Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 18/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--11.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.18
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean T, împotriva sentinței civile nr.749/22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic din cadrul DGFP T, în reprezentarea pârâtului intimat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtului intimat depune 2 delegații.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.749/22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Județean T și Ministerul Finanțelor Publice B și-n consecință a obligat pârâtul Consiliul Județean T la plata către reclamant a primelor de concediu aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006 actualizate cu rata inflației.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției invocate potrivit prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.28 alin.1 din Legea nr. 554/2004, s-a constatat că este întemeiată, în cauza de față incidența finelui de neprimire referitor la lipsa dovezii îndeplinirii procedurii prealabile anterior introducerii acțiunii în contencios administrativ, față de prevederile imperative ale art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii, sens în care s-a respins acțiunea pe excepție.
Reclamantul din cauza de față are calitatea de funcționar public, așa încât îi sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici.
Prin art.91 ind.1 al legii speciale - Legea nr. 188/1999, s-a reglementat competența materială în favoarea instanțelor de contencios administrativ pentru soluționarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public.
Indicarea instanței de contencios administrativ ca fiind cea competentă material să soluționeze litigiile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici se face și într-un articol anterior, art.89, în care se și individualizează că este vorba de posibilitatea funcționarului public de a introduce acțiune în instanța de contencios administrativ în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ - Legea nr.554/2004.
De asemenea art.68 din Legea nr.188/1999 stabilește aceeași competență materială de soluționare a acțiunii introduse de funcționarul public tot în favoarea instanței speciale de contencios administrativ.
Din moment ce pentru categoria funcționarilor publici potrivit legii lor speciale - Legea nr.188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici, competența materială de soluționare a litigiilor este stabilită în favoarea instanței specializate de contencios administrativ, cert soluționarea cauzelor se face prin aplicarea dispozițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ - Legea nr.554/2004, lege care stabilește procedura de soluționare prin indicarea termenilor, condițiilor, definirea noțiunilor incidente în soluționarea cauzelor formulate în contencios administrativ.
Prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 sunt imperative pentru oricare reclamant, mai puțin cei individualizați la alin.5 al art.7, numai aceștia nu au obligația de a formula plângere prealabilă anterior introducerii în instanță a acțiunii, respectiv prefectul, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cei vătămați prin Ordonanțe ori în cazul incidenței art.4 alin.2 din Legea nr.554/2004. Reclamantul din cauza de față nu se află în nici una dintre situațiile de excepție precizate așa încât nu se poate apăra în sensul că nu îi incumbă obligația îndeplinirii procedurii prealabile anterior introducerii acțiunii nici făcând referire la faptul că el nu ar ataca nici un act administrativ fiind vorba în cauză doar de nerespectarea de pârâți a unei dispoziții imperative legale fixate prin art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999.
Finele de neprimire prin neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi ignorat întrucât această procedură prealabilă a fost reglementată în considerarea faptului că este preferabil ca administrația, într-o procedură necontencioasă, să rezolve starea conflictuală.
Obligativitatea procedurii prealabile rezultă și din spiritul art.52 alin.2 din Constituția României care indică clar faptul că prin lege organică se stabilesc condițiile și limitele exercitării dreptului de a solicita recunoașterea dreptului pretins. Or, legea organică în cazul de față este Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Reclamantul nu a făcut în concret dovada îndeplinirii procedurii prealabile anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sens în care s- reținut incidența finelui de neprimire referitor la lipsa dovezii îndeplinirii procedurii prealabile anterior introducerii acțiunii în contencios administrativ, față de prevederile imperative ale art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii.
Față de modalitatea de soluționare a cauzei pe excepția inadmisibilității instanța de fond a arătat că nu se mai impune analizarea argumentelor de fond susținute de părți prin acțiune, respectiv prin întâmpinări, nici a altor excepții invocate de pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs iar Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civila nr.518/7.06.2007 pronunțată în dosar nr- a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Timiș.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.-.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN T și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, să dispună obligarea pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN T la plata primelor de concediu în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizate în raport de rata inflației, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 actualizată.
În fapt, reclamantul arată că are calitatea de funcționar public în cadrul Consiliului Județean începând cu data de 01.01.2003, în conformitate cu Dispoziția nr. 405/23.12.2002.
Deși, potrivit art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 actualizată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege.
În drept, a invocat dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, art.1, 6 din Legea nr. 554/2004.
În probațiune, a atașat dispoziția nr. 405/23.12.2002 emisă de Consiliul Județean
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Tad epus întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive arătând că nu este necesar ca hotărârea care se va pronunța în cauză să-i fie opozabilă deoarece trezoreriile au obligația de a elibera sumele pretinse de ordonatorii principali de credite (în speță, Consiliul Județean T). Totodată, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 109 alin.2 pr.civ, coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN Tai nvocat excepția lipsei procedurii prealabile solicitând respingerea acțiunii ca prematură, iar în subsidiar, respingerea cererii ca nefondată. Astfel, pârâtul arată că, anterior introducerii acțiunii, reclamantul nu a solicitat Consiliului Județean acordarea primelor de concediu pentru perioada precizată, cu alte cuvinte, nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Din actele si lucrările dosarului, instanța a reținut că:
Pârâții, prin întâmpinare au invocat mai multe excepții și anume excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B și excepția prematurității introducerii cererii, întrucât în conformitate cu art. 7 din 5554/2004 reclamanta anterior sesizării instanței de judecată, trebuia să îndeplinească procedura prealabilă sau recursul grațios.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B tribunalul în deliberare a constatat că este întemeiată, a admis-o și a constatat că pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece, pe de o parte, raporturile de muncă există între reclamant și pârâtul CONSILIUL JUDETEAN T, iar pe de altă parte, pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B nu are calitatea de ordonator principal de credite în raport de pârâtul CONSILIUL JUDETEAN T, chiar dacă pârâtul Consiliul Județean T trebuie să solicite sumele respective pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii cererii, tribunalul a respins-o pentru următoarele considerente:
Litigiile în care una din părți are calitatea de funcționar public și care privesc raporturi de serviciu sunt date în competența instanțelor de contencios administrativ.
În cuprinsul Lg.188/1999 privind statutul funcționarului public nu se face referire în nici un articol că s-ar aplica prevederile Lg.554/2004 privind contenciosul administrativ, doar competența fiind a secțiilor de contencios administrativ.
Prezentele litigii se judecă potrivit dispozițiilor Lg.188/1999, lege care nu obligă funcționarul public în cazul în care acesta este nemulțumit de drepturile salariale acordate, să efectueze procedura prealabilă prevăzută de contenciosul administrativ.
Mai mult, acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale ce decurg din raportul de serviciu nu este un act administrativ în înțelesul Lg.554/2004
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că, reclamantul este funcționar public în cadrul Consiliului Județean
Potrivit art. 34 din 188/1999
" (1) Funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii.
(2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat**)."
Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2004.
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, au fost suspendate, același lucru facându-se și prin legea bugetului pe anul 2006 și anume Lg.379/2005
În prezent, aceste drepturi de care beneficiază funcționarii publici nu au mai fost suspendate prin legea bugetului, deci au fost repuse in vigoare.
Suspendarea drepturilor reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective ci a avut doar ca efect imposibilitatea realizării acestora în intervalul de timp în care au fost suspendate.
Suspendarea dreptului la prima de concediu ori prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența dreptului deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudus jus ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, sa fie vidat de substanța sa și, practic să devină lipsit de orice valoare.
Așa fiind, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului primele de concediu pe perioadele 2003-2006, actualizate cu rata inflației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean T, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, în principal, ca neîntemeiată în subsidiar.
Curtea, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamantul intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean T, împotriva sentinței civile nr.749 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./11.02.2008
Tehnored. /11.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
