Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1977/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1977/2009
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Mihaela Saracut
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1682/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții, PRIMARUL MUNICIPIULUI C N și, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal, asistată de avocat și intimatul personal, asistat de avocat, cu delegație la dosar, lispă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat, iar la data de 10.06.2009 s-a depusla dosar, de către intimatul un set de acte, reprezentând corespondența purtată cu Primăria Municipiului C-
Curtea învederează părților faptul că prezenta cauză s-a amânat la acest termen, în vederea încheierii unei tranzacții între părți.
Reprezentanta intimatului arată că părțile au făcut demersuri pentru încheierea unei tranzacții, însă nu s-a putut ajunge la un numitor comun în acest sens.
Curtea pune în vedere părților să facă dovada demersurilor efectuate pentru încheierea tranzacției, conform prevederilor art. 129 Pr. Civ.
Reprezentanta recurentei arată că cea de-a doua întâlnire dintre părți nu a mai avut loc, precizând că nu mai are altecereri.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei arată că susține recursul așa cum este formulat, fără cheltuieli de judecată, precizând că avizul nu îi este opozabil, fiind în fapt o adresă a comisiei de urbanism, iar cerințele certificatului de urbanism prevede o distanță laterală de 3 m, neputând fi vorba de o dispensă laterală. Arată că recurenta nu a fost consultată în prealabil.
Reprezentanta intimatului arată că își menține concluziile anterior exprimate, solicitând respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, precizând că a existat o derogare la, de la 35% la 42%, avozul acordat fiind specific zonelor de case închegate, iar avizul derogator a fost anterior emiterii certificatului de urbanism și depune la dosar un set de acte.
Recurenta arată că a încercat inițierea unui dialog cu partea adversă încă din anul 2006.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.682 din 26 septembrie 2008 Tribunalului Clujs -a respins excepția de nelegalitate precizată a autorizației de construire nr. 1.299 din 26 iulie 2005 invocată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 26 iulie 2005 Primarul mun. C-N a emis autorizația de construire nr. 1.299 pe numele pârâților - și, prin care a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru extindere și mansardare locuință pentru imobilul situat în C-napoca, str. -. -, nr. 35, cu nr. cadastral 2154 și cu nr. topo. 12390/1.
A analizat instanța de fond atât legalitatea autorizației de construire cât și a certificatului de urbanism nr. 3804 din 28 octombrie 2004 din perspectiva faptului că în conținutul actelor este menționată obligația de respectare a dispozițiile Codului civil în privința distanței între proprietăți.
A constatat instanța de fond că neregularitățile invocate de către reclamantă nu pot conduce la anularea autorizației de construire emisă cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât acele neregularități sunt rezultatul activității de construcție realizată de către pârâți cu ignorarea limitelor impuse prin autorizația de construire și nu pot conduce la anularea autorizației de construire.
A stabilit instanța de fond că nu este necesar acordul vecinilor pentru realizarea lucrărilor autorizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate, așa cum a fost precizată.
În motivarea recursului, reclamanta arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, iar actele administrative atacate, respectiv autorizația de construire și actele anterioare acesteia au fost emise cu încălcare disp. Legii nr. 50/1991 și ale Codului civil, referitor la distanța dintre construcțiile învecinate.
A arătat reclamanta că autorizația de construire a fost nelegal emisă deoarece unele acte prealabile au fost emise pentru beneficiarul, iar altele pentru beneficiarul, iar unele pentru ambii beneficiari, în condițiile în care nici unul dintre acești beneficiari nu au depus în întregime documentația, susține reclamanta, că emiterea autorizației de construire s-a realizat în mod nelegal.
Susține reclamanta că împrejurarea că cei 2 au calitatea de soți și soție nu acoperă această neregularitate, întrucât actele au fost solicitate în nume propriu și nu în baza unui mandat de reprezentare.
La pct. 3 din motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța de fond nu a justificat în nici un mod respingerea motivelor de nelegalitate relativ la încălcarea prevederilor legale privind atât limitele laterale cât și cele față de aliniament, în privința construcției nou realizate.
Susține reclamanta că atât proiectul cât și ulterior, autorizația de construire nu au respectat dispozițiile incluse în certificatul de urbanism referitoare la respectarea dispozițiilor Codului civil în privința distanței dintre clădiri.
Referitor la lipsa acordului reclamantei la emiterea autorizației de construire, reclamanta susține că acel acord era obligatoriu a fi depus, fiind incidente dispozițiile art. 2 pct. 5.6 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991, construcția nouă fiind amplasată adiacent construcției existente sau în imediata ei vecinătate.
Cu atât mai mult, susține reclamanta, ar fi fost necesar acest acord, cu cât și certificatul de urbanism impune respectarea distanței minime între două construcții aflate în zona cu limita laterală minimă de 3. și retragere față de front de 5. Pentru o eventuală derogare de la aceste prevederi, susține reclamanta, ar fi fost nevoie acordul vecinilor afectați.
A arătat reclamanta în finalul motivării recursului neajunsurile faptice ale situației create prin realizarea faptică a construcției nelegal autorizată, respectiv scăderea luminozității naturale de care beneficiază imobilul proprietatea reclamantei, cu consecințe asupra calității traiului zilnic și asupra valorii proprietății reclamantei.
Pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N s-a opus admiterii recursului ( 18) arătând că derogările de la dispozițiile legale ce reglementează modalitatea de amplasare a noilor construcții în zona în care se află imobilul în discuție, au fost aprobate anterior emiterii autorizației de construire, în baza solicitării realizate de către beneficiarul actului administrativ.
Pârâții - și au solicitat, de asemenea, respingerea recursului ( 21).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Cu prilejul emiterii autorizației de construire, emitentul actului trebuie să respecte toate dispozițiile legale referitoare la amplasarea construcțiilor ce se intenționează a fi edificate în teren precum și cele ce reglementează servituțile legale, în speță amplasarea construcțiilor învecinate.
Din conținutul certificatului de urbanism nr. 3804 din 28 octombrie 2004 ( 28 dosar fond) rezultă că i s-a comunicat solicitantului să aibă în vedere cu prilejul întocmirii proiectului construcției în vederea obținerii autorizației de construire să respecte un POT maxim de 35 % și de asemenea, să retragă clădirea ce se va realiza cu minim 3. față de limitele laterale, deci față de vecinii din stânga și din dreapta parcelei, iar față de limita posterioară cu minim 5.
În aceste limite trebuia să se încadreze documentația de construire ce a fost realizată de către beneficiar în vederea obținerii autorizației de construire.
Întrucât acesta a constatat în faza de realizare a documentației că proiectul pe care dorește să-l realizeze încalcă cerințele impuse prin certificatul de urbanism, a solicitat o derogare de la limitele impuse și evidențiate în certificatul de urbanism.
Prin avizul nr. 81820/4818/43 din 6 ianuarie 2005, Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului C-N ( 87), avizează lucrările propuse cu menținerea distanței până la limita la stradă de 5,6. și pe limita de proprietate spre nr. 33, cu respectarea Codului civil și cu un procent de ocupare a terenului de 42 %.
În preambulul avizului se menționează că acesta a fost emis în ședința Comisiei din data de 6 ianuarie 2005.
Cu privire la derogarea acordată, pârâtul a arătat că art. 37 din Legea nr. 350/2001 permite acordarea derogări de la normele de urbanism incidentei zonei în care urmează a se realiza construcția, iar în speță, avizul a fost acordat în condițiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 350/2001, respectiv pentruîmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la infrastructuri și locuințe convenabile pentru toți locuitorii.
Într-adevăr, în condițiile legii, pentru motive bine și temeinic justificate, organul administrativ poate acorda derogări de la normele de urbanism specifice unei anumite zone. În speță, justificările prezentate de către solicitant ca temei al derogării solicitate precum și acceptarea necondiționată a acesteia de către organul administrativ sunt neîntemeiate.
Prin derogarea de la normele de urbanism, în privința procentului de ocupare a terenului, pe de o parte, și în privința distanței între construcțiile învecinate, s-a încălcat dreptul reclamantei de a beneficia de protecția normelor legale în privința edificării construcțiilor.
Art. 610 civ. reglementează servitutea privind distanța dintre construcții iar textul legal face trimitere la actele normative ce reglementează această materie. Mai mult decât atât, potrivit art. 601 civ. "Când se recladeste un zid comun sau o casa, toate servituțile active și pasive se perpetua în privirea noului zid sau a noii case, fără a se putea însă ingreuna, dacă reclădirea s-a făcut mai înainte de împlinirea prescripției."
Aceste texte legale protejează imobilul reclamantei și impun emitentului autorizației de construire să respecte dispozițiile legale referitoare la distanța dintre construcții.
Față de situația faptică a celor două imobile, extinderea clădirii pârâților în forma cerută de către aceștia nu trebuia aprobată de către autoritatea publică. Exercitarea dreptului de proprietate de către pârâții, în forma autorizată, nu este rezonabil justificată, îmbunătățirea condițiilor de viață ale acestora fiind mult prea împovărătoare pentru reclamantă. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, exercitarea lui fiind limitată de obligația de a respecta dreptul de proprietate al proprietarilor imobilului.
Îmbunătățirea condițiilor de viață ale beneficiarilor autorizației de construire nu se poate realiza în detrimentul condițiilor de viață ale vecinilor, în speță ale reclamantei.
Nu s-au evidențiat ce disfuncționalități au fost eliminate din autorizarea, în forma contestată, a lucrărilor, după cum nici nu s-a arătat spre ce elemente de infrastructură era necesar să se asigure accesul îprin acea modalitate de ampslasare a construcției.
Desigur, beneficiarii autorizației au dreptul să-și edifice o construcție "convenabilă",însă numai cu respectarea normelor legale și a drepturilor corelative ale reclamantei, de a se bucura ea însăși de o locuință convenabilă.
Referitor la apărarea pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N în privința POT, Curtea reține următoarele:
Nu prezintă relevanță faptul că legislația referitoare la restricționarea măririi POT-ului a apărut ulterior emiterii autorizației de construire, atâta timp cât derogarea de la norma de urbanism a fost justificată de motivele enunțate anterior.
În privința neregularității procedurii de emitere a autorizației de construire, Curtea reține următoarele:
Nu poate constata neregularitatea emiterii autorizației de construire din perspectiva faptului că pe parcursul completării documentației, fiecare dintre cei 2 soți au solicitat emiterea unui act sau a unui aviz necesar eliberării autorizației de construire.
Privind administrarea unui bun imobil proprietate comună, toate cererile formulate de oricare dintre soți sunt prezumate a avea acordul tacit al celuilalt soț, operând în acest caz principiul reprezentării stabilit de art. 35 din Codul familiei.
Nu prezintă relevanță materia în care se face aplicabilitatea acestui principiu, în speță dreptul administrativ, atât timp cât nu se exercită un drept propriu ci un drept comun rezultat din situația de devălmășie în privința proprietății a bunului imobil.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul și se va modifica hotărârea atacată, iar în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 se va admite excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 1.299/26.07.2005 emisă pe seama pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civil nr. 1.682 din 26 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și constată nelegalitatea autorizației de construire nr. 1.299/26.07.2005, emisă pe seama pârâților - și.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
aflată în concediu
semnează pentru:
Vicepreședintele Curții de APEL CLUJ
Red.
Dact./3 ex./15.07.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Mihaela Saracut
