Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 169/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZI A Nr. 169/R Dosar nr-
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Bejinaru
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin împotriva sentinței civile nr.3557/com din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect "litigiul privind funcționarii publici statutari".
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, amânat pronunțarea pentru astăzi 11 martie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr.3557/com/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașovs -au respins excepțiile și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, G, G, G, G, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție a județului B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință au fost obligați intimații să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu aferente anilor 2004, 2005 și 2006 actualizate cu rata inflației până la data plății efective; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de intimatul și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să-i vireze intimatului sumele necesare plății drepturilor salariale în cauză; s-au respins pretențiile reclamanților referitoare la anul 2003.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului B.
Conform art. 37, alin. 2 din O,G, nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, " La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."
Acest text era prevăzut să intre în vigoare începând cu data de 01.01.2004.
Deși îndeplineau condițiile pentru a beneficia de prima de concediu, reclamanților nu li s-a acordat, întrucât textul mai sus citat a fost suspendat prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31.12. 2006.
Dreptul în cauză însă există, deoarece textul care îl prevede nu a fost abrogat de legiuitor, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din05.02.2007, prin care se statuează că polițiștii au dreptul la primă de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pe intimații și Ministerul Internelor și Reformei Administrative să le plătească prima de concediu începând cu anul 2004, corespunzător perioadei în care și-au desfășurat activitatea în cadrul instituției.
S-a respins cererea cu privire la anul 2003, întrucât pentru acest an nu există temei legal pentru acordarea primei de concediu.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministrul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o, întrucât potrivit HG nr. 208/2005 acest minister gestionând bugetul de stat, are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare plății drepturilor salariale angajaților acestora.
Ca urmare, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat Ministerul Finanțelor și Economiei să vireze Ministrului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății drepturilor în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 1082 și 1084 cod civil coroborate cu art. 161, alin. 4 din Codul muncii, s-a dispus ca sumele ce urmează a fi achitate, să fie actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit s-a admis cererea de chemare în garanție, nefiind îndeplinite cerințele art.60 - 63 Cod procedură civilă ( între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nicio obligație de garanție, faptul că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului nu-i conferă acestuia o garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor. Se menționează că atât ministrul Economiei și Finanțelor cât și ministrul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite, iar conform art.23 alin.3 din Legea nr.72/1996 și Legea nr. 500/2002 "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite", deci Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să vireze sumele de bani ce fac obiectul litigiului. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a grupa solicitările tuturor ministerelor și a înainta spre aprobare proiectul de buget.
Pe fondul cauzei arată că, acordarea primelor de vacanță a fost suspendată prin art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2007 și respectiv Legea nr.379/2005. Conform Legii nr.500/2002 privind finanțele publice nicio cheltuială din fonduri publice, nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru acestea.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, se constată că recursul este nefondat.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificațiile bugetare și modificările acestora; analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite, etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit art.21.
Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art.22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art.28 din Legea nr.500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite, puterea de decizie o are conform legii, Ministerul Finanțelor Publice, care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în judecată pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituțiile subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative), ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform legii privind finanțele publice.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Din aceste considerente, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca acesta să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești. Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească el aceste drepturi bănești angajaților Inspectoratului de Poliție al județului B, recurentul a fost obligat să aloce sumele necesare, îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr.500/2002.
Criticile referitoare la fondul cauzei sunt și ele neîntemeiate.
Prin Decizia nr.XII pronunțată în data de 5.02.2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că " în aplicarea dispozițiilor art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, prima de concediu respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006 astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
Corect a avut în vedere prima instanță aceste dezlegări ale problemei de drept aplicabilă în cauză conform prevederilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Dispoziția legală privind dreptul la primă de concediu nu a fost abrogată, ci a fost doar suspendată prin legile corect indicate de altfel de recurent.
Există o bază legală pentru înscrierea în buget a acestor sume.
Pentru motivele arătate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.3557/com/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER,
Red.-/11.03.08
Tehnored. 14.03.2008 - 2 ex.
Jud.fond C/Gh.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Barbu, Georgeta Bejinaru
