Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 170/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 170
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S împotriva sentinței civile nr.60/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Față de absența motivată a judecătorului din completul de recursuri, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 13.02.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana doamnei - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate
Instanța având în vedere solicitarea pârâților recurenți de judecarea cauzei în lipsă în caz de neprezentare și față de actele de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Reclamanta a solicitat in contradictoriu cu paratii INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001-2006 actualizate cu indicele de inflație pana la data plații efective. In motivarea cererii se arata ca reclamanta are calitatea de funcționar public si in temeiul art. 34 din 188/1999 are dreptul la plata primelor, dar ca parata nu a achitat aceste drepturi.
Secția comerciala si contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr.60/ca/9 10 2007 admis acțiunea si a obligat pârâții la plata primelor de concediu pentru anii 2001-2006,actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material si pana la data plății efective. Au fost respinse excepțiile privind lipsa timbrajului, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale pasive si a prescripției. A fost respinsa cererea de chemare in garanție formulata împotriva Ministerului Finanțelor Publice. Instanța a respins excepția timbrajului fata de prevederile art. 15 din 146/1997, art. 7 din 554/2004 este inaplicabil fata de prevederile 188/1999 care este legea speciala in materie,Institutul are calitatea de ordonator principal de credite si calitate procesuala pasiva, art. 3 din D-L 167/1959 este inaplicabil deoarece cursul prescripției a fost suspendat. Instanța a reținut pe fondul cauzei ca fata de dispozițiile art. 34 din 188/1999 reclamanta este îndreptățită la plata primelor de concediu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții.
Institutul si Direcția arata ca instanța s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut, lipsa timbrajului si nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare in garanție. Plata primelor de concediu este prescrisa pentru anii 2001-2003, termenul fiind împlinit la data de 1 01 2007. Procedura prealabila trebuia îndeplinită in cauza fata de prevederile art. 76 din 188/1999. Institutul este ordonator secundar de credite iar Direcția, cu care reclamanta se afla in raporturi de serviciu, este ordonator terțiar de credite. Pe fondul cauzei se arata ca plata primelor de concediu a fost suspendata din lipsa fondurilor bugetare, iar legea bugetului de stat nu a prevăzut fonduri pentru plata acestor sume..Recursurile au fost motivate in drept pe prevederile art. 304 ^1 Cod procedura civila si sunt scutite de timbraj potrivit art. 17 din 146/1997.
Chematul in garanție prin DGFP a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursurilor pârâților, deoarece reclamanta nu se afla in raporturi de serviciu cu Ministerul pentru a exista vreun raport obligațional in acest sens.
Analizând sentința atacata sub aspectul recursurilor declarate, Curtea constata următoarele:
Acțiunea nu este supusa timbrajului,potrivit art. 15 din 146/1997, deoarece privește raporturile de serviciu ale reclamantei, iar faptul că instanța s-a pronunțat prin sentința nu prejudiciază vreo parte.
Procedura prealabila nu este necesar a fi îndeplinită in acest caz, potrivit art. 76 din 188/1999, deoarece reclamanta nu contesta modul de stabilire a drepturilor salariale, ci solicita plata unor drepturi legale. In acest sens s-a pronunțat si Curtea Constituționala prin decizia nr.441/2007.
In ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune se constata ca prin decizia nr. LXXVII (77), admițându-se recursul în interesul legii, ICCJ a stabilit ca dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal.
In OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor pentru concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicata in OF. nr. 877 din 20 decembrie 2007, se prevede ca datorita constrângerilor bugetare din perioada 2001-2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu s-a permis acordarea primelor, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare. Prin aceasta ordonanța se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, urmând ca plata sa se efectueze in transe. Prin recunoașterea de către Guvern a drepturilor salariaților la plata primelor de concediu si stabilirea modalității de plata, devin inaplicabile prevederile privind prescripția dreptului la acțiune pentru plata primelor de concediu.
In privința calității procesuale pasive atât Institutul cat si Direcția au calitate procesuala pasiva in calitate de ordonatori secundar si terțiar de credite.
Instanța s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție, fiind motivata soluția de respingere a acestei cereri, iar plata acestor drepturi urmează sa se realizeze potrivit prevederilor OUG nr. 146/2007.
Reclamanta este funcționar public in cadrul Direcției Județene de Statistica. Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispozițiile 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, OUG 192/2002, iar în prezent prin OUG 92/2004. Potrivit art.33 (2) din 188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar în art.23 din aceeași ordonanță se stabilește că funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condițiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, (OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data de 2 03 2001, care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din 188/1999 (OF.600/8 12 1999) cu modificările și completările ulterioare se suspendă până la 1 01 2002.
Prin 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002,(OF.784/11 12 2001),intrată în vigoare la data de 11 12 2001, in art.12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2002.
Prin 631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, (OF.863/29 11 2002),intrată în vigoare pe data de 29 11 2002 se prevede în art. 10 (3) că termenele stipulate la art.III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2003.
Ulterior, prin 507/2003, (OF.853/2 12 2003) intrată în vigoare la data de 5 12 2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, prin art.9 (7) se stabilește că termenele prevăzute în art.III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2004, iar prin art. 8 (7) din 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005, s-a prevăzut suspendarea acestor drepturi pana la data de 31 12 2005. Prin art.5 (5) din 379/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006,se arata ca prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării în concediul de odihna se suspenda pana la data de 31 decembrie 2006.Se constata ca atât la data formulării în instanță, cât și la soluționarea cauzelor pe fond si in recurs era epuizata suspendarea legala.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendata prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.
Suspendarea plății acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispozițiilor 24/2000 privind normele de tehnica legislative si potrivit art. 64 in care se prevede ca in cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinata. Dar, este la fel de adevărat ca același articol in aliniatul (2) stipulează ca la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
Acordarea daunelor-interese de către instanță este o dispoziție legala, deoarece, in temeiul art.1084 Cod civil, plata cu întârziere a drepturilor da dreptul la despăgubiri calculate in funcție de rata inflației.
În consecință, acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și chiar dacă aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedica instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.
Față de toate aceste considerente legale, Curtea consideră ca in cauza nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute de art. 304, 312 Cod procedura civila si în consecință recursurile pârâților vor fi respinse ca nefondate.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S împotriva sentinței civile nr.60/CA/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 Februarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./20.02.2008
Jud.fond -,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
