Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1479/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL Nr. 1479/2008
Ședința public de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 466/2008, pronunțat de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN și cu chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari spor de fidelitate.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint reprezentanta reclamanților intimați, avocat, cu delegație la dosar, lips fiind celelalte prți.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz faptul c recursul este scutit de tax de timbru, iar prțile au solicitat judecarea cauzei în lips.
Reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar cererea formulat de reclamantul intimat, prin care acesta declar c renunț la judecat, având în vedere faptul c și-a executat sentința, solicitând instanței s ia act de renunțarea acestuia la judecat.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, curtea declar închise dezbaterile și acord cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamanților intimați solicit instanței s ia act de renunțarea la judecat a reclamantului intimat, iar în ceea ce privește recursul formulat, poziția procesual a clienților si faț de acesta este una de respingere, solicitând prin urmare respingerea recursului și menținerea hotrârii atacate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând reține c prin sentința civil nr. 466 din 14 martie 2008 pronunțat de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 466/2008, s-a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a admis acțiunea reclamanților, și împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului C și Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost admis cererea de chemare în garanție formulat de Inspectoratul de Poliție Județean C și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind astfel obligat s vireze Inspectoratului de Poliție Județean C aceste sume.
De asemenea, au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative,Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean C s plteasc reclamanților contravaloarea sporului de fidelitate aferent anului 2005, cu dobânda legal la data efecturii plții, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat s vireze Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plții solicitate.
Pentru a pronunța aceast sentinț prima instanț a reținut c, potrivit art. 6 din OG38/2003, care prevede c activitatea desfșurat în instituțiile din sectorul de aprare național, ordine public și siguranț național, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acord un spor de fidelitate de pân la 20% din salariul de baz, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. OUG118/2004, prin art. 2 alin. 1, dispus în anul 2005 suspendarea aplicrii acestor dispoziții.
Conform art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectat de suspendare reintr de drept în vigoare, așadar dispozițiile art. 6 au redevenit aplicabile din 1 ianuarie 2006, dispoziții care nu au fost abrogate, ci doar executarea lor fiind suspendat. Ca urmare, polițiștii au dreptul la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, iar pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean C în calitate de ordonatori de credite, le revine aceast obligație.
Potrivit art. 60 Cod.pr.civ. s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, formulat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție Județean Aceasta pentru c acest minister este responsabil de propunerile pentru alctuirea proiectului de buget de ctre guvern și distribuirea acestuia, conform Legii nr. 500/2002, buget în care trebuie incluse și sumele la care au dreptul reclamanții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice a jud.
Pentru a hotrî în sensul sentinței recurate, instanța a reținut ca ministerul este responsabil de propunerile pentru alctuirea proiectului de buget de câtre Guvern și distribuirea acestuia, conform Legii nr. 500/2002.
Recurentul opineaz c motivarea instanței nu a fcut decât s confirme cele susținute de pârâți. În acest sens, învedereaz instanței c au fost întru totul de acord cu instanța de atunci când a precizat c Ministerul Economiei și Finanțelor este responsabil cu propunerile pentru alctuirea proiectului de buget de ctre Guvern, a propune însa nu înseamn a dispune alcatuirea bugetului, așa încât, faț de cele artate, reiteram susținerile din fata instanței de fond astfel:
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de cas bugetar revine Guvernului respectiv Parlamentului, potrivit art. 17 alin. din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Parlamentul fiind acela care adopt legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern. rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește c acesta asigur însși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum și supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetar și a contului general anual de execuție.
Așa cum a artat și prin întâmpinrile depuse la dosarul cauzei, art. 18 din Legea nr. 500/2002 stabilește atribuțiile diferitelor autoritți în elaborarea, transmiterea și adoptarea legilor bugetare anuale. Toate aceste atribuții nu revin nicidecum Ministerului Finantelor Publice, ci Guvernului și Parlamentului Romaniei.
În asemenea conditii, admiterea cererilor de faț echivaleaz cu obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata din bugetul propriu ( și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentand drepturi salariale acordate unor persoane care nu s-au numrat printre angajații Ministerului Finanțelor Publice, deși, pentru acesta au fost valabile regulile instituite prin art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, conform crora:
(1) Cheltuielile bugetare au destinație precis și limitat și au fost determinate de autorizrile conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscris în bugetele prevazute la art. 1 alin. (2) i nici angajat și efectuat din aceste bugete, daca nu a existat baza legal pentru respectiva cheltuial.
(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajat, ordonanțat și pltit dac nu este aprobat potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
ART. 15: "Competența de a aproba bugetul aparține în exclusivitate în Parlamentului, iar operațiunile premergtoare sunt stabilite de asemenea prin lege".
În concluzie, pentru ca Ministerul Finantelor Publice s aloce ( gestioneze) diferite fonduri este nevoie ca acestea în prealabil s fie aprobate așa cum s-a artat mai sus.
Totodat, învedereaz Instanței c includerea sumelor necesare efecturii plților în bugetul pe 2008 este imposibil, dac s-a ținut cont de faptul c bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat prin Legea nr. 388/2007 publicata în Of nr. 902/31.12.2007 iar conform art. A alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 500/2002, legea bugetar anual prevede și autorizeaz pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile, prin buget, în cadrul crora se angajeaz, se ordonanțeaz și se efectueaz plți, acestea reprezentând limita maxim care nu poate fi depșit.
Pe de alta parte, nu s-a putut reține o culp a Ministerului Finantelor Publice pentru neincluderea acestora în proiectul bugetului de stat din anul în care trebuia fcut plata. Aceasta deoarece, potrivit prevederilor art. 34 din Legea nr. 500/2002. Ministerul Administratiei și Internelor avea obligația ca pân la data de 15 iulie a fiecrui an s depun la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele acestuia pentru anul bugetar urmtor.
Or, propunerile fcute nu au fost în sensul includerii în buget a sumelor în discuție în prezenta cauz.
S-a artat c procedura privind elaborarea și adoptarea legilor de rectificare anuale, reglementat de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, presupune conform art. 15 al. 1, întocmirea unor propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a caror aplicare atrage majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, initiatorii având obligația s prevad și mijloacele necesare pentru creșterea cheltuielilor.
De asemenea, inițiatorul Ministerul Justiției trebuie s elaboreze fișa financiar care însoțește expunerea motivelor pentru care a solicitat majorarea cheltuielilor aprobate prin buget.
Ministerul Administrației și Reformei Administrative nu a întocmit astfel de propuneri, fișe financiare sau note de fundamentare, astfel încât Ministerul Economiei și Finanțelor nu a avut în vedere pregtirea unui proiect al legii de rectificare bugetar.
Deși legal citate celelalte prți nu au formulat întâmpinare așa cum aveau obligația conform art. 308 alin. 2.pr.civ.
Totuși, în cauz a depus cerere scris reclamantul ( 19) prin care a declarat c renunț la judecat.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate Curtea reține urmtoarele:
în garanție reprezint mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plat faț de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemrii în garanție, dimpotriv, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevd c dispozițiile acelor legi se completeaz cu reglementrile de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice: " În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, urmtoarele atribuții:
a) coordoneaz acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, urmtoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaboreaz proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificrile corespunztoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în msur s propun și apoi s dispun asupra plților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesual pasiv în cauz.
Aprrile întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezint relevanț.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductiv și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiz în vederea stabilirii rspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerut de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat c recurentul fost introdus în cauz prin procedura cererii de chemare în garanție instituit pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform cruia cererea de chemare în garanție nu este admisibil în litigiile de munc.
În speț, litigiul de faț este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public. Aceast tez și considerentele de mai sus conduc Curtea la reținerea c ministerul recurent are și poate avea calitate procesual pasiv de pârât în acțiunea introductiv raportat la obiectul limitele și responsabilitatea ce a fost atrasa în sarcina acestuia.
Pe de alt parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezult din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotrârii pronunțat de ctre instanța de fond, Curtea urmeaz a respinge recursul formulat de pârâtul și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Curtea în temeiul art. 246.pr.civ. urmeaz s constate c reclamantul a renunțat la judecat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 466 din 14 martie 2008, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Constat c reclamantul a renunțat la judecat.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 19.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT./ 2EX./07.07.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
