Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1974/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL Nr. 1974/2009
Ședința public de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de ctre pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z, împotriva sentinței civile nr. 241/13.02.2009 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului S laj, privind și pe intimatul-reclamant, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire tax de prim înmatriculare.
La apelul nominal fcut în ședința public se constat lipsa prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz faptul c prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar prțile au solicitat judecarea cauzei în lips. La data de 29.05.2009, intimatul a depus la dosar, în copie tradus și legalizat actele solicitate, fr a suplini îns lipsa de semntur de pe întâmpinarea depus la dosar, pentru termenul anterior.
Curtea dup deliberare, apreciind c la dosar exist suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declar închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civil nr. 241/13.02.2009 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului S laj, s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea Deciziei nr.23342 din 6 mai 2008 emis de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z și Decizia nr. 95 din 23 iunie 2008 emis de DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S.
Au fost obligați pârâții s restituie reclamantului suma de 5.389,14 lei încasat cu titlu de tax pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legal aferent de la data plții - 20.03.2008, și pân la plata debitului datorat.
Pentru a hotrî astfel prima instanț a reținut c, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei municipiului Z suma de 5.389,14 lei cu titlu de tax special de prim înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr. -/20.03.2008.
Prin cererea înregistrat sub nr. 17455/02.04.2008, reclamantul a dovedit c a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrar reglementrilor, iar c prin adresa cu nr. 23343/06.05.2008 a s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv c acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Contestația formulat împotriva acestui rspuns a fost respins prin Decizia nr.95 din 23 iunie 2008 S pe motiv c în mod corect organele fiscale au aplicat legislația specific în România, cu privire la perceperea și modul de calcul al acestei taxe ((11-13).
Potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa special pentru autoturisme și autovehicule se pltește cu ocazia primei înmatriculri în România, de ctre persoana fizic s-au juridic care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art.90 par.1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplic, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotrârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementrii comunitare este asigurarea liberei circulații a mrfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurenț, prin eliminarea oricrei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faț de produsele provenind din alte state membre.
Așadar rostul acestei reglementri este de a interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de tax pentru autoturismele produse în țar și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 2143din Codul fiscal s-au înclcat prevederile art. 90 din, în sensul c a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasrii taxei, ca urmare a aplicrii dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicrii directe a reglementrii comunitare.
Instanța constat c într-adevr, în cauz sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate faț de dreptul național. Aceasta rezult din dou argumente:
1.Constituția României: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148,ca urmare a aderrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderrii și din prevederile alineatului 2 ( alin.4).
De altfel, prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea European, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunitții, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cazul/ Enel (1964), a stabilit c legea care se îndeprteaz de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea s duc la anularea lui, dat fiind natura sa original și special, fr a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitar și fr ca baza legal a Comunitții însși s fie pus la îndoial.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre artând c dreptul comunitar este o ordine juridic independent care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speț, taxa special auto a fost introdus în legislația intern prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), a stabilit c judectorul național este obligat s aplice normele comunitare, în mod direct, dac acestea contravin normelor interne, fr a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativ sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dac hotrârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecteerga omnes.Și este ușor de observat c toate hotrârile Curții susțin ideea c regulile de drept comunitar se aplic de plin drept, cu efecte identice, pe toat suprafața Comunitții Europene, fr ca statele membre s-i poat opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de tax pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastr, dar se percepe o astfel de tax pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România dup aducerea acestora aici, instanța constat o diferenț de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de prim înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel înclcându-se principiul libertții circulației mrfurilor - adic se dezavantajeaz, direct sau indirect, mașinile din celelalte țri membre, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat c suma pltit de reclamant nu a fost datorat potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituit. Faptul c reclamantul a achitat voluntar aceast tax este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculrii autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, emițând o decizie în acest sens, aceasta va fi anulat.
Pentru repararea integral a prejudiciului, pârâții vor fi obligați s achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legal calculat conform art.3 alin 3 din nr.OG 9/2000, de la data încasrii sumei pân la data restituirii integrale și efective.
II. Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs pârâta Direcția General a Finanțelor Publice S în nume propriu și în numele Administrația Finanțelor Publice Z, solicitând admiterea recursului, modificarea in totalitate a Sentintei Civile nr. 241 din 13.02.2009 pronuntata de Tribunalul S, iar pe cale de consecinta sa se resping actiunea formulata de ca netemeinica si nelegala.
În motivarea recursului pârâta arat c, consider criticabila sentinta pronuntata prin prisma art. 304 punct. 7. 9 Cod Procedura Civila si in considerarea dispozitiilor art. 3041deoarece:
* instanta in motivarea sentintei, obliga pirita respectiv DGFP S la plata catre reclamanta a dobinzii lega le aferente, calculata din ziua platii si la restuirea sumei efective fara a avea in vedere dispozitiile dispozitiile Codului d e Procedura Fiscala coroborate cu dispozitiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, dispozitii care prevad:
Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal.
1. Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevazut de art. 199 (in prezent art. 70) alin. (1) si (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, dupa caz, contribuabilul are dreptul la dobânda conform dispozitII" art. 119 din aceeasi ordonanta.
2. Dobânda se calculeaza începând cu ziua imediat urmatoare expiraraii termenului prevazut la pct. 1 sau a celui prevazut la cap. I pct. 4 alin. (3), dupa caz, pâna în ziua înregistrarii, inclusiv, a operatiunii de compensare si/sau a operatiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferente ramase dupa efectuarea compensarii, în conturile - corespunzatoare, cu exceptia impozitului pe venit.
4. Plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai În baza cererii exprese
depuse de acesta la organul fiscal competent.
5. Cererea de plata a dobânzii se solutioneaza de organul fiscal competent În termenul prevazut la art. 199 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata.(in prezent art. 70 ) ART. 124
În cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabiliIor. Precizam ca reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobindei aferente sumei solicitate la restituire reprezentind taxa speciala de prima inmatriculare, conform art. 124 alin. 1 din OG.nr.92/2003 republicata si modificata.
* interpretind gresit dispozitiile art. 214A1din Legea nr. 571/2003 instanta de fond a admis actiunea reclamantului si a dispus anularea adresei nr. 23343/2008 a Finantelor Publice Z, Deciziei de restituire nr. 23342 si a Deciziei nr. 95/2008 si restituirea sumei de 5389,14 lei reprezentand taxa de prima
inmatriculare.
de a da eficienta textelor art. 2141-2143(in prezent abrogate de OUG nr. 50/2008) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal instanta de fond a adaugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevazute de art. 2143din acelasi act normativ, aceasta solutie fiind nelegala, deoarece, Codul Fiscal prevedea in mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de prima inmatriculare si anume:
Precizam faptul ca atâta timp cit cadrul legislativ ( respectiv art.2141-2143) a prevazut in mod imperativ ca orice persoana fizica si juridica care inmatriculeaza pentru prima data in Romania un autoturism comercial, datoreaza o taxa speciala de prima inmatriculare aceasta este de stricta interpretare, completindu-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem".
Raportat la dispozitiile legale (in vigoare in momentul formularii actiunii) invocate in intimpinarea depusa la dosarul cauzei rezulta in mod indubitabil ca suma solicitata nu se incadra in categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Referitor la aplicarea legii civile in timp, instanta de fond a ignorat mentiunile formulate de S prin care am invederat instantei de judecata faptul ca prin nr.OUG50/2008 a fost instituita taxa de poluare pentru autovehicule, iar in baza ordonantei de mai sus a fost emisa nr.HG686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OG50/2008,iar art.11 prevede "taxa rezultata ca diferenta intre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01.2007 -30.06.2008,cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008. si cu toate acestea dispune anularea adresei emisa de Z, si restituirea intregii taxe, fara a avea in vedere dispozitiile din noul act normativ.
Dispozitiilor art.725 alin 1 din Codul d e Procedura Civila consacra regula aplicarii imediate a legii noi de procedura atat proceselor in curs de judecata incepute sub lege a veche. Acest text de lege nu incalca dispozitiile art.15 alin (2) din Constitutie, avind in vedere ca legea noua se aplica din momentul intrarii ei in vigoare proceselor incepute sub legea veche,dar aflate in curs de judecata(Decizia Curtii Constitutionale nr.628/2006).
Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea diferentiata a aceleasi situatii juridice,(respectiv obligatia achitarii taxei, care atit in noul act normativ,se achita si respectiv intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania) ceea ce ar fi profund inechitabil si contrar spiritului legii noi.
Consider ca soluția legala pe care trebuia sa o pronunte Tribunalul S in speta de fata trebuia sa fie in raport de noile dispozitii legale din OUG nr.50/2008 prin care legiuitorul a dispus numai restituirea in parte, a taxei achitata in perioada 01.01.2007-30.06.2008 si nu restituirea integrala a taxei.
Consider ca in mod nelegal si fara a avea in apararea referitoare la neretroactivitatea legii civile in timp,mentionata in intampinarea depusa la dosarul cauzei, instanta de fond a admis actiunea actiunea reclamantului. Referitor la acest aspect intelegem sa reiterem in fata instantei de recurs motivele pentru care OUG nr. 50/2008 este de imediata aplicare si nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile in timp.
*In concluzie, având în vedere ca raporturile juridice in speta de fata nu sunt pe deplin constituite in momentul intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2008,aceste raporturi nu se pot consolida decit in limitele determinate de noul act normativ si nu vor putea produce decit efectele prevazute prin acesta referitor la restituirea taxei de prima inmatriculare, astfel ca solutia instantei de fond trebuia pronuntata in raport de noile prevederi ale OUG nr. 50/2008.
Precizeaz ca organul fiscal si cel de solutionare contestatii din cadrul DGFP S au respectat dispozitiile legale privind taxa speciala de prima inmatriculare care au fost in vigoare pana in 01.07.2008 ( data la care intrat in vigoare OUG nr. 50/2008) precum si dispozitiile art. 117 Cod procedura fiscala, si de asemenea faptul ca aplicarea principiului prioritatii dreptului comunitar fata de dreptului national revine conform ar!. 148 alin. 4 din Constitutia Romaniei "Parlamentul. Presedintele României. Guvernul si autoritatea iudecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate elin actul aderarii si din prevederile alineatului (2).
Precizeaz, de asemenea, ca cererea de recurs a fost formulata de DGFP S atit in nume propriu cit si in numele Administratiei finantelor publice a municipiului Z avind in vedere prevederile art. 2 din HG nr.495/2007 privind organizarea si functionarea ANAF, cu modificarile si completarile ulterioare, care prevad:
"In subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala functioneaza Garda Financiara, Autoritatea nationala a Vamilor, directiile generale a finantelor publice judetene si directia Generala a Finantelor publice a Municipiului B, ca institutii publice cu personalitate juridica."
De asmenea, potrivit ANEXEI 2 pct. 3 din acelasi act normativ:
In subordinea Directiilor Generale a Finantelor publice judetene functioneaza administratiile finantelor publice municipale, administratiile finantelor publice pentru contribuabili mijlocii, administratiile finantelor publice orasenesti si administratiile finantelor publice comunale, iar in subordinea Directiei Generale a Finantelor Publice a municipiului B, functioneaza administratiile finantelor publice ale sectoarelor municipiului "
Nota Anexei 2 precizeaza in mod expres:" Directiile generale ale finantelor publice judetene si Directia Generala a Finantelor publice a municipiului B au personalitate juridica."
In concluzie, rezulta fara echivoc faptul ca -urile nu au personalitate juridica, acestea fiind reprezentate in instanta de catre DGFP judetene, in speta de cate DGFP
In concluzie, solicit admiterea recursului, modificarea in totalitate a Sentintei Civile nr. 241 din 13.02.2009 pronuntata de Tribunalul S, iar pe cale de consecinta sa se resping actiunea formulata de ca netemeinica si nelegala.
III. Prin întâmpinarea înregistrat la data de 28 aprilie 2009 reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea în totalitate a sentinței atacate ( 7-9).
IV.Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține urmtoarele:
1. Recurenta susține c acțiunea reclamantului este în mod vdit netemeinic și nelegal și deci trebuia respins ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de faț tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar și direct a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitții Europene (în continuare, Tratat).
Conform prevederilor art. 90 parag 1 din Tratat prevederilor " Nici un stat membru nu poate s impun, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natur în plus faț de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare".
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciar intern și cea a CJCE c art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creeaz drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judectorul național, ca prim judector comunitar, are competența atunci când d efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat s aplice procedurile naționale de așa manier ca drepturile prevzute de Tratat s fie deplin și efectiv protejate.
Astfel, entru p. a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei speciale de înmatriculare, astfel cum a fost aceasta reglementat în legislația național, Curtea a considerat c se impune mai întâi analiza jurisprudenței Curții de Justiție a Comunitților Europene în cauze privind reglementri similare ale altor state membre (cauza C-345/93, cauza C-393/98, cauza C-101/00 și, cauza C-313/05 și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și).
C o tax intern impus autoturismelor second-hand este discriminatorie și, prin urmare interzis la impunere în statele membre, în sensul art. 90 parag.1 din Tratat, s-a decis, între altele, în cauzele conexate C-290/05 și C-333/05șiunde Curtea de Justiție a artat c o tax de înmatriculare este interzis atâta timp cât aceast tax:
- este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru
- valoarea acesteia, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindric) și la clasificarea din punct de vedere al polurii este calculat fr a se lua în seam deprecierea autoturismului de o asemenea manier încât,atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a aceleiași taxe, încorporat în valoarea de piaț a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Curtea reține c taxa special de înmatriculare reglementat de legislația național, a fost calculat, în speț, potrivit art. 2141alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la momentul de referinț), în raport de capacitatea cilindric a vehiculului, de norma de poluare și de vârsta autovehiculului, adic în raport de criterii obiective, similare, spre pild, celor prevzute de legislația ungar examinat de CJCE în cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și).
Pentru a verifica compatibilitatea reglementrii naționale în materie cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratat, prin prisma mai sus citatei jurisprudențe a CJCE, trebuie, în concret, s se compare valoarea întreag a taxei cu valoarea rezidual a aceleiași taxe dup trecerea unei perioade de depreciere a autovehiculului.
Or, la o simpl comparație se poate observa c taxa de prim înmatriculare, astfel cum este stabilit potrivit legislației române, nu doar c nu descrește odat cu deprecierea ei în timp, ci ea crește direct proporțional cu aceasta, ceea ce o face nevalabil în toate situațiile ipotetice posibile.
Este real c motivul de nevaliditate este nerespectarea art. 90 alin. 1 din Tratat, iar jurisprudența CJCE arat ctaxa este invalid doar în msura în care excede taxa rezidual încorporat în valoarea de piaț a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Cu toate acestea, în lipsa unor repere oferite de legiuitorul român, în lipsa unor criterii sau modalitți legale,previzibile, de determinare a msurii deprecierii reale a autovehiculelor în perioada de timp ce constituie vechimea sa, Curtea apreciaz c instanța de fond în mod cu totul întemeiat a procedat la anularea întregii taxe perceput reclamantului.
Și este așa, deoarece România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 astfel c sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform crora legislația comunitar cu caracter obligatoriu prevaleaz legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garanteaz îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de alt parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunoar autoritțile fiscale. Din aceast perspectiv, invocarea de ctre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul creia s-a perceput taxa special dovedit contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitar asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipotez revine jurisdicțiilor s elimine aceast disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea direct a Tratatului în așa fel încât acestei norme s i se recunoasc și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanț de fond nu a fcut altceva decât s aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manier pentru a i se recunoaște particularului dreptul su de a nu fi impus cu o tax special discriminatorie la înmatricularea pentru prima dat în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În aceast manier instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasat atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciar pertinent (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Având în vedere conținutul misiunii trasate de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde nu se prevede expres c instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțional de a garanta efectul prioritar al normei comunitare faț de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotrârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis c ficiența deplin a dreptului comunitar ar fi afectat, dac o regul de drept intern ar putea împiedica o instanț, care are pe rol o problem de drept comunitar, s nu o poat tranșa. Așa cum s-a artat mai sus aceast decizie a definit misiunea judectorului național când se confrunta cu problema contrarietții între un act național și o dispoziție comunitara, indicând ca " orice judector național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le confer particularilor, lsând neaplicata orice dispoziție eventual contrar legii naționale".
Aceast formula semnifica faptul ca judectorul național trebuie sa lase neaplicat orice dispoziție a dreptului național, fie ca este vorba de un act normativ sau un act individual. În plus, aceast decizie a demonstrat cu claritate c pentru a atinge acest rezultat, judectorul național este abilitat dac este necesar sa nu aplice regulile naționale care limiteaz eventual competența sa.
Prin urmare, judectorul național este învestit cu capacitatea și competența de a da el însuși efect util normei comunitare fr a apela la legiuitor pentru a abroga norma intern contrar ori la alte autoritți, cum ar fi, bunoar, Curtea Constituțional pentru a tranșa aceast chestiune.
De altfel, a afirma c instanța de contencios constituțional poate tranșa conflictul între dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratat și o norm intern de drept (infraconstituțional) înseamn a ocoli nepermis atribuțiile cu care este dotat Curtea Constituțional atât de Legea fundamental cât și de Legea nr. 47/1992.
Astfel, Curtea Constituțional nu se poate hotrî, între altele, decât asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judectorești sau de arbitraj comercial, excepția de neconstituționalitate putând fi ridicat și direct de Avocatul Poporului. Dispozițiile art. 148 din Constituție (și nu art. 145 cum indic greșit recurenta), nu pot fi invocate pentru a alega competența Curții Constituționale pentru a tranșa conflictul între Tratat și norma intern de drept. Trebuie remarcat faptul c în speț nu se pune problema neconformitții Constituției cu Tratatului ci a neconformitții legii infraconstituționale cu Tratatul. Și este așa deoarece Curtea Constituțional s-a pronunțat asupra conținutului art. 148 din Legea fundamental în Decizia nr. 148/2003 unde a constat practic conformitatea normelor constituționale interne cu normele Tratatului, iar în cauz s-a tranșat un conflict între Tratat și o lege intern care a fost aplicat particularului. Acest din urm conflict este supus spre analiz și judecat exclusiv judectorului judiciar și nu a celui constituțional, așa cum s-a artat pe larg mai sus.
De altfel, recurenta nici nu a invocat, în calitate de parte în proces, neconstituționalitatea dispozițiilor din Legea material fiscal cu vreo prevedere din Constituție pentru a se declanșa mecanismul prevzut la art. 29 din Legea nr. 47/1992.
2. Cu referire la incidența la speț a prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține urmtoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constat c la data declanșrii litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscal (art. 2141- art. 2143.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanț și prioritate de administrația fiscal au fost gsite ca neconforme cu prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratat.
Curtea reține astfel c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamanta intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, mai ales c la epoca înmatriculrii nu existau criterii, repere ori alte modalitți legale, previzibile, în funcție de care s se stabileasc msura deprecierii reale a autovehiculelor pe perioada de timp ce constituie vechimea sa, pentru a se putea stabili în ce msur o parte din taxa perceput de stat era legal datorat și conform cu Tratatul iar pentru surplus doar s se dispun restituirea.
Curtea de Apel constat, c în astfel de situații Curtea de Justiție a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz. Totodat, jurisdicția comunitar a mai decis c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre ère danois des impts accisesprecum și cauza conexat nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din aceast perspectiv și având în vedere caracterul echivoc, incert și imprevizibil al normelor legale interne în baza crora a fost calculat și perceput taxa special, nu se poate afirma c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în context, c noua tax instituit de nr.OUG 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de alt parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantului s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii unei prți din tax prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantului s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea c la nivelul Uniunii Europene s-a decis c taxa de poluare ce urmeaz a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrar Tratatului nu are nici o influenț asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integral a taxei de prim înmatriculare perceput în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgenț și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din aceast perspectiv, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
3. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate pân la data plții și incidența la speț a dispozițiilor art. 124.pr.fisc. Curtea reține urmtoarele:
Este de principiu c potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul d e procedur fiscaln msura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constat c a fost fr temei legal, cel care a fcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dac suma respectiv a fost încasat și folosit fr s existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma pltit ci și dobânda legal calculat pe perioada cuprins între data creditrii bugetului de stat și data restituirii integrale ctre contribuabil. Numai astfel se poate concepe o just reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicit și culpabil a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constat c instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integral a prejudiciului numai pe considerentul c acesta are doar dreptul s i se restituie suma pltit fr baz legal iar dobânda se poate acorda doar dac administrația nu rezolv cererea de restituire în termenul prevzut de lege, dobând care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dac s-ar admite teza recurentei, conform creia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitat la bugetul de stat fr temei legal aceasta este ținut s restituie doar suma pltit la bugetul de stat de ctre contribuabil fr o alt reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvat în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat s se îmbogțeasc pe msura însrcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezint prețul folosinței banilor pe perioada de referinț.
Or, dac am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodat contribuabilul s fie corect și complet despgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioad de timp însemnat a unei sume fr o baz legal, punând astfel în pericol principiul rspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natur și integral a prejudiciului.
Așa fiind, recursul pârâtei se vdește a fi nefondat, context în care în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/204 Curtea va respinge ca nefondat recursul cu consecința menținerii în întregime a sentinței instanței de fond.
Cheltuieli de judecat nu s-au solicitat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele Direcția General a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Z, împotriva sentinței civile nr. 241/13.02.2009, pronunțat în dosarul cu nr- al Tribunalului S laj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
Red.LU/Dact.SM
2 ex./03.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Mihaela Saracut
