Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 178/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.178
Ședința publică din 14.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în numele Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.2926/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente și a pârâtei intimate, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus întâmpinare.
Reprezentantul pârâtelor recurentă și intimată depune două delegații.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2926 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea precizată exercitată de reclamanții, G, împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Economiei și Finanțelor B și-n consecință a obligat pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând primă de concediu aferentă anului 2006, în valoare netă actualizată cu indicele de inflație la 31.12.2006, după cum urmează: - 1.673 lei; G - 1.673 lei; - 1.673 lei; - 1.039 lei; - 491 lei, sume ce vor fi actualizate la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.10.2007 și precizată, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Economiei și Finanțelor și au cerut obligarea pârâților la plata primei de concediu aferentă anului 2006, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, respectiv - 1.673 lei; G - 1.673 lei; - 1.673 lei; - 1.093 lei; - 491 lei.
În motivare arată că în anul 2006 au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice A și în această perioadă nu au beneficiat de prime de concediu la care aveau dreptul conform art.35 (fost 34 (2) din Legea nr.188/1999), întrucât prin Legea nr.379/2005 a bugetului de stat aplicarea acestor prevederi a fost suspendată până la 31.12.2006.
Întrucât Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pentru anul 2007 nu mai prevede suspendarea, în temeiul art.64 (2) din Legea nr.24/2000, prevederile art.34 (2) au reintrat în vigoare.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aai nvocat lipsa calității sale procesuale pasive cu motivarea că potrivit art.11 (5) din nr.HG386/2007 privind organizarea Ministerului Economiei și Finanțelor acesta este ordonator principal de credite, fiind astfel singura instituție publică care poate să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de către reclamanți.
Pe fond a cerut respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, considerând că reclamanții nu erau îndreptățiți să primească în anul 2005 primă de concediu în condițiile în care aplicarea art.34 (2) din Legea nr.188/1999 au fost suspendate și ca urmare a produs efecte juridice.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, având în vedere că reclamanții sunt în raporturi de serviciu cu această instituție, acesta având obligația plății drepturilor salariale.
Din actele dosarului instanța a reținut că reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice A și au formulat prezenta acțiune, întrucât în anul 2006 nu au beneficiat de prima de concediu la care aveau dreptul în temeiul art.34 (2) respectiv 35 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit art.34(2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aceste dispoziții au fost suspendate prin art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.32 din Legea nr.744/2001 și art.12 din Legea nr.743/2001 până la data de 31.12.2002. De asemenea, prin art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002 a fost suspendată aplicarea acestor prevederi până la 31.12.2003, iar prin art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003 au fost suspendate din nou prevederile privind plata primei de concediu până la data de 31.12.2004. Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.511/2004 a suspendat aplicarea prevederilor privind prima de concediu până la data de 31.12.2005, iar Legea bugetului de stat pentru anul 2006 nr.379/2005 a prelungit suspendarea până la 31.12.2006.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2005 nu s-a a mai prevăzut această suspendare și ca urmare conform art.62(2) din Legea nr.24/2004 republicată, care prevede că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, dispozițiile art.34(2) din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare începând cu 1.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci, să se rețină ca dreptul la prima de concediu de odihnă pentru funcționarii publici a fost introdusă prin art.34(2) din Legea nr.188/1999 republicată (fost 33(2)) și și-a produs efecte de la data de 1 ianuarie 2001, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2001-2006.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada 2001-2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Având în vedere prevederile art.93 din Legea nr.188/1999 republicată, potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice și prevederile art.161(4), art.292 alin.1 și 295(2) din Legea nr.53/2002 Codul Muncii și art.1082 Cod civil, instanța a acordat reclamanților daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada 2006, calculate conform coeficienților de inflație prin adresa nr.22673/20.09.2007 întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice A (fila 5).
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse și prevederile art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând primă de concediu pentru anul 2006 în valoare netă actualizată până la 31.12.2006, după cum urmează: - 1.673 lei; G - 1.673 lei; - 1.673 lei; - 1.039 lei; - 491 lei, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor B și a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pe calea excepției prescripției dreptului la acțiune și a excepției lipsei calității procesuale pasive a A, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.
În motivarea recursului se arată că acțiunea reclamantei este prescrisă deoarece a solicitat acordarea primelor de concediu aferente anilor 2002 și 2003, pentru când, s-a prescris dreptul la acțiune.
Recurenta susține că plata primelor de concediu a fost suspendată printr-o serie de acte normative succesive până la data de 31 decembrie 2006, astfel că acțiunea reclamantei apare ca neîntemeiată.
Se mai susține, că acțiunea a rămas fără obiect, prin apariția OUG nr.146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, iar recurenta nu are calitate procesuală pasivă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de recurentă și respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata primelor de concediu pentru anii 2002-2005, actualizate cu indicele de inflație, astfel cum a solicitat reclamanta.
Criticile formulate de pârâtă prin motivele de recurs, în sensul respingerii acțiunii, pe excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, sau pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, sunt neîntemeiate, iar prima instanță a reținut în mod legal, că dreptul funcționarilor publici privind plata primei de concediu a fost suspendat succesiv, până la data de 31 decembrie 2006, iar la această dată, s-a născut dreptul la acțiune, recurenta având calitate procesuală pasivă.
De asemenea, și susținerea că acțiunea a rămas fără obiect, urmează să fie înlăturată, având în vedere că pârâții nu au achitat primele de concediu prevăzute de lege, la care se adaugă actualizarea cu indicele de inflație, astfel cum a solicitat și reclamanta.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate și urmează ca în conformitate cu prevederile art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul ca nefondat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A în numele, împotriva sentinței civile nr.2926 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./19.03.2008
Tehnored. /20.03.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
