se prezintă reclamantul asistat de avocat T în substituirea avocatului, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului depune la dosar delegație de substituire, împuternicire avocațială, practică judiciară și adresa nr.-/2009 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și rejudecând pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad sub nr.2057/108/22.05.2009și precizată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A, solicitând, admiterea contestației împotriva hotărârii nr. 3/29.04.2009 a A, anularea deciziei nr. 3/31.03.2009, dar și a hotărârii nr. 3/29.04.2009 a A, cu obligarea pârâtei la emiterea deciziei care să îi recunoască drepturile și beneficiile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința penală nr. 639/12.11.1976 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat la 3 ani de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare. Aceasta infracțiune are un caracter politic întrucât condamnările la care a fost supus sunt o consecință a faptului ca a făcut parte din cultul religios Martorii lui, iar convingerea sa religioasă I-a împiedecat să pună mâna pe armă. Aspectul politico-religios al refuzului, cu consecința încălcării legii penale, rezidă din modul în care inculpații încadrați în această categorie au fost tratați în toată perioada cercetării penale și executării pedepsei: săvârșirea infracțiunii a fost cercetată de securitate, care ancheta toate infracțiunile politice; pe timpul executării pedepsei membrii cultului "Martorii lui " au fost tot timpul supravegheați de ofițeri de securitate; executarea pedepsei se face în penitenciare în care executau pedepse privative de libertate deținuții politici în comparație cu ceilalți infractori de drept comun, martorii lui nu beneficiau de dispozițiile codului d e procedură penală referitoare la fracțiunea de trei pătrimi din pedeapsa pronunțată executând aproape în întregime pedeapsa la care au fost condamnați; dosarul fiecărui deținut martor al lui era însemnat cu roșu exact ca și la deținuții politici, iar după eliberare a avut îngrădite toate drepturile civile; deși libertatea de conștiință și religie era garantată prin legea supremă a României, regimul comunist totalitar nu a prevăzut o alternativă la executarea pedepsei tocmai pentru a-i descuraja pe Martorii lui de a-și practica convingerile religioase.
Prin note de ședință, reclamantul a arătat că prin contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 3/29.04.2009 emisă de A și care face obiectul dosarului mai sus menționat arată că pentru aceleași considerente, înțelege să conteste și Decizia inițială nr. 3/31.03.2009 emisă de aceeași pârâtă. Temeiul de drept al cererii înregistrate la A este art. 1 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 118/1990, iar contestația este formulată în temeiul Legii 554/2004. Nu a formulat cerere la Comisia pentru Calității de Luptător în Rezistența în vederea eliberării certificatului de către această Comisie, întrucât termenul pentru depunerea cererilor la această comisie a expirat la data de 25.11.2006.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 3/31.03.2009 și a hotărârii nr. 3/29.04.2009, cu motivarea că reclamantul a depus o cerere înregistrată cu nr. 239/02.02.2009 la A prin care solicită drepturile prevăzute de Decretul nr. 118/1990, pe motivul că a fost condamnat pentru neprezentare la încorporare, executând o pedeapsă de 3 ani de închisoare. Comisia, luând în considerare actele si probele administrate la dosar și ținând seama de îndrumările primite prin adresa nr. 5698/03.02.2009 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Asigurări Sociale a reținut ca d-nul a fost condamnat pentru neprezentare la încorporare, situație ce se regăsește la art. 2 lit. e din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, masuri administrative abuzive. Art. 7 al OUG nr. 214/1999 prevede că persoanele care au calitatea de luptător în Rezistența beneficiază de drepturile prevăzute DL nr.118/1990 modificată. Dl. nu a prezentat un certificat de încadrare emis de Comisia pentru constatarea calității le luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului d e Justiție. Tocmai pentru ca Decretul nr. 118/1990 nu permitea încadrarea în dispozițiile acestuia a altor persoane decât cele persecutate pe motive politice, neputând fi aplicat acelora care au suferit persecuții pe motive religioase, etnice, de origine socială etc, OUG nr. 214/1999 a oferit posibilitatea și acestor categorii de persoane să obțină certificat pentru a beneficia de decret. OUG nr. 214, modificat a fost adoptat pentru celelalte situații existente în practică și neprevăzute în Decretului nr. 118/1990 și a permite acelora care au suferit altfel de persecuții decât politice, să aibă posibilitatea să se adreseze Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului d e Justiție.
Prin sentința civilă nr.1181/14.07.2009, Tribunalul Arad a respins acțiunea în contencios în contencios administrativ precizată exercitată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A, având ca obiect anularea hotărârii nr. 3/29.04.2009 și a deciziei nr. 3/31.03.2009 ale pârâtei, obligarea acesteia la emiterea deciziei care să îi recunoască drepturile și beneficiile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 639/12.11.1976 a Tribunalului Militar București a fost condamnat reclamantul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare prevăzută de art. 354 alin. 2 din Codul penal, ca urmare a faptului că în data de 01.10.1976, fiind încorporat la Centrul militar județean B, nu -a prezentat la unitatea militară la care a fost repartizat. I s-au interzis și drepturile prevăzute de art. 64 din Codul penal pe durata pedepsei. În considerentele hotărârii judecătorești se menționează apărarea reclamantului referitoare la faptul că preceptele credinței sale religioase, fiind membru al cultului Martorii lui, nu îi permit să îndeplinească serviciul militar.
Reclamantul a depus o cerere înregistrată cu nr. 239/02.02.2009 la A prin care solicita drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990, cu motivarea că infracțiunea pentru care a fost condamnat are un caracter politic, fiind aplicată datorită convingerilor sale religioase.
Prin decizia nr. 3/31.03.2009, Comisia de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 a respins cererea reclamantului, care a formulat contestație împotriva deciziei respective, fiind și aceasta respinsă prin hotărârea nr. 3/29.04.2009 a Comisiei de soluționare a contestațiilor instituită în baza Decretului Lege nr. 118/1990.
Conform art. 1 lit. a din Decretul - Lege nr. 118/1990, republicat, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, "Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice".
In schimb, infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul, și anume de neprezentare la încorporare, se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 lit. e din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forța a regimului comunist instaurat în România, potrivit cărora "Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.". Art. 4 prevede constituirea Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, iar art. 7 stabilește că persoanele care au calitatea de luptător în Rezistența beneficiază de drepturile prevăzute Decretul - Lege nr. 118/1990 modificată.
În consecință, pentru a beneficia de prevederile art. 1 lit. a din Decretul - Lege nr. 118/1990, republicat, în condițiile în care reclamantul a fost condamnat la săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare pentru refuzul satisfacerii serviciului militar, nu ca urmare a contestării regimului politic din acea perioadă, ci din motive religioase, infracțiune ce nu are, în sine, un caracter politic, acest sens fiind extins doar prin dispozițiile OUG nr. 214/1999, reclamantul trebuia să prezinte certificatul care atestă calitatea de luptător în Rezistența.
Însă, reclamantul a arătat, la solicitarea instanței, faptul că nu a depus cerere la Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă în condițiile OUG nr. 214/1999 modificată prin Legea nr. 173/2006, situație în care nu beneficiază de prevederile art. 1 lit. a din Decretul - Lege nr. 118/1990 republicată, fiind legale decizia nr. 3/31.03.2009 a Comisiei de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 și hotărârea nr. 3/29.04.2009 a Comisiei de soluționare a contestațiilor instituită în baza Decretului Lege nr. 118/1990, astfel că, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea în contencios administrativ.
Văzând că pârâta nu a căzut în pretențiuni, nefiind îndeplinite prevederile art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța a respins și cererea accesorie a reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor sale de judecată, al căror cuantum nici nu le-a dovedit.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, arătând că motivarea instanței în sensul că trebuia să prezinte certificatul emis de către Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă nu poate fi reținută având în vedere că această comisie constituită în baza OG nr.214/1999 nu mai soluționează asemenea cereri. În această situație consideră că instanței îi revine sarcina de a aprecia caracterul politic al unei condamnări și de a acorda drepturile prevăzute de Decretul Lege nr.118/1991 cu atât mai mult în situația în care acest decret nu enumeră explicativ care sunt acele infracțiuni cu acest caracter.
Reclamantul recurent mai arată că instanța de fond nu a analizat sentința de condamnare a sa, întrucât din considerentele acestei sentințe rezultă că a refuzat să pună mâna pe armă întrucât contravenea convingerilor sale religioase, având calitate de membru al cultului Martorii lui.
Cu toate că Constituția din 1965 recunoștea libertatea de conștiință și libertatea individuală a cetățeanului de a-și manifesta convingerile religioase, statul sancționa penal neîndeplinirea serviciului militar obligatoriu, fără a da posibilitatea legală adepților acestui cult la o alternativă la prestarea serviciului militar.
Reclamantul recurent conchide că toate condamnările suferite de credincioșii diverselor culte religioase și și-au exprimat fățiș convingerile au suportat rigorile legii penale și au suferit condamnări care au un vădit caracter politic.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu motivarea că prima instanță în mod corect a reținut că infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul recurent nu se încadrează în prevederile Decretului-Lege nr.118/1990, făcând obiectul nr.OG214/1999.
Se arată că reclamantul nu a prezentat un certificat emis de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă așa cum prevede OUG nr.214/1999, pentru a putea beneficia de prevederile DL 118/1990. OUG nr.214/1999 a fost emisă tocmai pentru ca persoanele aflate în celelalte situații decât cele expres prevăzute de decret și care au suferit altfel de persecuții decât cele politice, să poată obține calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și să i se acorde drepturile cuvenite conform DL 118/1990.
În concluzie, arată intimata, cererea reclamantului a fost respinsă datorită faptului că nu există încadrarea legală a persecuției suferite printre cele enumerate expres în art.1 al DL 118/1990, întrucât reclamantul nu deține o decizie emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă conform prevederilor OUG nr.214/1999.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul litigiului este reprezentat de legalitatea Deciziei nr. nr.3/31.03.2009 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială A - decizie prin care a fost respinsă cererea domnului de stabilire a calității domniei sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, precum și a Deciziei nr. nr.3/29.04.2009, prin care s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.3/31.03.2009, prin care s-a respins cererea de stabilire a calității reclamantului de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Totodată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului pe considerentul că acesta nu a făcut dovada acordării calității de luptător în rezistența anticomunistă sau a solicitării acordării acestei calități
În privința acestei chestiuni, Curtea subliniază că procedura acordării calității de luptător în rezistența anticomunistă - reglementată prin Ordonanța de Urgență nr. 214/1999 - nu se confundă cu procedura recunoașterii și acordării drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență nr. 214 din 29 decembrie 1999, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, "(1) prin prezenta ordonanță de urgență se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989.
(2) Se recunoaște calitatea de luptător anticomunist și persoanelor din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist în perioada 6 martie 1945 - august 1964 ".
În privința drepturilor acordate persoanelor care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, art. 7 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 214/1999 prevede că"persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și cele din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist beneficiază de:
a) restituirea, în condițiile legii, în natură sau, dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate. Decizia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă poate fi folosită ca probă în fața instituțiilor abilitate a dispune restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor confiscate, în ceea ce privește aprecierea caracterului politic al infracțiunilor a căror săvârșire a atras măsura confiscării;
b) drepturile prevăzute în Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările ulterioare;
c) acordarea de ordine și medalii prevăzute de legislația în vigoare;
d) atribuirea, în condițiile legii, a numelui persoanelor prevăzute la art. 1 unor străzi, parcuri, piețe și altor asemenea locuri publice;
e) orice alte drepturi prevăzute în legi speciale".
Pe de altă parte, conform art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, "(1) constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
(2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care:
a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.
(3) Fiecare an de detenție sau internare pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se consideră ca vechime în muncă un an și șase luni.
(4) prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) constituie vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
(5) Se consideră vechime în muncă și perioada în care o persoană aflată într-una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidități de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situație sau, ulterior, dacă dovedește că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuția la care a fost supusă.
(6) prevăzute în prezentul articol constituie și vechime neîntreruptă în muncă și în aceeași unitate și intră în calculul acestor vechimi".
Curtea subliniază - în acest context - că Ordonanța de Urgență nr. 214/1999 reglementează drepturile recunoscute, în anumite condiții, persoanelor care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, în timp ce art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 face referire la recunoașterea vechimii în muncă și acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Faptul că anumite împrejurări sau acțiuni la care a fost supusă persoana solicitantă ar putea constitui motive atât pentru recunoașterea vechimii în muncă - în condițiile Decretului-lege nr. 118/1990 - cât și pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă, reglementată de Ordonanța de Urgență nr. 214/1999, nu poate conduce la concluzia că nu este posibilă recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 unei persoane care beneficiază de dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 214/1999.
Nici o dispoziție legală nu exclude de la aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 persoanele care au solicitat și acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Urgență nr. 214/1999.
De aceea, Curtea apreciază că nu au legătură cu fondul pricinii - și nu pot constitui un motiv de respingere a acțiunii - referirile instanței de fond la faptul că reclamantul nu a solicitat acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, în conformitate cu Ordonanța de Urgență nr. 214/1999.
În al doilea rând, Curtea observă că reclamantul a depus în probațiune, la dosarul Tribunalului Arad, copia sentinței nr.639/12.11.1976, pronunțată de Tribunalul Militar București în dosar nr. 489/1976 (atașată la fila 39-44 dosar).
Or, din lecturarea sentinței nr.639/12.11.1976, rezultă că prin aceasta reclamantul a fost condamnata la trei ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, motivul săvârșirii faptei fiind acela că preceptele credinței religioase a reclamantului, care face parte din "Martorii lui " nu îi permit să-și îndeplinească stagiul militar.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, o astfel de condamnare se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 lit. e) din Ordonanța de Urgență nr. 214/1999, text conform căruia "constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială".
De asemenea, în conformitate cu art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221 din 2 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, "constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțatăîn perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989pentru orice alte fapteprevăzute de legea penală,dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare".
Or, reclamantul a solicitat stabilirea calității domniei sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, iar conform art. 1 lit.a) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, "(1) constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;".
Cum reclamantul a dovedit că a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni care a avut la bază discriminarea religioasă a reclamantului, întrucât neprezentarea la încorporare s-a datorat crezului religios al reclamantului, Curtea constată că această condamnare la închisoare are caracter politic.
În consecință, reclamantul se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 1 lit.a) din Decretul-lege nr. 118/1990, situație față de care respingerea cererii domniei sale de stabilire a calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr.1181/14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va anula Decizia nr. 3/31.03.2009 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială A - decizie prin care a fost respinsă cererea domnului de stabilire a calității domniei sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, precum și Decizia nr. 3/29.04.2009, prin care s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.3/31.03.2009, prin care s-a respins cererea de stabilire a calității reclamantului de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Curtea va obliga pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială A la emiterea unei noi decizii prin care să recunoască reclamantului calitatea de persoană persecutată politic, să îi acorde drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, respectiv să se rețină vechimea în muncă a reclamantului în perioada de închisoare executată de acesta în baza sentinței nr.639/12.11.1976, pronunțată de Tribunalul Militar București în dosar nr. 489/1976
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al recursului și al acțiunii, Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă în fond și în recurs, respectiv la plata sumei de 6.250 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1181/14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată în sensul că admite acțiunea reclamantului.
Anulează decizia nr.3/29.04.2009 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială
Obligă pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să se recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Decretul - lege nr.118/1990, respectiv faptul că constituie vechime în muncă perioada de trei ani închisoare executată de reclamant în baza sentinței nr.639/12.11.1976 pronunțată de Tribunalul Militar d București.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 6.250 RON, reprezentând contravaloare onorariu de avocat în fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.RP - 15.01.2010
Tehnored LM- 15.01.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
