Alte cereri. Decizia 167/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--10.05.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.167
Ședința publică din 14.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
Pe rol se află rejudecarea recursului, după admiterea contestației în anulare, formulat de pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor B prin Direcția Regională Vamală T, împotriva sentinței civile nr.561 din 20 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.3562/CA/2006, în contradictoriu cu pârâtul intimat Biroul Vamal T, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei recurente arată că, deși la termenul anterior cauza a fost amânată pentru ca pârâtele recurente să-și exprime punctul de vedere față de excepția tardivității introducerii recursului, pe care a invocat-o prin notele de ședință, acestea nu au depus la dosar nici un înscris. Arată că susține excepția și solicită respingerea recursului pârâtelor ca tardiv formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1087 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr.-, s-a admis contestația în anulare formulată de T și Autoritatea Națională a Vămilor împotriva deciziei civile nr.109/R/14.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr- a fost anulată decizia civilă nr.109/R/14.02.2007 a Curții de Apel Timișoara și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 24.01.2007.
Pentru a pronunța această decizie civilă, instanța a reținut următoarele:
Contestația în anulare a fost motivată pe dispozițiile art. 318 Cod de Procedură Civilă, dispoziții conform cărora contestația este admisibilă când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, contestatoarea Autoritatea Națională a Vămilor arătând că prin decizia civilă nr. 109/R/14.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra recursului formulat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală
Examinând decizia civilă nr. 109/R/14.02.2007 a Curții de Apel Timișoara, Curtea a reținut că prin dispozitivul acesteia s-a respins recursul formulat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 561/20.10.2006 a Tribunalului Timiș.
Din examinarea dosarului nr- al Curții de Apel Timișoara, dosar în care s-a pronunțat decizia civilă a cărei anulare se solicită prin prezenta contestație în anulare, Curtea observă că împotriva sentinței civile nr. 561/20.10.2006 a Tribunalului Timiș au formulat recurs atât recurenta reclamantă, cât și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală T, cererea de recurs fiind atașată la fila 6-8 din dosar.
Curtea constată, așadar, că prin decizia civilă nr. 109/R/14.02.2007 - a cărei anulare se solicită prin prezenta contestație în anulare - Curtea de Apel Timișoaraa omis să se pronunțe asupra recursului promovat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 561/20.10.2006 a Tribunalului Timiș.
Conform art. 318 Cod de Procedură Civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În soluționarea contestației în anulare, Curtea a reținut incidența în cauză a ipotezei secunde prevăzute de art. 318 Cod de Procedură Civilă, respectiv faptul că "respingând recursul sau admițându-l numai în parte," instanța de recurs "a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Curtea observă că textul respectiv se referă la omisiunea analizării unui motiv de modificare sau de casare a hotărârii recurate, în timp ce în prezenta cauză s-a omis soluționarea unei cereri de recurs. Sub acest aspect, Curtea apreciază că ipoteza prevăzută de art. 318 teza a doua Cod de Procedură Civilă este incidentă în cauză, cu atât mai mult cu cât legea autorizează anularea unei hotărâri chiar și numai pentru omiterea analizării unui singur motiv de casare sau de modificare hotărârii recurate. Or, în speță, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs formulate de Autoritatea Națională a Vămilor.
Importanța analizării argumentelor formulate de părți este subliniată și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență obligatorie pentru instanțele române, în condițiile în care România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994.
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, se înscrie și obligația tribunalelor de a-și motiva deciziile lor.
Potrivit art. 6, paragraf 1, teza I din Convenție, "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil,-".
Conform opiniei Curții Europene a Drepturilor Omului - exprimată, între altele, în hotărârea din 16.12.1992, dată în cauza Hadjianastassiou contra Greciei - judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază deciziile.
În acest sens, într-o altă hotărâre, dată împotriva României - respectiv în paragraful nr. 44 din hotărârea din 28 iunie 2005, definitivă la 28 septembrie 2005, dată în cauza Virgil Ionescu contra României, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 396 din - - Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că întrucât Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (Cauza Van de împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și Cauza Dulaurans împotriva Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
Având în vedere aceste exigențe procesuale, astfel cum sunt stabilite prin art. 6, paragraf 1, teza I din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și dispozițiile art. 318 Cod de Procedură Civilă, Curtea a reținut ca fiind întemeiată contestația în anulare, având în vedere că prin decizia civilă nr. 109/R/14.02.2007 - a cărei anulare se solicită prin prezenta contestație în anulare - Curtea de Apel Timișoaraa omis să se pronunțe asupra recursului promovat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 561/20.10.2006 a Tribunalului Timiș.
În consecință, Curtea a admis contestația în anulare formulată de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva deciziei civile nr. 109/R/14.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
În consecință, instanța a anulat decizia civilă nr. 109/R/14.02.2007 a Curții de Apel Timișoara și a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 24.01.2008.
Procedând la judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală T, împotriva sentinței civile nr.561 din 20 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.3562/CA/2006, se constată că recursul este tardiv declarat și urmează să fie respins, având în vedere următoarele considerente:
Din actele și probele de la dosarul atașat nr.3562/2006, rezultă că Tribunalul Timiș, a comunicat pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor B sentința civilă nr.561 din 20 octombrie 2006, fila 45 dosar tribunal, iar pârâtei T, la data de 3 noiembrie 2006, fila 42 dosar tribunal. Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a formulat recurs împotriva sentinței civile la data de 28 noiembrie 2006 - data poștei, și înregistrat la Tribunalul Timiș, la data de 30 noiembrie 2006, respectiv, prin fax la 29 noiembrie 2006, cu depășirea termenului legal de declarare a recursului de 15 zile de la comunicarea sentinței, prevăzut de art.301 din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere că pârâtele au depus recursul cu depășirea termenului legal prevăzut de 15 zile de la comunicarea sentinței, instanța urmează să respingă recursul pârâtelor ca fiind tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin T, împotriva sentinței civile nr.561 din 20 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.3562/CA/2006, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./19.03.2008
Tehnored. /20.03.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
