Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1475/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1475/2008
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE, împotriva sentinței civile nr. 220/08.02.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantaintimatului, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 27.05.2008 s-a depus la dosar, de către intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală A Finanțelor Publice C un script, reprezentând poziția procesuală cu privire la recursul formulat, în raport cu cererea de chemare în garanție.
Se prezintă și reprezentanta recurentei, consilier juridic, care depune la dosar dovada achitării taxelor de timbru aferente recursului, în sumă de 2 lei taxă judiciară de timbru și căreia i se comunică un exemplar de pe scriptul depus la dosar, la data de 27.05.2008.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării hotărârii atacate și respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiată.
Reprezentanta intimatului depune la dosar concluzii scrise, solicitând pe fond respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar, reprezentând onorariul avocațial.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 220 din 08 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE " ", astfel pârâta Școala de Agenți de Poliție " " fiind obligată să plătească reclamantului drepturile bănești constând în îndemnizația de conducere pentru perioada 01.08.2004-01.08.2005, și spor de 38% aferent deținerii funcției de șef de catedră, reglementat de anexa Ia O rdinului nr. 132/2004, cu plata dobânzii de referință a BNR, s-a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi, s-a respins cererea reconvențională introdusă de Școala de Agenți de Poliție " ", s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâta Școala de Agenți de Poliție " " și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, începând cu data de 01.08.2004, reclamantul a fost transferat de la IPJ C la în urma susținerii unui concurs. Începând cu aceeași dată,reclamantul a îndeplinit funcția de șef de catedră.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și art. 2 din OG38/2003, privind salarizarea și altor drepturi ale polițiștilor, polițistul are drept la indemnizația de conducere. Conform anexei I la ordinul 132/2004, pentru aplicarea prevederilor legale privind salarizarea polițiștilor din, persoanele care îndeplinesc funcția de șef de catedră, au dreptul la o indemnizație de conducere, în valoare de 38%.
Din moment ce în mod legal ( prin dispoziția nr. 100.002 din 04.08.2004 a Directorului scoluu - 32 ) reclamantul a îndeplinit atribuțiile funcției de șef de catedră ( aspect reieșit din fișa postului aflată la grefă ), acesta trebuia remunerat ca atare pentru munca prestată, potrivit legii, pentru întreaga perioadă 01.08.2004-01.08.2006. Autoritatea publică pârâtă avea obligația de a depune toate diligentele în acest sens. Însă reclamantul a fost remunerat doar în a doua parte a acestei perioade, timp de 12 luni, în loc de 24 de luni cât i se cuvenea.
Faptul că există un Ordin al care prevede o perioadă maximă de 1 an pentru acordarea acestor drepturi, nu împiedică reclamantul să le solicite pentru întreaga perioadă de 2 ani, atât timp cât numirea sa în funcția de șef de catedră a fost legală și a prestat efectiv atribuțiile aferente acestei funcții. De astfel, pârâta nu-și poate invoca propria sa culpă prin faptul că i-a permis reclamantului să exercite funcția pe o perioadă mai mare de 12 ani, ca urmare cererea convențională a fost respinsă.
Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă cu privire la Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta a fost respinsă. Astfel, nu s-a invocat și nu s-a putut stabili nici o legătură juridică între obligația pârâtei de a-i achita reclamantului sumele de bani la care are dreptul și chematul în garanție.
Petitul cu privire la acordarea unor penalități de întârziere a fost respins, întrucât s-a admis cererea reclamantului cu privire la plata sumelor salariale restante cu dobânda de referință a BNR, acoperindu-se astfel pierderea suferită pentru neplata la timp a acestora.
Întrucât acțiunea reclamantului față de pârâtă a fost admisă, aceasta din urmă a fost obligată să suporte cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariul avocatului, dovedită cu chitanță, potrivit art. 274 Cod.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta-recurentă Școala de Agenți de Poliție " ".
1. În motivarea recursului pârâta a învederat instanței că, în mod netemeinic, instanța de fond a admis acțiunea formulată de petentul în contradictoriu cu Școala de Agenți de Poliție " " C-N interpretând greșit dispoziția directorului școlii ne. 100.002 din 04.08.2004 ca fiind o dispoziție de numire/dispoziție de împuternicire în funcția de șef de catedră în sensul prevederilor pct. 4.3 din Anexa nr. 1 ordinului nr. 132/2004.
Așa cum s-a arătat și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, folosirea verbului " a împuternici " care se regăsește în conținutul dispoziției directorului școlii nr. 100.002 din 04.08.2004 a fost preferată unor sinonime, precum " a mandata ", " a desemna ", " a autoriza " etc. întrucât este termenul cel mai de sus uzitat în vorbirea curentă. Aceasta nu a însemnat că dispoziția directorului școlii nr. - din 04.08.2004 a putut fi calificată drept o dispoziție de numire/dispoziție de împuternicire într-o funcție de comandă. Având în vedere faptul că, la doar 4 zile de la înființarea școlii, nu exista personal de specialitate care să cunoască valențele juridice ale termenului "împuternicire".
De altfel, prin simpla comparație cu dispoziția de numire în funcția de profesor ( document depus în probațiune la dosarul cauzei ), s-a putut observa faptul că nu a fost vorba de o dispoziție de împuternicire într-o funcție de conducere (act producător de efecte în plan juridic și financiar), acest document a presupus îndeplinirea unor condiții de formă și de fond specifice (stipularea bazei legale, viza juridică, viza de control financiar preventiv, menționarea expresă a drepturilor de care polițistul urmează să beneficieze etc.).
2. Din cele constatate în dispozitivul hotărârii, apreciază că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii, neinterpretând prevederile imperative ale Ordinului nr. 132/2004 în litera și spiritul lor.
Potrivit art. 5 alin. 3 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "Regulile privind împuternicirea polițiștilor pe funcțiile prevăzute la alin. (1) au fost stabilite prin ordin al ministrului de interne". În cuprinsul pct. 4.3 din Anexa nr. 1 Ordinului nr. 132/2004 s-a prevăzut "Prin ordinul/dispoziția de împuternicire se vor menționa expres drepturile de care polițistul urmează să beneficieze. Împuternicirea pe posturile vacante se face pe o perioadă de maximum 6 luni și se poate prelungi, cu aprobarea ministrului o singură dată, cu încă 6 luni ".
Cu toate acestea, instanța de fond, în lipsa unui ordin/dispoziții de împuternicire în care să se menționeze expres drepturile de care polițistul urmează să beneficieze, a reținut faptul că deși Ordinului nr. 132/2004 prevede o perioadă maximă de 1 an pentru acordarea acestor drepturi, nimic nu împiedică reclamantul să le solicite pentru întreaga perioadă de 2 ani.
De asemenea, instanța de fond a constatat culpa instituției noastre, ce derivă din faptul că i-a permis intimatului să exercite funcția pe o perioadă mai mare de 12 luni, cu toate că, prin probele depuse la dosar, intimatul nu a putut dovedi faptul că, în perioada 01.08.2004-01.08.2005 a îndeplinit efectiv atribuțiile specifice funcției de șef de catedră și implicit toate responsabilitățile ce incumbă acestei funcții de conducere.
3. Pârâta consideră că sentința atacată este criticabilă și pentru faptul că instanța de fond nu s-a pronunțata asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv fișa postului și anexa acesteia.
Astfel, așa cum s-a putut observa din fișa postului și anexa acesteia, documentul nu este înregistrat și datat și nu face referire la atribuțiile de împuternicit în funcția de șef de catedră, ci la cele de coordonator al catedrei, fără să menționeze la modulul C pct. 6 din fișa postului compensarea aferentă împuternicirii într-o funcție de comandă. Fișele postului și anexele acestora au fost întocmite și semnate la începutul anului 2005 de către cei desemnați să preia atribuțiile administrative de coordonator al structurii, fapt ce relevă încă o dată împrejurarea că acești au cunoscut și au acceptat că nu e vorba de o împuternicire cu toate drepturile și obligațiile ce incumbă acestei instituții. Împuternicirea în sensul pct. 4 din Anexa nr. 1 Ordinului nr. 132/2004 ar fi impus pe lângă emiterea unei dispoziții de împuternicire, existența unei fișe a postului care să cuprindă atribuțiile de șef de catedră înregistrată și datată, precum și compensarea de 38% aferentă îndeplinirii funcției de conducere. În lipsa unei dispoziții de împuternicire în funcția de conducere și a unei fișe a postului emise cu data de 01.08.2004, instituția s-a aflat atât în imposibilitatea de a acorda drepturile salariale solicitate, cât și de a angaja răspunderea reclamantului în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor suplimentare pe toată perioada care a făcut obiectul acțiunii (01.08.2004-01.08.2005).
În cazul în care intimatul a considerat dispoziția directorului școlii nr. - din 04.08.2004 ca fiind o dispoziție de împuternicire în sensul prevederilor pct. 4.3 din Anexa nr. 1 Ordinului nr. 132/2004, ar fi avut posibilitatea de aoc ontesta pe motivul neîndeplinirii condițiilor de fond și de formă.
Totodată, acesta ar fi avut posibilitatea de a refuza îndeplinirea atribuțiilor suplimentare izvorâte dintr-o dispoziție/ordin ilegal, întrucât potrivit prevederilor art. 23 alin. 1 și 2 din nr.HG 991/2005 pentru aprobarea Codului d e etică și deontologie al polițistului "Polițistul are datoria să se abțină de la executarea ordinelor și misiunilor vădit ilegale, având obligația de a-și informa de îndată șefii despre aceasta, pe cale ierarhică, atât verbal, cât și prin raport scris. Abținerea de la executarea ordinelor și misiunilor în condițiile alin. (1) nu atrage răspunderea disciplinară a polițistului". Mai mult, intimatul nu a putut proba faptul că a solicitat acordarea drepturilor salariale și aceasta i-a fost refuzată (după cum se poate observa raportul anexat la cererea de chemare în judecată din data de 29.03.2005 prin care intimatul susține că a solicitat acordarea îndemnizației de comandă nu a fost înregistrat și înaintat spre aprobare conducerii unității), ci, dimpotrivă, prin întocmirea și semnarea fișei postului sub forma existentă la dosarul cauzei la începutul anului 2005 acceptă că nu e vorba de o împuternicire în funcția de șef de catedră, ci de coordonator al activităților organizatorice și administrative ale Catedrei de științe socio-umane.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei ( 18-20 ), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului formulat de către Școala de Agenți de Poliție " " ca neîntemeiat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant în prezentul recurs.
Examinând recursul Curtea reține următoarele:
1. Din analiza dosarului de fond Curtea observă că reclamantului i-au fost recunoscute drepturile solicitate (îndemnizația de conducere în cuantum de 35%) doar începând cu data de 01.08.2005 și până la data de 01.08.2006 pe o perioadă de 12 luni dreptul fiind consacrat ca atare în pct. 4,3 din Anexa 1 la Ordinul nr. Ministerului Administrației și Internelor 132/2004.
Conform art. 5 din OG nr. 38/ 2003 polițiștii împuterniciți sa asigure îndeplinirea atribuțiilor funcțiilor prevăzute cu îndemnizații de conducere beneficiază pe perioada respectiva de salariul pentru funcția in care sunt împuterniciți si de indemnizația de conducere corespunzătoare funcției respective iar conform prevederilor menționate la pct. 4.3 din Anexa 1 la Ordinul nr. 132/2004 prin ordinul/dispoziția de împuternicire se vor menționa expres drepturile de care polițistul urmează să beneficieze, împuternicirea pe posturile vacante urmând a se face pe o perioadă de maximum 6 luni și se poate prelungi, cu aprobarea ministrului o singură data, cu încă 6 luni.
Curtea constată însă că reclamantul intimat în calitate de Inspector de poliție a fost împuternicit laconducereacatedrei de Relații socio - umane, informatică limbi străine și educație fizică până la numirea titularilor, prin Dispoziția Directorului Școlii de Agenți de Poliție " " din C-N nr. 100.002 din 4.08.2004 ( 32 dos. fond).
În baza acestei dispoziții reclamantul a îndeplinit funcția specifică de șef de catedră aspect ce rezultă fără îndoială din fișa postului.
Așa fiind, chiar dacă din rațiuni de organizare a activității școlii reclamantul a fost nevoit să exercite atribuțiile specifice funcției de șef de catedră pe o perioadă mai mare de 1 an cât i se permitea prin Ordinul mai sus menționat, drepturile sale la îndemnizația aferentă funcției de conducere încredințate de către conducătorul unității trebuie recunoscute pe întreaga perioadă în care a activat acesta, așa cum rezultă fără echivoc din logica internă a art. 5 alin. 1 din OG nr. 38/2003.
Nu se poate concepe ca reclamantului să i se recunoască drepturile aferente funcției de conducere pe o perioadă de timp care s-ar fi încadrat în limitele trasate în Ordinul MAI iar pe o perioada anterioară de 12 luni care formal nu s-ar încadra în limitat de timp avută în vedere de același ordin să i se refuze recunoașterea acestor drepturi deși îndeplinea aceeași funcție. Unitatea nu-și poate invoca propriile defecțiuni de organizare a catedrei respective în defavoarea angajatului, respectiv trage profit din activitatea acestuia dar nu-l remunerează pe angajat la nivelul prevăzut de lege și corespunzător funcției încredințate, cu atât mai mult cu cât funcția respectivă a fost exercitată în baza dispoziției emise în anul 2004.
Așa fiind, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a stării de fapt și a aplicat și interpretat corect normele legale aplicabile speței.
2. Neprecizarea drepturilor ori a cuantumului acestuia în ordinul de numire nu poate fi opus reclamantului. Curtea observă că pârâta, contrar dispozițiilor înserate la pct. 4.3 alin. 1 din Ordinul MAI nr. 132/2004 nu a menționat expres în dispoziția de împuternicire drepturile de care polițistul urmează să beneficieze.
Or, este evident că această lipsă nu poate fi suplinită arbitrar de unitate iar aceasta să acționeze arbitrar prin recunoașterea parțială a anumitor drepturi și prin refuzul de a recunoaște alte drepturi de care reclamantul ar fui beneficiat potrivit legii.
Curtea notează că Ordinul nr. 132/2005 a fost emis în temeiul și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin 3 din OG nr. 38/2003 care prevăd că regulile privind împuternicirea polițiștilor pe funcțiile prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
Or, unitatea pârâtă și ministrul însuși nu-și pot invoca propria culpă de redactare și aplicare a legii pentru actele pe care le emit în dauna persoanelor care fac obiectul actelor administrative respective, după cum în mod corect a reținut și tribunalul.
De aceea, și din această perspectivă Curtea apreciază că sentința instanței de fond este legală iar motivul de recurs circumscris acestui aspect este nefundat.
3. Că această teză este adevărată rezultă implicit din conținutul cererii reconvenționale, corect soluționată de tribunal, unde se recunoaște că reclamantul a exercitat funcția de conducere încredințată prin Dispoziția din anul 2004 pe o perioadă de 2 ani dar cu toate acestea ar avea dreptul la plata tuturor drepturilor salariale doar pe o perioadă de 1 an.
Analiza fișei postului ori a lipse unei analize pertinente a acesteia nu are nicio relevanță de vreme ce unitatea pârâtă recunoaște or ar trebui să recunoască efectele pe care le produce propriu să act. Mai precis, prin dispoziția de împuternicire reclamantul a fost împuternicit în funcția de șef de catedră până la numirea titularilor funcție exercitată în perioada 01.08.2004-01.08.2006, or este puțin probabil ca acesta să fi executat cu totul alte atribuții decât cele corespunzătoare funcției încredințate mai ales că reclamanta l-a și remunerat pe această perioadă mai puțin cu îndemnizația de conducere pentru perioada 01.08.2004-01.08.2005.
Față de cele ce preced, Curtea constată că recursul nu este fondat, că sentința instanței de fond este legală și temeinică, așa încât în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 1.pr.civ. se va respinge recursul cu consecința menținerii în întregime a sentinței instanței de fond.
Cum recurenta a căzut în pretenții prin respingerea recursului promovat în cauză aceasta va fi obligată în temeiul art. 274 corelat cu art. 316.pr.civ la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1000 lei cu titlu de onorariu avocațial ( 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Școala de Agenți de Poliție " " C-N, împotriva sentinței civile nr. 220 din 08.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT./ 2EX/ 4 iulie 2008.
JUD.FOND..
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
