Obligația de a face. Decizia 1477/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1477/2008
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de către reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 328/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta PREFECTURA B-COMISIA DE APLICARE A LEGII 290/2003, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 03.06.2008 s-au depus la dosar, de către recurent concluzii scrise, însoțite de o serie de acte anexe.
Curtea pune în vedere recurentului să precizeze temeiul juridic al cererii sale.
Recurentul arată că și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și obligarea intimatei la a da curs în sens afirmativ cererii sale, formulate în temeiul Legii 290/2003, solicitând cheltuieli de judecată, sub forma daunelor cominatorii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 328 din 22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj -Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B-COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 290/2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin acțiunea din data de 3 decembrie 2007, a solicitat obligarea COMISIEI DE APLICARE A LEGII NR. 290/2003 din cadrul INSTITUȚIEI PREFECTULUI MUNICIPIULUI B, la soluționarea cererii înregistrate cu nr. 13082/14 iunie 2006, iar până la soluționarea acesteia, daune cominatorii în cuantum de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că, în calitate de fiu al părinților săi decedați, cetățeni români, cu bunuri în proprietate rămase în, a formulat o cerere la comisia de specialitate, care însă nu i-a răspuns.
În timpul procesului, pârâta a comunicat reclamantului o adresă din data de 10 decembrie 2007 prin care i s-au solicitat dovezi în sprijinul cererii sale.
Față de acest răspuns, s-a constatat că acțiunea formulată de reclamant în baza Legii nr. 544/2001 este nefondată, reținându-se că, atâta timp cât acesta nu a depus la dosarul de la Prefectură toate actele necesare soluționării cererii sale, pârâta nu poate fi obligată în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la stabilirea și acordarea despăgubirii pentru bunurile părinților reclamantului, pe care au fost nevoiți să le părăsească în din cauza războiului, obligând-o și la plata daunelor cominatorii de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, în baza art. 18 pct 5 din legea contenciosului administrativ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul învederează instanței că nu s-au analizat concluziile scrise depuse la dezbaterea de fond a cauzei din data de 22 februarie 2008.
La cererea formulată în data de 14 august 2003 sub nr. 26544 la Comisia de Aplicare a legii nr. 290/2003 a atașat toate actele prevăzute expres în lege precum și a acelora, care au rezultat din cuprinsul legii, pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor care i se cuvin, pentru bunurile proprietatea părinților acestuia decedați, pe care au fost nevoiți să le părăsească în, ca urmare a celui de-al doilea război mondial.
Cererea reclamantului împreună cu toate actele depuse, au fost trimise la data de 8 iunie 2006, la Comisia de Aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefecturii Municipiului B, unde s-a înregistrat la nr. 19082 din 14 iunie 2006.
Pârâta conform art. 8 din Legea nr. 290/2003 era obligată să-i soluționeze cererea în cel mult 6 luni de zile, de la înregistrarea acesteia, au trecut de atunci 1 an și 10 luni și cererea nu i-a fost nici până azi soluționată.
Având în vedere situația creată de pârâtă, reclamantul a solicitat urgentarea soluționării cererii, la care pârâta i-a comunicat că acest lucru nu se poate realiza deoarece lipsește declarația -tip, deși această declarație, reclamantul a anexat-o la cererea pe care inițial a înregistrat-o, împrejurare pe care reclamantul a dovedit-o ulterior, prin corespondența purtată cu pârâta.
Reclamantul a făcut mai multe demersuri pentru soluționarea cererii formulate de el, dar pârâta a tot tergiversat soluționarea ei, prin invocarea diferitor motive.
După demersurile efectuate, reclamantul a solicitat instanței, obligarea pârâtei la soluționarea cererii pe baza actelor existente la dosar.
Deși pârâta nu a contestat nici starea de fapt și nici starea de drept, care stau la baza acțiunii, nici chiar după ce instanța de fond i-a solicitat prin citație să-și precizeze punctul de vedere, acțiunea i-a fost respinsă.
Reclamantul, prin concluziile scrise de la fila 7-9 solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, conform motivelor depuse în scris la dosar.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a promovat o acțiune prin care, în esență, solicită să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase in, de Nord si, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de între România si Aliate si Asociate, semnat la la 10 februarie 1947.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, după cum rezultă din cuprinsul acesteia, confirmat de precizarea reclamantului în fața instanței de recurs, consemnată în încheierea de ședință.
Soluționarea de către prima instanță a litigiului pe un alt temei juridic decât cel invocat de parte, respectiv pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, echivalează cu necercetarea fondului cauzei, motiv de casare invocat din oficiu de curte, astfel că, potrivit art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, sentința recurată va fi casată în întregime, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată, respectiv Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 328 din 22 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./8.07.2008
Jud.fond.-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
