Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 16/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16/2010
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, urmare a declinării de la Tribunalul Cluj, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții INSPECȚIA B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) suplimentul postului 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru pârâți, consilier juridic, lipsă fiind reclamantul.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâților a susținut că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea deliberând, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului pârâților în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul a solicitat respingerea acțiunii, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare depusă în fața Tribunalului Cluj. Admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția, conform art. 11 din Legea nr. 198/1999 la data introducerii acțiunii inspectoratele teritorială de muncă erau conduse de către un inspector șef, numit de ministerul muncii și solidarității sociale. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la sumele cu o vechime mai mare de 3 ani la data introducerii cererii, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 a intervenit prescripția, drepturile fiind suspendare prin diverse acte normative și nu au fost prevăzute bugete ( Decizia nr. 20 din septembrie 2009 ).
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu Inspecția se solicită admiterea prezentei actiuni si pe cale de consecinta obligarea pârâtei la acordarea si plata drepturilor banesti reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin. 1, lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, pentru perioada 01.01.2004 - și până la data pronunțării hotărârii, respectiv actualizarea acestora in raport cu rata inflatiei sau dobanda de referinta a RN. pana la data efectuării plății.
În motivare se arată că repturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt stabilite de art.31 alin. 1, din Legea Dr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:a )salariul de bază;
b )sporul pentru vechime în muncă; c)suplimentul postului; d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 Legii Dr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la arte 29 alin] lit. c) și d) din lege, prevederi care au reintrat în vigoare, potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006, la data de 01.01.2007.
Relevant este faptul că această prevedere legală, arte 29 alin 1, devenit art.31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată până la data de 31.12.2006, prin arte 44 din nr.OUG92/2004.
Norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor arte 41 și arte 53 din Constituția României care stabilesc că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nedisciminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, art.44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, contravine dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate mai sus.
Contrar acestor dispoziții, atât executivul prin OUG nr. 92/2004, cât și legiuitorul prin Legea nr.76/2005 pentru aprobarea nr.OUG 92/2004, au anulat acest drept în mod ilegal.
Art.38 din Codul Muncii (Legea nr.53/2003 modificata) ca si reglementare generala in materia raporturilor juridice de munca, sunt imperative si stabilesc ca " orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate."
Analizând argumentele expuse prin acțiunea introductivă de instanță în raport de actele dosarului și normele juridice pe care s-a fundamentat pretenția reclamantului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul în contradictoriu cu Inspecția Bas olicitat instanței obligarea pârâtului la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariu de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariu de bază pentru perioada 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii sume ce urmează a fi indexate și actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății, obligarea pârâtei să înscrie în carnetul de muncă al fiecărui reclamant a sporurilor în conformitate cu Decretul nr.92/1976.
În susținerea celor solicitate reclamantul a arătat că funcționari publici sunt îndreptățiți la acordarea suplimentelor în contextul menținerii suspendării, că ignorându-se prevederile art.31 alin.1 lit.e și d din Legea nr.188/1999 angajatorul refuză în mod abuziv acordarea acestor drepturi.
Din conținutul argumentelor aduse prin demersurile promovate se observă că reclamantul atacă refuzul de a se plăti suplimentul postului și treptei de salarizare în procent de 25% în considerarea dispozițiilor legii contenciosului respectiv faptul că refuzul este nejustificat iar prin aceasta I se aduce o vătămare într-un drept recunoscut de Legea nr.188/1999 art.31 lit.c și
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ refuzul nejustificat constituie exprimarea explicită cu exces a autorităților a voinței de nu rezolva cererea iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților cu încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
În speță nu se poate reține un refuz în sensul evocat de dispozițiile legii contenciosului reținut de reclamant. Astfel, actul normativ prin dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999 prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul compus din:" c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Textul enunțat nu prevede un procent propriu zis al suplimentului iar o altă dispoziție legală în actul normativ care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins nu există. Ori în aceste circumstanțe dat fiind neindividualizarea nu se poate vorbi de obligație de plată la un procent de 25% și ca atare de un refuz nejustificat și respectiv de o greșită reținere a aplicabilității legii de către prima instanță. Instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încalca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea nu faptul că legea recunoaște dreptul la supliment, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea, iar aceasta nu prevede un cuantum.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicarea principiului menționat anterior.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului, precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine prerogativa organizării executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și aoa plica cât mai corect. Evident că hotărârea de guvern nu are calitatea, în nici un caz, de a crea drept.
Recunoașterea dreptului reclamantului derivând din prevederile art. 31 din Legea nr. 189/1999 în prezenta procedură constituie premisa exercitării unor proceduri judiciare ulterioare prin care să invoce fie răspunderea Statului Român prin Ministerul Finanțelor pentru prejudiciul ce i s-a cauzat ca urmare a adoptării unei legi neclare, fie premisa angajării răspunderii autorităților cărora legea fundamentală le-a recunoscut competențe în materie de legiferare.
Reclamantul va putea solicita celor două foruri competente inițierea demersurilor potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa încât acesta să poată fi clar individualizat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Desigur se relevă de reclamant că instanțele nu au competența de a anula ori refuza aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate. Această susținere nu poate fi reținută întrucât reclamantul nu cere recunoașterea unui drept acesta fiind dat de lege ci obligarea la plata unui anume procent care nu este cuantificat de nici o dispoziție legală și ca atare nu se poate dispune obligarea la ceva ce nu este individualizat concret.
Trebuie reținut, de asemenea, că n ședința din 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a soluționat recursul în interesul legii promovat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și drept urmare prin decizia nr. 20, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că:În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Raportat la dispozițiile legale consacrate de art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă decizia dată în recursul în interesul legii este opozabilă erga omnes, și obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Justificarea legitimării procesuale pasive apârâtei INSPECȚIA apare ca fiind realizată din perspectiva raporturilor stabilite între ordonatorii de credite astfel că această apărare va fi înlăturată.
Susținerile pârâtei privind prescripția dreptului la acțiune având în vedere dispozițiile art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 nu pot fi primite în raport de succesiunea dispozițiilor legale care reglementează acordareasuplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizarereținând că dreptul reclamantului de a-și exercita opțiunea în vederea recunoașterii și acordării drepturilor stabilite prin Legea nr.188/1999 a fost suspendat datorită împrejurării că s-a dispus suspendarea aplicării acestora, prin acte normative succesive iar interpretarea prevederilor Legii nr. 24/2000 relevă că dreptul reclamanților de a promova acțiunea s-a născut doar la momentul încetării suspendării iar în raport de acest moment urmează a fi aplicate dispozițiile art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, care relevă că promovarea acțiunii s-a realizat înăuntrul termenului de prescripție.
Considerentele prezentate au relevat că acțiunea promovată de reclamant apare ca nefondată astfel că în temeiul art 18 din Legea nr 554/2004 urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în C-N,-, jud. C în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA B cu sediul în B-, sector.2.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./29.01.2010.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
