Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 171/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SĂLAJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 171/2008
Ședința publică din data de 23 IANUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2065/15.10.2007 pronunțată de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE ȘI INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.065 din 15.10.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaj, a fost espinsă excepția lipsei calității procesuale invocată de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR B și a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR, și în consecință au fost obligați pârâții și chematul în garanție, în limita competențelor legale, să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prime de concediu pe anii 2005, 2006, actualizate cu rata inflației până la data plății.
Conform motivării primei instanțe, dispoziția referitoare la obligarea pârâților și a chematului în garanție, în limita competențelor fiecăruia, la plata sumei de mai sus, se interpretează în sensul în care pârâtul Ministerul Administrației și Internelor va cuprinde în bugetul propriu aceste sume, iar chematul în garanție va propune rectificarea bugetului în acest sens.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta este angajată în cadrul Biroului Județean de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor S, în calitate de funcționar public cu statut special, iar potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici aveau dreptul ca pe lângă indemnizația de concediu să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Potrivit art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003, la plecarea în concediu de odihnă, polițiștii care sunt funcționari publici primesc o primă de concediu egală cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, de asemenea, și art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 350/2002 prevede acordarea primelor de concediu.
Acest drept a fost ulterior suspendat prin dispozițiile art. 30 alin. 2 din nr.OUG 33/2001 până în data de 1.01.2002, acest termen de suspendare fiind prelungit prin Legile nr. 507/2003, nr. 511/2004 și nr. 379/2005 privind bugetul de stat până la data de 31.12.2005. La expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, astfel cum arată art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Constituția României, "salariații au dreptul la protecția sociala a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igienei muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice".
A mai reținut prima instanță că, conform art. 53, alin. 1 și 2 din același act normativ, "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică" și "să fie aplicată nediscriminatoriu".
Textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală în favoarea funcționarilor publici, prin prisma dispozițiilor constituționale suscitate, instanța de fond le-a apreciat ca fiind date prin încălcarea normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu, și prima de vacanță și, ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență ci doar printr-un act normativ de aceeași putere.
Pentru a respinge excepția lipsei calității procesuale invocate de către chematul în garanție, prima instanța a reținut că acesta justifică o astfel de calitate prin prisma prev. art. 57 din nr.OG 38/2003 și art. 19 și 4 din Legea nr. 500/2002, prin raportare la disp. nr.HG 208/2005.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin S apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii.
În recursul declarat se solicită modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în garanție îndreptate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca inadmisibilă.
Pe cale de excepție s-a reiterat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât acesta nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar instituția juridică a chemării în garanție nu este aplicabilă în cazul litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite, Ministerul Administrației și Internelor, nu a corectat periodic drepturile reclamantei, nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă, susținând că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, atâta vreme cât dispozițiile legale incidente sunt foarte clare in sensul admiterii acestei excepții.
Analizând recursul formulat, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a aplicat în mod corect disp. art. 60 - 63.pr.civ. întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Pe de altă parte, dispozițiile invocate în cuprinsul recursului, respectiv art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din nr.HG 386/2007, art. 4 alin. 1 și 2, art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 2, 3 și 4 din nr.OG 22/2002 vin în sprijinul susținerilor reclamantei, întrucât rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a coordona acțiunilor care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete, nefiind fondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă atât Ministerului Administrației și Internelor cât și Ministerului Economiei și Finanțelor, fiecare dintre cele două instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în susținerea recursului pentru a da posibilitatea reclamantei să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
În consecință, aplicând prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2.065 din 15 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./15.02.2008.
Jud. fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
