Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- 12.08.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul recurent INSTITUTIA PRIMARULUI PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.449/CA/PI din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.6830/30/ în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL, INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI T și PREFECTUL JUDETULUI T, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantul recurent Instituția Primarului se prezintă consilier juridic, în reprezentarea L avocat, lipsă fiind pârâții intimați Instituția Prefectului Județului T și Prefectul Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar delegație de reprezentare și comunicarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în dosar nr. 2459/P/2008.
Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea fondului cauzei, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate pentru motivele arătate în scris, arătând că nu s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 și că Instituția Primarului nu poate justifica vreun interes în această cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
La data de 15.09.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr-, cererea formulată de reclamantul Instituția Primarului prin Primar, prin care a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local, Instituția Prefectului T și Prefectul Județului T pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea nr.21/2008 a Consiliului Local, ca fiind nelegală, și pe cale de consecință să se dispună anularea Ordinului Prefectului nr.862/22.08.2008, ordin emis de către Prefectul județului T, în baza nr.21/2008, pentru numerotarea circumscripției electorale pentru desfășurarea local în data de 21.09.2008.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în sesiunea ordinară a Consiliului Local, din data de 18.08.2008, a fost adoptată Hotărârea nr.21/2008, prin care s-a hotărât organizarea unui referendum local în vederea reînființării comunei.
Secretarul Consiliului Local a refuzat să contrasemneze de legalitate această hotărâre, sesizând Prefectul județului T cu privire la acest aspect.
Reclamantul a arătat că, în calitate de primar al comunei a sesizat Prefectul județului T cu privire la nelegalitatea adoptării acestei
S-a susținut că odată cu adoptarea au fost încălcate următoarele acte normative: Legea nr.351/2001 - privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Legea nr.308/2006 pentru completarea Legii nr.351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Legea nr. 215/2001 - privind administrația publică locală și Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.
S-a arătat că potrivit prevederilor art.5 din Legea nr.351/2001 - actualizată - privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a IV a Rețeaua de localități, organizarea, respectiv reorganizarea de noi comune se face la propunerea consiliului local, în urma consultării prin referendum local a populației din unitatea administrativ teritorială de la care se preiau localitățile rurale, pe baza documentației prin care se atestă îndeplinirea condițiilor minime cuprinse în anexa nr. IV, iar reclamantul a arătat că, din datele pe care le deține, satul nu îndeplinește cumulativ condițiile impuse în anexa nr. IV.
Reclamantul a învederat că, așa cum rezultă din prevederile alin.1 coroborat cu prevederile alin.5 ale art.5 ind.1 din Legea nr.308/2006 pentru completarea Legii nr.351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - secțiunea a IV a - Rețeaua de localități, planul cadastral trebuie să fie întocmit de inițiator, avizat de Oficiul de Cadastru, se supune spre consultare prin referendum și este parte integrantă din legea de aprobare a înființării noii unități administrativ teritoriale, ceea ce ar însemna că acest plan cadastral trebuia să existe la data consultării populației prin referendum, iar în cazul de față inițiatorul nu a prezentat planul cadastral al satului.
Reclamantul a considerat că Hotărârea emisă de Consiliul Local nu a avut cvorumul necesar, și anume 2/3 din numărul consilierilor în funcție, întrucât fiind vorba despre reînființarea comunei, trebuie odată cu reînființarea și diminuarea patrimoniului comunei, diminuare despre care Legea nr.215/2001 prevede în art.45 alin.3 că "hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor în funcție".
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.554/2004, Legii nr.351/2001, Legii nr.308/2006 și ale Legii nr.215/2001.
Legal citat, pârâtul Consiliul Local al Comunei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție prin prisma lipsei calității și capacității procesuale active a reclamantului (sub titulatura sub care a înțeles să-și întemeieze cererea), a lipsei de interes a acestuia în promovarea acțiunii, a prematurității introducerii ei în forma în care a fost depusă și a inadmisibilității acesteia raportat la normele legale în vigoare, iar pe fond ca netemeinică și nelegală.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale și a calității procesuale active a reclamantului ca Instituție a Primarului, pârâta a arătat că, prin prisma prevederilor legale în vigoare o asemenea instituție nu este reglementată. Pârâta a apreciat că Instituția Primarului reprezentată prin Primar este o ficțiune pseudojuridică fără personalitate și drept procesual, sens în care, lipsită fiind de capacitate o astfel de entitate nu poate sta în nicio postură în vreun litigiu.
Legea administrației publice locale nr.215/2001 cu modificările ulterioare fac referire la Primar ca fiind reprezentantul entității administrativ teritoriale unde a fost ales în funcție. Dacă reclamantul ar fi fost unitatea administrativ teritorială, respectiv comuna, aceasta ar fi putut sta în judecată prin primar, dar instituția nereglementată a primarului nu poate avea calitatea de reclamant.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea prezentei acțiuni, pârâtul a arătat că, între primar ca reprezentant al unității administrativ teritoriale și așa numita Instituție a Primarului, există identitate doar referitor la reprezentanții în instanță, așa numita Instituția Primarului beneficiază de contribuția logistică și de personal a Primăriei, instituție ce înglobează atât Consiliul Local cât și comuna.
S-a mai arătat că, hotărârile a căror anulare s-a solicitat nu prejudiciază cu nimic unitatea administrativ teritorială și nu produc efecte juridice fără girul populației exprimat prin referendum. Cenzurarea legalității Hotărârilor de Consiliu local, și mai mult a Dispozițiilor prefectului sunt apanajul exclusiv al altor organe, cum este prefectura și alte organe abilitate.
Excepția prematurității acțiunii are în vedere nerespectarea de către reclamant a prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare, sens în care acesta nu a făcut dovada parcurgerii etapei prealabile.
Excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului are în vedere nereglementarea juridică a modului de cenzură abordat de către reclamant, și anume posibilitatea cenzurării actelor Prefectului pe calea contenciosului administrativ de către Primarul unei localități în contextul în care dispoziția emisă fusese dată ca urmare a votului liber exprimat de forul legislativ al unității administrativ teritoriale în condițiile legale.
Cu privire la fondul acțiunii reclamantei, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică și nelegală. S-a arătat că Hotărârea Consiliului Local nr. 21/2008 a fost luată în condiții legale, fiind aprobată prin cenzura Prefectului, care prin Ordinul emis a dat girul începerii procedurilor juridice pentru organizarea referendumului în vedere reînființării comunei. S-a arătat că hotărârea a fost rezultatul unui studiu atent realizat, drept pentru care actul atacat s-a aflat în concordanță cu Dispoziția Prefectului, iar cel care nu s-a achitat de dispozițiile fixate de lege a fost chiar reclamantul care deși somat, a refuzat în mod neîntemeiat să dea curs obligațiilor sale. Actele normative învederate în sprijinul dovedirii ilegalității Hotărârii atacate și a Dispoziției Prefectului nu au legătură cu cauza dedusă judecății, întrucât simpla afirmație a reclamantului de întrunire sau nu a anumitor condiții impuse de lege nu au vreo valoare probantă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1, 6,19, 20, 21, 38, 66, 67, 68, 69 din Legea nr.215/2001 și art.7 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.115 și urm. Cod procedură civilă referitoare la întâmpinare.
Pârâta Instituția Prefectului a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată. S-a arătat că, în urma sesizării Instituției prefectului de către secretarul comunei prin adresa nr. 21/21.08.2008, înregistrată sub nr.12.040/22.08.2008 a fost verificată legalitatea Hotărârii nr.21/2008, iar prin adresa nr.12181/2008 s-a răspuns atât secretarului comunei, cât și reclamantului care a contestat Ordinul prefectului.
După analizarea obiecțiunilor secretarului comunei privitoare la hotărârea consiliului local, obiecțiuni care raportat la prevederile stricte ale legii nu erau întemeiate, prefectul județului a emis ordinul a cărei anulare se solicită.
Pârâta a arătat că nu se stipulează în mod expres faptul că documentația prin care se atestă îndeplinirea condițiilor minime cuprinse în anexa IV a Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național trebuie realizată înaintea referendumului. Astfel, fiind o chestiune care vizează oportunitatea hotărârii, această obiecțiune excede sferei controlului de legalitate pe care prefectul îl poate exercita. Și în cazul celorlalte comune reînființate, documentațiile au fost întocmite după desfășurarea referendumului.
Hotărârea nu poate fi considerată nelegală nici sub aspectul prevederilor art.5 ind.1 din Legea nr.351/2001 modificată, întrucât planul cadastral se supune dezbaterii odată cu hotărârea și nu face parte integrantă din aceasta.
Cu privire la numărul de voturi întrunit de Hotărârea nr.21/2008, s-a arătat că pentru adoptarea hotărârii trebuia îndeplinită condiția prevăzută de art.45 alin. 1 din Legea nr.215/2001, iar din cei 12 consilieri prezenți, majoritatea, adică 7 au votat pentru, iar 5 împotriva organizării referendumului.
S-a arătat că, luând în considerare Hotărârea nr.21/2008 a Consiliului Local al comunei, în temeiul art.17 din Legea nr.3/2000 și al art.11 din Legea nr.67/2004, prefectul și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege, emițând Ordinul nr.862/22.08.2008 pentru numerotarea circumscripției electorale pentru desfășurarea.
Prin sentința civilă nr.449/CA/PI/21.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale active și în consecință:
A respins acțiunea formulată de reclamanta Instituția Primarului prin Primar în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Instituția Prefectului T și Prefectul Județului T și a obligat reclamantul să plătească pârâtului Consiliul Local 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la ordinea de soluționare a excepțiilor:
Potrivit art.137 al.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Având în vedere aceste prevederi legale tribunalul a apreciat că prima excepție care trebuie soluționată privește calitatea procesuală activă deoarece numai dacă reclamantul are această calitate se impune a se stabili dacă are interes în cauză sau dacă acțiunea este prematură sau inadmisibilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active:
Tribunalul a constatat că reclamantul, în calitate de Primar al comunei, jud. T, solicită anularea unei hotărâri a Consiliului Local și a unui ordin al Prefectului Județului În consecință, instanța trebuie să stabilească dacă primarul are competența să ceară anularea unor astfel de acte administrative.
Referitor la hotărârile consiliului local, tribunalul a constatat că problema calității procesuale a primarului a fost tranșată printr-un recurs în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. IV din 23.06.2003, în sensul lipsei acesteia (aceiași soluție se desprinde și din considerentele deciziei nr.356/10.12.2002 a Curții Constituționale). Deși decizia privește dispozițiile art.68 al.1 lit. b), cu referire la art.27 al.1, art.46 și art.71 al.1 din Legea nr.215/2001, care până în prezent au suferit modificări, soluția este valabilă și în prezent deoarece atribuția primarului de a asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local prevăzută de vechiul art.68 al.1 lit. b) din Legea nr.215/2001 rezultă în prezent din dispozițiile art.77 din aceiași lege.
Având în vedere că potrivit art.329 al.3 Cod de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept pe calea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a constatat că reclamantul nu are calitatea procesuală necesară pentru a cere anularea hotărârilor de consiliu local.
Cu atât mai mult, primarul nu poate cere instanței de contencios administrativ anularea unui ordin al prefectului, Legea nr.215/2001 neconferindu-i nicio atribuție în acest sens. Doar prefectul are atribuții în controlul legalității dispozițiilor primarului sau hotărârilor consiliului local, potrivit art.115 al.7 din Legea nr.215/2001 și art.3 al.1 din Legea nr.554/2004, nu și primarul.
În consecință, excepția invocată de pârâul Consiliul Local este întemeiată, deși nu pentru motivele arătate în întâmpinare ci pentru cele mai sus arătate.
Așa fiind, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă, a obligat reclamantul să plătească pârâtului Consiliul Local, 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Instituția Primarului- prin Primar, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a respins acțiunea pe cale de excepție, pentru lipsa calității procesuale active, și anume pentru faptul că nu are dreptul de a solicita instanței anularea Ordinului Prefectului, pe considerentul că nu există nici un text de lege care să îl îndreptățească să conteste ordinele prefectului.
Se mai arată că instanța de fond a reținut că există o decizie a Înaltei Curți de casație și Justiție, și anume Decizia nr. IV din 23.06.2003, prin care primarii pot contesta în instanță hotărârile consiliului local, și instanța era ținută ca măcar în parte să soluționeze acțiunea, și anume numai pentru petitul 1 al acțiunii, iar cu privire la petitul 2 să dispună, eventual, respingerea acestuia.
Pe de altă parte, petitul 2 al acțiunii la formulat în subsidiar, ca efect al admiterii petitului 1, deoarece respectivul ordin a fost emis de prefect în baza nr.21/2008, și în cazul admiterii acțiunii principale, și anume anularea nr.21/2008 era lesne de înțeles că odată anulată hotărârea "dispărea" baza legală în temeiul căruia a fost emis respectivul ordin de către prefect.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, legea nr.554/2004 și Legea nr.215/2001.
Pârâții - intimații Prefectul Județului T și Consiliul Local al Comunei au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În considerentele întâmpinării Prefectul județului T arată că, așa cum a reținut și instanța de fond, problema calității procesuale active a primarului de a ataca o hotărâre a consiliului local a fost tranșată printr-un recurs în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și justiție, în sensul lipsei acesteia. Aceeași soluție se desprinde și din considerentele deciziei nr.356/10.12.2002 a Curții Constituționale.
Se mai arată că în temeiul prevederilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, potrivit căruia dezlegarea dată problemelor de drept pe calea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, prima instanță constatând faptul că reclamantul nu are calitate procesuală necesară pentru a cere anularea hotărârilor consiliului local.
Menționează că reclamantul a înțeles eronat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și decizia Curții Constituționale, precum și aprecierile din considerentele sentinței recurate, în sensul că ar avea calitate procesuală activă, din acestea rezultând în mod indubitabil faptul că o astfel de acțiune promovată de primar este inadmisibilă.
Pârâtul Consiliul Local al Comunei în motivarea întâmpinării a arătat că în speța de față dacă reclamantul ar fi fost unitatea teritorială respectiv comuna aceasta ar fi putut sta în judecată prin Primar dar instituția nereglementată a primarului cu siguranță că nu poate avea calitate de reclamant.
Cu privire la criticile aduse sentinței recurate de către reclamant se arată că sunt străine de modul de rezolvare a recursului ales de către instanța de fond sens în care raportarea facultativă și alternativă la cele două petite ale acțiunii este greșită întrucât Instituția Primarului nu are calitate procesuală activă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 și următoarele Cod procedură civilă referitor la întâmpinare coroborat cu art.1, 6, 19,20, 21, 38, 66, 67, 68, 69 din legea nr.215/2001 și art.7 din Legea nr.554/2004.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, Instituția Primarului prin Primar a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local, Instituția Prefectului T și Prefectul Județului T pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârea nr. 21/2008 a Consiliului Local, ca fiind nelegală, și pe cale de consecință să se dispună anularea Ordinului Prefectului nr. 862/22.08.2008, ordin emis de către Prefectul județului T, în baza Hotărârii nr. 21/2008, pentru numerotarea circumscripției electorale pentru desfășurarea local în data de 21.09.2008.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, reținând că în privința hotărârilor consiliului local, problema calității procesuale a primarului a fost tranșată printr-un recurs în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. IV din 23.06.2003, în sensul lipsei acesteia (aceiași soluție se desprinde și din considerentele deciziei nr. 356/10.12.2002 a Curții Constituționale). Deși decizia privește dispozițiile art. 68 al. 1 lit. b, cu referire la art. 27 al. 1, art. 46 și art. 71 al. 1 din Legea 215/2001, care până în prezent au suferit modificări, instanța de fond a considerat că soluția este valabilă și în prezent, deoarece atribuția primarului de a asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local prevăzută de vechiul art. 68 al. 1 lit. b din Legea 215/2001 rezultă în prezent din dispozițiile art. 77 din aceiași lege.
Având în vedere că potrivit art. 329 al. 3 Cod de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept pe calea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, instanța de fond a constatat că reclamantul nu are calitatea procesuală necesară pentru a cere anularea hotărârilor de consiliu local.
Cu atât mai mult, a reținut instanța de fond, primarul nu poate cere instanței de contencios administrativ anularea unui ordin al prefectului, Legea 215/2001 neconferindu-i nici o atribuție în acest sens. Doar prefectul are atribuții în controlul legalității dispozițiilor primarului sau hotărârilor consiliului local, potrivit art. 115 al. 7 din Legea 215/2001 și art. 3 al. 1 din Legea 554/2004, nu și primarul.
În consecință, excepția invocată de pârâul Consiliul Local este întemeiată, deși nu pentru motivele arătate în întâmpinare ci pentru cele mai sus arătate.
În privința calității procesuale active a primarului în cazul contestării legalității hotărârilor Consiliului Local, Curtea amintește că Decizia nr. IV din 23.06.2003 a fost pronunțată de instanța supremă în perioada în care era în vigoare Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. În prezent, sub imperiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, regimul juridic al contestării în justiție actelor administrative emise de autoritățile unității administrativ-teritoriale este reglementat de art. 1 din această lege.
Or, conform art. 1 alin. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publiciși orice subiect de drept publicpot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale".
În raport cu această reglementare, Curtea consideră că primarul are posibilitatea recunoscută de lege pentru a ataca în justiție hotărâri emise de Consiliul Local, fiind un subiect de drept public.
Prin urmare, Curtea reține că primarul are calitate procesuală în litigiile în care contestă legalitatea hotărârilor emise de Consiliul Local.
Pe de altă parte, Curtea constată că pârâtul Consiliul Local a mai invocat și excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile de către reclamant anterior introducerii acțiunii în contencios administrativ.
Cu privire la dispozițiile legale incidente în această privință, Curtea reține că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Totodată, conform art. 109 alin. 2 Cod de Procedură Civilă,"în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Din modul de formulare al textului legale citat, instanța reține că dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt imperative și nu comportă excepții decât în măsura un alt act normativ prevede înlăturarea acestei condiții prealabile de sesizare a instanței de judecată.
Instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada că a formulat și a expediat către pârâți o cerere de anulare a actelor administrative a căror anulare a solicitat-o în prezenta cauză.
În consecință, față de dispozițiile art. 109 alin. 2 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora"în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege",instanța consideră întemeiată excepția lipsei procedurii administrative prealabile, motiv pentru care soluția de respingere a acțiunii reclamantului apare ca fiind întemeiată.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de formulat de reclamantul Instituția Primarului împotriva sentinței civile nr.449/CA/PI/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul Instituția Primarului împotriva sentinței civile nr.449/CA/PI/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. RP - 15.01.2010
TehnoredM. 15.01 2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
