Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1402/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1402
Ședința publică din 17 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr.967/16.07.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamantul lipsă se prezintă avocat, pentru pârâtă se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului, doamna avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 RON.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.967/16.07.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a admis excepția tardivității sesizării Comisiei de disciplină a pârâtei C-S, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, a anulat decizia nr. 327/19.11.2007 a C-S, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de auditor superior clasa I, treapta I la Biroul de audit intern din cadrul C-S, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale începând cu data de 26.11.2007 până la reintegrarea în funcție, a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata de daune morale și a obligat pârâta la plata sumei de 1504,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 327/19.11.2007 emisă de directorul executiv al DGFP C-S s-a dispus destituirea din funcția publică de auditor superior clasa I, treapta I, la Biroul de audit intern din cadrul C-S, a reclamantului începând cu data de 26.11.2007, reținându-se în sarcina sa faptul că a încălcat prevederile legale referitoare la incompatibilități prin efectuarea de expertize contabile în dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată și parchetelor în perioada 2005 - 2007, având în același timp și calitatea de funcționar public.
Față de excepția tardivității sesizării Comisiei de disciplină a pârâtei C-S, invocată de reclamant, instanța a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 5435/04.06.2007 înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S la data de 05.06.2007 sub nr. 6.980, Casa Județeană de Pensii a adus la cunoștință acestei instituții faptul că reclamantul, având funcția publică de auditor superior la. C-S, este în același timp expert contabil fiind înscris ca membru al - Filiala C-S, aflându-se astfel în stare de incompatibilitate.
Prin adresa nr. 4418/31.07.2007, emisă de directorul executiv al DGFP C-S a fost sesizată Comisia de Disciplină asupra faptului că a desfășurat o activitate incompatibilă cu calitatea de funcționar public prin efectuarea de expertize judiciare în mai multe dosare în anii 2005 - 2007.
Or, conform disp. art. 24 alin.4 din HG 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, "sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la alin. (1) - conducătorul autorității sau instituției publice, conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui fapta este sesizată sau orice persoana care se considera vătămată prin fapta unui funcționar public, dar nu mai târziu de doua luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară".
Instanța a reținut însă că termenul de 15 zile prevăzut în aceste dispoziții legale a fost depășit. Astfel, directorul executiv al DGFP C-S - conducătorul acestei instituții publice, a luat cunoștință de săvârșirea faptei la data de 05.06.2007, când a fost trimisă și înregistrată la DGFP C-S sesizarea Casei Județene de Pensii, iar de la această dată până la sesizarea Comisiei de Disciplină - 31.07.2007, au trecut mai mult de 15 zile. Instanța nu poate reține susținerile pârâtei conform cărora disp. art. 24 alin.4 din HG 1210/2003 trebuie aplicate raportat la disp. art. 24 alin.2 din același act normativ, avându-se în vedere scopul și finalitatea actului normativ menționat și anume cercetarea abaterilor disciplinare pe baza unei sesizări propriu-zise motivate și însoțite de dovezi. Astfel, dispozițiile legale menționate nu prevăd prelungirea termenului de 15 zile în cazul în care este nevoie de efectuarea de cercetări față de abaterea disciplinară pentru care se face sesizarea.
Or, conform disp. art. 27 alin.2 din HG 1210/2003 "în cazul în care comisia de disciplina constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 24 alin. (4), sesizarea este clasata". Dar, deși reclamantul a invocat în întâmpinarea depusă la Comisia de disciplină încălcarea disp. art. 24 alin. 4 din HG 1210/2003, solicitând clasarea sesizării, această apărare a fost înlăturată neîntemeiat, invocându-se faptul că sesizarea trebuia să fie motivată și însoțită de dovezi pentru a se realiza scopul actului normativ menționat.
Față de cele reținute, instanța a anulat decizia nr. 327/19.11.2007 a DGFP C-S, constatând tardivitatea sesizării Comisiei de Disciplină a DGFP cu privire la abaterea disciplinară de care era învinuit reclamantul.
Având în vedere soluția dispusă cu privire la excepția tardivității sesizării Comisiei de Disciplină, instanța nu s-a mai pronunțat asupra celorlalte apărări ale reclamantului, admiterea acestei excepții făcând de prisos analizarea celorlalte excepții invocate și a fondului pricinii.
De asemenea, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 106 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în conformitate cu care, ulterior anulării actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, la cererea funcționarului public instanța va dispune reintegrarea acestuia în funcția deținută. Conform aceleiași dispoziții legale funcționarul public are dreptul la "plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public".
În consecință, având în vedere soluția de admitere a cererii de anulare a deciziei nr. 327/19.11.2007 a DGFP C-S privind destituirea reclamantului din funcția publică deținută, instanța va dispune, în baza art. 106 din Legea 188/1999, reintegrarea reclamantului în funcția publică de auditor superior clasa I, treapta I la Biroul de audit intern din cadrul C-S și va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale actualizate începând cu data de 26.11.2007 - data destituirii, până la reintegrarea în funcție.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale către reclamant, pentru faptul că i-a fost afectată imaginea prin destituirea din funcție, instanța, constatând că este neîntemeiată, o va respinge. Astfel, instanța va avea în vedere că reclamantul nu a contestat faptul că a efectuat expertize contabile, în timp ce îndeplinea funcția publică de auditor financiar superior în cadrul DGFP C-S, aceasta fiind de fapt abaterea disciplinară reținută în sarcina sa prin decizia de destituire contestată. De asemenea reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral ce i-a fost creat prin destituire, astfel că instanța a reținut doar producerea prejudiciului patrimonial constând în drepturile salariale ce nu i-au fost achitate în această perioadă. În consecință, instanța, apreciind că prin decizia a cărei anulare s-a dispus prin prezenta hotărâre nu i-a fost creat reclamantului un prejudiciu moral pentru a cărui reparare să fie necesară plata unei sume de bani, în baza disp. art. 998 Cod civil, a respins cererea formulată de acesta.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 1504,3 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat, taxa de timbru și timbrul judiciar, urmând ca suma de 39 lei reprezentând taxa de timbru pentru capătul de cerere respins să rămână în sarcina reclamantului, având în vedere că pârâta nu căzut în pretenții cu privire la acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta DGFP C-S solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâta a arătat, în esență, că dispozițiile art.24 (4) din HG nr.1210/2003 trebuie raportate la prevederile alineatului 2 al aceluiași text legal, respectiv să se urmărească scopul și finalitatea actului normativ menționat, și anume că cercetarea abaterilor disciplinare trebuie să se facă pe baza unei sesizării propriu-zise, motivată și însoțită de dovezi. Astfel, a arătat pârâta, sesizarea împotriva domnului s-a făcut pe baza notei nr.4406/31.07.2007 întocmită de compartimentul de inspecție din cadrul DGFP C- Pârâta a mai arătat că decizia de sancționare a reclamantului a fost în baza Legii nr.188/1990, care nu prevede nici un aviz prealabil al conducătorului compartimentului de audit intern, iar pe fondul cauzei este de reținut că reclamantul în perioada 2005-2007 desfășurat activitate de expert judiciar, astfel aflându-se în stare de incompatibilitate cu statutul său de funcționar public în cadrul DGFP C-
Recursul este nefondat.
Prima instanță a soluționat cauza constatând că în privința reclamantului, sesizarea Comisiei de disciplină a DGFP C-S s-a făcut tardiv în raport de prevederile art. 24 alin.4 din HG nr.1210/2003.
Într-adevăr, observă Curtea, sesizarea Comisiei de disciplină s-a produs la data de 31.07.2007, cu toate că conducătorul DGFP C-S a luat cunoștință de abaterea săvârșită de reclamant, la data de 5.06.2007, dată la care Casa Județeană de pensii C-S a comunicat acest fapt instituției pârâte, prin adresa nr.5435/4.06.2007, document înregistrat la DGFP C-S cu nr.6980/5.06.2007. În acest mod, sesizarea Comisiei de disciplină, observă Curtea, s-a produs tardiv, cu nerespectarea termenului de 15 zile, termen de decădere, prevăzut de art.24 alin.4 din HG nr.1210/2003, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică. Interpretarea pe care o face pârâta în recurs cu privire la art.24 din actul normativ precitat este eronată, din modul de redactare al acestui text legal neputându-se concluziona că termenul ar putea fi depășit, indiferent din ce motive, pe de o parte. Pe de altă parte, interpretarea pârâtei este contrară regulii efectului util aplicabilă în materia interpretării normelor juridice, regulă ce pretinde ca o normă să se interpreteze în sensul că produce efecte juridice, or, conform pârâtei art.24 (4) ar fi lipsit complet de efecte juridice în privința termenului de 15 zile.
Curtea constatând că hotărârea primei instanțe este dată pe excepție, nu va examina și celelalte motive din recursul pârâtei DGFP C-
Față de cele de mai sus, conform art.312 (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei DGFP C-S împotriva sentinței civile nr.967/16.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Văzând că s-au cerut cheltuieli de judecată, Curtea, conform art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta recurentă să-i plătească reclamantului suma de 2000lei, cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C-S, împotriva sentinței civile nr.967/16.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă pârâta recurentă să-i plătească reclamantului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
pronunțată în ședință publică din 17.XII.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. -6.01.2009
TEHNORED:LC/ 9.01.2009/2.ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecători:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
