Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1976/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1976/2009
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Mihaela Saracut
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 890/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) spor de fidelitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, din oficiu, Curtea pune în discuție efectele Deciziei cu nr. 23/12.05.2008, care vor fi avute în vedere cu ocazia deliberării și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 890/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, s-a admis in parte acțiunea formulată de reclamanții, COTA, împotriva pârâților CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR și în consecință au fost obligați pârâții Curtea de Apel Cluj, și Ministerul Justitiei, la calcularea si plata actualizată începând cu 01.01.2007 și până la 23.05.2008 a sporului de fidelitate calculat în funcție de vechimea efectivă în functie de perioada efectiv lucrată la Tribunalul Cluj salariul de bază majorat cu 7%, salariul de merit în procent de 20% pentru reclamanții, pentru anul 2007 si pentru reclamantii și Cota aferent anului 2008 conform perioadelor lucrate.
S-a respins restul capetelor de cerere.
Totodată a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor să facă demersurile necesare pentru alocarea fondurilor pentru plata drepturilor salariale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, eclamanții au calitatea de funcționari publici, iar prin art.4 din OG 92/2004, s-a stabilit că funcționarii publici beneficiază de un salariu de bază în funcție de nivelul studiilor necesare executării functiei publice, precum si potrivit art. 40 de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției in care îsi desfășoară activitatea. In conformitate cu prev.art. 154 din Hotărârea 387/22.09.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile privind drepturile si îndatoririle personalului care are calitatea de funcționar public se aplică în conformitate cu prev.art. 34 alin.2 din Legea 188/1999.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Constituția României, " salariații au dreptul la protecția sociala a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice".
Reglementarea concediului de odihnă plătit și alte situații specifice a fost menționată prin legea de revizuire a Constituției nr.375/2003, iar conform art. 53, alin.1 și 2 "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică" și "să fie aplicată nediscriminatoriu".
Textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la sporul de fidelitate în favoarea funcționarilor publici prin prisma dispozițiilor constituționale, instanța le apreciază ca fiind date prin încălcarea normelor constituționale mai sus specificate, asemenea drepturi nu pot fi suspendate pe o durată nedeterminată de timp, întrucât in acest caz acest drept prevăzut a devenit o obligație lipsită de conținut.
Potrivit prevederilor art. 18 din Codul muncii în vigoare la data suspendării, "drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu", prevederi reiterate și de Legea nr.53/2003 - respectiv Codul muncii în vigoare.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța reține că potrivit prevederilor art. 78 din Codul muncii, în cazul când angajatorul nu plătește anumite sume la timp, "instanta va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul". Fiind un conflict de muncă și existând drepturi salariale restante instanța reține obligativitatea obligării pârâtei la reactualizarea, indexarea și majorarea acestora.
Având în vedere considerentele susmenționate, conform art.1165 Cod civil, art. 139 din Codul muncii, art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, instanța constată că acțiunea reclamanților este întemeiată, în ceea ce privește obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate începând cu 01.01.2007. si până la data pronunțării 23.05.2008 în functie de perioada lucrată de fiecare reclamant efectiv la Tribunalului Cluj.
In ce privește includerea în această perioadă si acordarea sporului de fidelitate si pentru timpul când reclamanții si-au desfășurat activitatea in alte unități în același domeniu, aceasta opinie nu poate fi admisa, urmând ca fiecare dintre reclamanți să stabilească aceste drepturi in contradictoriu cu angajatorul avut în acel moment dacă potrivit legislației beneficiau de acest spor.
Considerând că acest spor este stabilit in baza legii, tribunalul a respins cererea de acordare pe viitor a sporului de fidelitate întrucât el nu poate fi datorat de angajator in baza unei hotărâri judecătorești.
n consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să efectueze demersurile necesare in vederea rectificarii bugetului și să vireze Ministerului d e Justitie fondurile necesare achitării sumelor cu titlu de spor de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu dobânda legală la data plății.
De asemenea, s-a stabilit salariul de bază majorat cu 7% precum si potrivit art. 31 din Legea 50/1996 un salar de merit in procent de 20% aplicat salariului brut pentru reclamanții, aferent anului 2007 si pentru reclamantii si Cota aferent anului 2008, raportat la prevederile art. 40 din OUG 92/2004 precum si art. 155 Codul Muncii, considerând că acesti reclamanți aveau posibilitatea de a beneficia de salariul de merit, întrucât se incadrează în procentul de 25% din numărul total de posturi si nu s-a negat faptul că au avut rezultate bune in activitate, potrivit prev.art. 18 din Legea 50/1996 si art. 16 din OG 8/1997.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând dmiterea recursului, casarea Sentintei Civile nr. 890/2008 pentru nelegalitate si rejudecad in fond admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului si a exceptiei de inadmisibilitate a actiunii si pe cale de consecinta respingerea actiunii fata de Ministerul Economiei si Finantelor ca inadmisibila si neintemeiata.
În motivarea recursului pârâtul arată că, prin actiunea introductiva reclamantii solicita in contradictoriu cu paratii Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei si Finantelor, sa calculeze sporurile de fidelitate si sa aloce in buget sumele necesare efectuarii platii respectivelor drepturi salariale.
Au sustinut in fata instantei de fond exceptia de inadmisibilitate a actiunii motivat de urmatoarele considerente:
a) In motivele actiunii precum si in incadrarea in drept a felului actiunii raportat la legea taxei de timbru, rec1amantii califica actiunea ca fiind actiune privind drepturi care decurg din raporturi de munca, indreptandu-se insa in fapt impotriva autoritatilor publice centrale pentru obligarea acestora la recunoasterea drepturilor, fara a exista insa un act administrativ vatamator, textul legii neputand face obiectul controlului judecatoresc pe calea unei actiuni de drept comun.
b) In ceea ce priveste strict petitele de obligare a paratilor la plata, actiunea este inadmisibila deoarece prin prisma dispozitiilor cuprinse in Legea nr. 500/2002 privind finantele publice Ministerul Economiei si Finantelor are atributii numai in analizarea propunerilor de buget in etapele de elaborare a bugetelor si nu in plata sumelor reprezentand drepturilor banesti ale. angajatilor institutiilor publice.
Raportat la aceste prevederi legale si la faptul ca intre rec1amanti si paratul Ministerul Economiei si Finantelornu exista raporturi juridiceam sustinut in fata instantei de fond exceptialipsei calitatii procesuale pasivea paratului Ministerul Economiei si Finantelor si pe cale de consecinta respingerea actiunii fata de acest parat..
Consideră ca in mod neintemeiat instanta de fond a motivat admiterea actiunii in baza dispozitiilor generale cu ignorarea dispozitiilor cuprinse in nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei.
De asemenea obligarea paratului Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce fondurile necesare platii acestor sume reprezinta o solutie fara temei legal.
In drept: Legea nr. 500/2002 privind finantelor publice prevede expres la art. 15 alin (1) competentele Ministerului Economiei si Finantelor privind intocmirea unor propuneri de elaborare a unor proiescte deacte normative, privind rectificarea bugetara iarinitiatoriiau obligatia sa prevada si mijloacele necesare pentru cresterea cheltuielilor, astfel ca solutia instantei de obligarea a acestui parat laalocarea efectiva a fondurilor,reprezinta o solutie nelegala.
III.Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și Ministerul Justiției solicitând admiterea acestuia, cu motivarea că, în fapt, prin cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților la calcularea și plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație începând cu data de 01.07.2007 la zi și în continuare până la încetarea stării de discriminare, prin elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare, a următoarelor drepturi salariale, în funcție de datele la care au început, respectiv au încetat efectiv raporturile lor de serviciu:
- sporul de fidelitate;
- calcularea sporului de fidelitate în raport de vechimea în specialitate efectivă prin includerea și a perioadelor lucrate în același domeniu, în alte unități;
- salariul de bază majorat cu 7%;
- acordarea salariului de merit în procent de până la 20%, pentru anumiți reclamanți în anul 2007 și pentru alții în anul 2008.
Prin sentința civilă menționată mai sus, Tribunalul Cluja admis în parte acțiunea reclamanților și a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor salariale solicitate, reprezentând sporul de fidelitate de la 01.01.2007 până la 23.05.2008, majorarea salariului de bază cu 7% și acordarea salariului de merit în procent de până la 20%, pentru unii dintre reclamanți în anul 2007 și pentru alții în anul 2008, astfel cum s-a solicitat prin cerere.
Prin aceeași sentință au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
În primul rând, rugăm onorata C ca, în considerarea dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă potrivit cărora"-Dezlegarea dată problemelor de drept judecate(este obligatorie pentru instanțe",să aibă în vedere că prin decizia pronunțată în Dosarul nr. 7/2008 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanta supremă a admis recursul În sensul solicitat, respectiv pronuntarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a dispozitiilor art.40 și art.41 din Ordonanta de Uraentă a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată prin Legea nr. 76/2005, art. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr.417/2006 și art.41 din Ordonanta Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor public, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici În anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007, în sensul că, functionarii publici din cadrul instantelor și parchetelor, nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislatia specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
În continuare, pentru considerentele pe care le vom expune în celeceurmează,
apreciemcă sentințaTribunalului Clujafost pronunțatăcudepășirea atribuțiilor puterii judecătoreștiși cuaplicarea greșităalegii, motivederecurs prevăzute de art. 304 pct.4 și9din Codul dprocedură civilă.
În primul rând apreciem că soluția pronunțată de către de instanța de fond în acest dosar este rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor nr.OG 8/2007 și Legii nr.567/2004. Aceste acte normative nu constituie legislația specifică a organelor autorității judecătorești, ci legislația specifică unei anumite categorii de personal.
Acestea reglementează în mod expres, limitativ drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate, ele neputând fi acordate și altor categorii de salariați încadrați în aceeași instituție și a căror salarizare este reglementată de acte normative distincte.
După cum este cunoscut, salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești este reglementată de mai multe acte normative specifice fiecărei categorii În parte și care se aplică strict persoanelor care fac parte din categoria respectivă.
Astfel, judecătorii sunt salarizați potrivit nr.OUG27/2006, personalul auxiliar de specialitate potrivit Legii nr.50/1996, personalul contractual potrivit nr.OUG24/2000, iar funcționarii publicii potrivit Legii nr.188/1999, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG 6/2007 și nr.OG 9/2008.
Având în vedere că În cadrul instanțelor judecătorești sunt aplicabile mai multe acte normative, din motivarea hotărârii nu rezultă care sunt criteriile pe baza cărora instanța a ajuns la concluzia că reclamanților încadrați ca funcționari publici le sunt aplicabile tocmai dispozițiile care reglementează situația personalului auxiliar de specialitate.
O soluție în sensul celei pronunțată de prima instanță ar fi fost justificată, numai în condițiile în care drepturile pe care pârâții au fost obligați să le plătească, ar fi fost expres prevăzute și În favoarea funcționarilor publici.
De asemenea apreciază că în măsura În care legiuitorul ar fi dorit ca funcționarii publici din cadrul instanțelor să fie asimilați personalului auxiliar de specialitate, ar fi inserat În mod expres o atare dispoziție legală, un argument În acest sens fiind reprezentat de faptul că informaticienii au fost . din corpul funcționarilor publici În categoria personalului auxiliar.
Este evident că, prin dispozițiile art. 40 din OG nr.92/2004 nu s-a urmărit echivalarea sistemului de salarizare prevăzut expres de acte normative distincte, în funcție de categoriile de persoane beneficiare, ci finalitatea ca în funcție de locurile de muncă în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici să poată beneficia și de sporurile specifice, fără a-i îndepărta din corpul funcționarilor publici.
Având În vedere faptul că nu există nici o prevedere legală care să reglementeze pentru funcționarii publici drepturile solicitate de către reclamanți, considerăm că În cauză sunt incidente"revederile art. 304"pct. 4din Codul d e "procedură civilă care sanctionează imixtiunea autorităti iudecătorești în activitatea altei autorităti.
În situația de față, actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate, precum și statutul acestuia nu stabilesc că funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor de judecată beneficiază de drepturile pe care aceștia le afirmă prin cererea de chemare În judecată.
Așadar, interpretarea sistematică a dispozițiilor finale prevăzute la art.40 și 41 din nr.OUG92/2004, precum și a dispozițiilor similare cuprinse în actele normative ulterioare care au reglementat salarizarea funcționarilor publici, nu permite a considera că funcționarii publici de la instanțele judecătorești beneficiază de drepturile salariale prevăzute în legislatia specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecătoresti, ci numai de drepturile salariale si alte sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea si alte sporuri pentru personalul bugetar respectiv pentru funcționari publici.
Totodată, să se aprecieze că în mod eronat prima instanță a reținut existența unor texte de lege care ar fi"suspendat dreptul la sporul de fidelitate în favoarea funcționarilor publici"și le-a apreciat ca"fiind date prin încălcarea normelor constituționale"care garantează dreptul la protecția socială a muncii și caracterul necesar într-o societate democratică al restrângerii unui drept, câtă vreme asemenea texte de lege, care să prevadă dreptul la sporul de fidelitate al funcționarilor publici și care să instituie suspendare aplicării, nu există.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct.4 și9,raportat la art.312 din Codul d e procedură civilă, solicită admiterea recursului, în sensul celor anterior precizate.
Intimații legal citați nu au depus la dosar întâmpinare.
Inițial recursul a fost transmis spre competentă soluționare la Înalta Curte de casație și Justiție însă ulterior prin adresa nr- din 6 mai 2009 Secția civilă și de proprietate intelectuală a instanței supreme a retrimis dosarul Curții de Apel Cluj reținând incidența prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Având în vedere criticile formulate de recurenți, ținând seama de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale pertinente incidente în materie precum și practica ÎCCJ în materie, Curtea reține următoarele:
1. Asupra interpretării chestiunii de a ști dacă funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor li se cuvin drepturi salariale în aplicarea dispozițiilor art. 40 din OUG nr. 92/2004 constând în sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea s-au pronunțat Secțiile Unite ale ÎCCJ care prin recursul în interesul legii rezolvat prin Decizia nr. 23 din 12 mai 2008 publicat în Of. nr. 895 din 30 decembrie 2008 au decis că: Dispozițiile art. 40 și 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, se interpretează în sensul că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
Curtea constată că acțiunea introductivă de instanță a reclamanților s-a fundamentat tocmai pe aceste prevederi legale. De asemenea, se mai reține că dat fiind dispozițiile art. 329.pr.civ. efectul obligatoriu al acestei interpretări se întinde nu numai la cauzele viitoare posterioare publicării deciziei dar și la cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești nerezolvate de către jurisdicțiile judiciare de drept comun și neexaminate de ÎCCJ cu prilejul soluționării recursului în interesul legii.
Din această perspectivă, efectele deciziei ce privește recursul de interpretare mai sus pomenit se produc și în prezenta pricină.
Ca atare, Curtea constată că acțiunea reclamanților nu are temei legal sentința pronunțată de instanța de fond fiind nelegală sub acest aspect.
Așa fiind, Curtea urmează să rețină că recursul Ministerului Justiției este fondat că în cauză este dat motivul prevăzut la art. 304 pct.9 pr.icv. și drept urmare în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312 și ale art. 329.pr.civ. recursul urmează a fi admis și drept urmare sentința atacată se va modifica în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
2. Având în vedere considerentele pentru care a fost admis recursul pârâtului Ministerul Justiției, Curtea reține că și recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, actualmente Ministerul Finanțelor Publice (MFP), apare întemeiat.
Astfel, de vreme ce s-a stabilit că reclamanții, în calitate de funcționari publici din cadrul instanței, nu au îndreptățirea să solicite drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, nu se poate justifica cu temei că aceștia au legat un raport direct sau indirect cu pârâtul MFP în temeiul căruia acesta din urmă să fie obligat să facă demersurile necesare pentru alocarea fondurilor pentru plata acestor drepturi salariale.
Așa fiind, în temeiul art. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312 și ale art. 329.pr.civ. recursul urmează a fi admis și drept urmare sentința atacată se va modifica în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți și împotriva acestui pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 890/23.05.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
Red.LU/Dact.SM
2 ex./06.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Mihaela Saracut
