Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 159/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.159/ DOSAR NR-
Ședința publică din 4 martie 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin împotriva sentinței civile nr.1267 din 01.11.2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 4 martie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1267/1.XI.2007 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și a prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și, astfel cum a fost precizată, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de vacanță cuvenite pentru reclamantele și pe perioada 2001-2006, pentru reclamantul pe perioada 2001-2004 și pentru reclamantul pe perioada 2001 - iunie 2003, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime de vacanță și până la plata efectivă.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare plății drepturilor bănești de mai sus.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
1. În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru sumele aferente perioadei 2001-aprilie 2004, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s- constatat că este neîntemeiată.
Obiectul litigiului îl reprezintă drepturile salariale. Potrivit Decretului nr.167/1958 și art.283 lit. c) Codul Muncii - care completează dispozițiile legii privind statutul funcționarilor publici, termenul de prescripție este de trei ani.
Realizarea dreptului subiectiv a fost suspendată însă prin legile anuale ale bugetului de stat până la data de 31 decembrie 2006. În această situație sunt incidente prevederile art.7 și 15 din Decretul nr.167/1958, care prevăd că prescripția începe să curgă numai de la data la care s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Prin urmare, instanța a constatat că dispozițiile OUG 33/2001 precum și ale celorlalte legi ale bugetului de stat au întrerupt cursul prescripției (dreptul la acțiune născându-se la data de 1 ianuarie 2007). Deci, prescripția a început să curgă numai de la data încetării suspendării dispuse prin lege.
În raport de dispozițiile arătate, prescripția nu s-a împlinit, astfel că excepția invocată a fost respinsă.
2. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că, potrivit art. 19 coroborat cu art. 28 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv: elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară și ale legilor privind contul general de execuție pe baza prognozelor elaborate de ordonatorii principali de credite, precum și proiectul bugetelor care compun bugetul general consolidat. Ca urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor este titular al obligației de efectuare a tuturor demersurilor pentru alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale, sens în care instanța a apreciat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, astfel că excepția a fost respinsă.
3. Cât privește excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul MEF, instanța a reținut că o acțiune în contencios administrativ este inadmisibilă doar în situația în care nu există plângerea prealabilă prevăzută la art.7 din Legea nr.554/2004.
În speță, reclamanții au făcut dovada că s-au adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna la data de 28 august 2007, când au solicitat plata drepturilor salariale.
Așadar, plângerea prealabilă există, chiar dacă a fost formulată după intentarea acțiunii. Ca urmare, nu s-a putut reține că acțiunea este inadmisibilă, motiv pentru care excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Stabilind că Ministerul Economiei și Finanțelor poate sta în prezenta cauză ca pârât, pentru considerentele expuse la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a MEF, instanța a admis și cererea de chemare în garanție a acestuia formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând în sarcina chematului în garanție obligația de a asigura fondurile necesare plății sumelor deduse judecății.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit adeverințelor de la filele 81 și 92 (dosar fond), reclamantele și sunt funcționari publici, fiind încadrate în muncă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, iar reclamanții și au avut această calitate în perioada 15 septembrie 2000-31 decembrie 2004, respectiv septembrie 2001-iunie 2003.
Conform art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept, în speță reclamanților, prerogative în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la prima de vacanță, au fost suspendate prin dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, ultima lege dispunând suspendarea până la 31.12.2006.
Suspendarea acordării primei de concediu prin actele normative susmenționate contravine însă prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială printre care "concediul de odihnă plătit - și alte situații specifice stabilite prin lege", precum și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Totodată, normele de suspendare contravin și prevederilor art.16 din Constituția României care consacră principiul nediscriminării cetățenilor în fața legii, astfel că reclamanții nu pot fi discriminați în raport de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă.
S- precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la prime de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, s- mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
În plus, instanța reținut și dispozițiile art.38 din Codul Muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis cererea de chemare în judecată și obligat pârâții la plata drepturilor bănești constând în primele de vacanță cuvenite pentru timpul în care reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în intervalul 2001-2006. Cuantumul sumelor cuvenite se va determina în faza de executare, iar sumele se vor actualiza cu indicele de inflație, calculat de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție deoarece între cele două ministere nu există nici o obligație de garanție, iar chemarea în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în cazul litigiilor de muncă. De asemenea se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Prima instanță în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului și a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției deoarece recurentul, în baza dispozițiilor art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Public are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din cele două ministere au atribuții specifice dar, în același timp au obligația de a asigura, fiecare, resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamant.
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților altei instituții, ci să aloce sumele necesare îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr. 500/2002.
Cauza în speță este un litigiu patrimonial care nu se desfășoară în sfera raporturilor de muncă reglementate de Codul Muncii, ci în cea a raporturilor de serviciu reglementate de Legea nr.188/1999.
Pe fondul cauzei recurentul nu a formulat critici.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul recurentului, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1267/1.XI.2007 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - pt. - - - - -
aflată în concediu,
semnează vicepreședintele
instanței,
Grefier,
Red:./04.03.2008
Dact:/10.03.2008
- 2 ex. -
Judecători fond: /
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
