Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 189/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit.priv.funcț.publ. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 189
Ședința publică din 5 februarie 2010
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Comisariatului Regional S al Gărzii Naționale de Mediu, --, județul S,împotriva sentinței nr.1844 din 5 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamanții recurenți și avocat pentru pârâtele intimate, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii cu toate capetele de cerere. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Apărătorul pârâtelor intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. a se avea în vedere decizia nr. 20/2009 pronunțată de Secțiile Unite ale ÎCCJ Invocă dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr.6959/86 din 25.09.2009, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâtele Garda Națională de Mediu - Comisariatul regional S și Garda Națională de Mediu - Comisariatul General B, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de bani, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Comisariatului Regional S și că, potrivit art. 10 din HG nr.112/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Județean este organizat ca serviciu fără personalitate juridică, comisariatele județene și Comisariatul Municipiului B sunt organizate ca servicii în cadrul comisariatelor regionale de care aparțin.
Mai arată reclamanții că, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit." c" si "d" din lege.
Această prevedere legală, respectiv art.29 alin.1 devenit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, a fost suspendată până la data de 31.12.2006, prin art.44 din OUG nr.92/2004.
Potrivit art. XIII din Legea nr.251/2006 prevederile art.29 alin.1 lit. "c" și "d" din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.
Prin urmare, au solicitat a se constata că, deși aceste drepturi trebuiau să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01.01.2007, în mod abuziv încălcând prevederile legale, angajatorul a refuzat acordarea acestora deși sunt îndreptățiți la aceste sporuri.
Referitor la cererea privind acordarea acestor drepturi retroactiv, solicită a se constata faptul că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamantul are dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 1.01.2004-01.01.2007.
Aceasta prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a fost suspendata pana la data de 31.12.2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
In acest sens, solicită a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendata plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constituționale și de lege organică (respectiv Codul Muncii ), rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Ori, contrar acestor dispoziții, atât executivul ( prin OUG 92/2004), cât si legiuitorul (prin Legea 76/2005 pentru aprobarea OUG 92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.
Au considerat faptul că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege menționate, deoarece, potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 47 /1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt În vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit."c" și "d" și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003, Constituția României, Legea nr.53/2003.
Pârâta, prin întâmpinare, pe cale de excepție a invocat în primul rând excepția litispendenței, arătând că reclamanții, și au promovat aceeași acțiune și la Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința nr. 86 din 26.02.2009.
În al doilea rând a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 14.07.2006.
Prin sentința nr. 1844 din 5 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins excepția de litispendență ca nefondată; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 14.07.2007, ca nefondată; a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția de litispendență, instanța a constatat că aceasta nu este dată, întrucât în dosarul nr- reclamanții au chemat în judecată Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 14.07.2007, instanța a constatat că nici această excepție nu este dată, atâta timp cât acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost suspendată succesiv în intervalul 22.05.2004 - 31.12.2006, prin lege. Că, potrivit disp.art.13 din Legea nr.251/2006, prev.art.29 din Legea nr.188/1999 intră în vigoare la data de 01.07.2007.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că:
Prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite,admițându-se recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.31 al.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar conform art. 329 al.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.41 și 53 din Constituția României, critici care se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au reiterat aspectele pe care au înțeles să-și fundamenteze pretențiile și au arătat că prin aplicarea deciziei nr.20/2009 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de casație și Justiție - Secțiile Unite se aduce atingeri grave drepturilor lor consacrate în Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale. Că, Înalta Curte de Casație și Justiție și-a depășit atribuțiile, pronunțând soluție care modifică esența dispozițiilor art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate,Curteaconstată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Soluția este în concordanță cu cea statuată prin decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și cu cea consacrată de Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale a României, care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, neavând competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1, 3041Cod procedură civilă,Curtea, văzând că nici din oficiu nu sunt date motive de casare, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Comisariatului Regional S al Gărzii Naționale de Mediu, --, județul S,împotriva sentinței nr.1844 din 5 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnoredact.
2 ex./09.02.2010
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Surdu Oana
