Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.083
Ședința publică de la 08 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIFRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 822/2008 pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanții G, G, -, G, C, - - A, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, T, -, T, -, -, T -, T, -, -, -, CA, CA -, CA, G, -, -, -, G, G, -, -, -, G, A -, -, -, - A, -, -, G, -, -, -, -, -, B, B, -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, G, G, -, - -, -, - -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, A, -, -, -, -, -, A-, -, -, OG, G, -, OG-, -, G -, G -, -, -, G, G -, - A, -, -, -, -, - -, G, -, -, - -, -, - -, R -, - -, A -, -, -, -, -, G -, - A, -, -, -, -, G, -, -, T, -, -, -, -, - -, -, T G -, T, -, -, T, pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor recurentului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, lipsă fiind restul părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de către MEF este scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Recursul formulat de către MIRA este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar pentru fond se depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și 0,30 lei timbru judiciar, așa încât se constată că acțiunea și recursul sunt legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la data de 8 octombrie 2008 s-a înregistrat prin fax o întâmpinare din partea reclamanților prin intermediul căreia se solicită respingerea recursurilor.
Reprezentantul recurentului MIRA relevă faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul reducerii cheltuielilor de judecată pe care MIRA a fost obligat să le plătească reclamanților.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 822 din data de 10 iunie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă excepția nulității cererii invocate de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE; admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, G, C, - A, G, -, -, T, T, -, T, T, CA, CA, CA, G, -, G, G, G, A, A, G, -, B, B, G, G, G, G, -, -, G, A, A, OG, G, G, G, G, G, A, G, R, A, G, A, G, T, -, TGN. T, T,; admise cererile intervenienților în interes propriu, și în contradictoriu cu pârâții: STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților în nume propriu primele de concediu aferente anilor 2004, 2005 și 2006, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței, până la data efectuării plății; obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților in interes propriu sporul de fidelitate de până al 20 % din salariul de bază pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței, până la data efectuării plății.
Totodată, prin aceeași hotărâre au fost admise cererile de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR formulate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și obligată chemata în garanție să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești stabilite prin hotărâre, reprezentând prime de concediu și sporul de fidelitate; au fost obligați pârâți, în solidar, la plata sumei de 50 lei în favoarea fiecăruia dintre reclamanți și a intervenienților, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în raport cu dispozițiile art. 37 alin. 2 din OG38/2003 reclamanții și intervenienții au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, acest drept face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și ca atare acest drept nu poate fi anulat.
Tot astfel, reține instanța că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți la acordarea sporului de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază potrivit prevederilor art. 6 din OG38/2003, în realizarea acestui drept fiind emis și Ordinul nr. 132/2004.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, primul solicitând modificarea hotărârii în parte în sensul reducerii cheltuielilor de judecată, iar solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților-intimați ca neîntemeiată.
Astfel, în susținerea recursului, a arătat că potrivit disp. art. 274 alin. 3.pr.civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, iar partea ce a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil. Pentru a dispune în sensul admiterii cererii deduse judecății, arată recurentul, era necesar ca intimații să facă dovada potrivit disp. art. 169.pr.civ. că suma reprezintă cheltuieli ocazionate în judecata cauzei prin prezentarea de documente justificative care să stabilească că suma reprezintă onorariu avocațial, iar în ceea ce privește onorariul trebuia avut în vedere că acesta se stabilește în raport cu anumite elemente precum: timpul și volumul de muncă solicitat pentru executare mandat primit sau activități solicitate de clienți; natura, noutatea și dificultatea cazului; conlucrarea cu experții sau alți specialiști impusă de natura, complexitatea și dificultatea cauzei. Or, obiectul cauzei, se arată de recurent, este unul din miile de cauze cu obiect similar, nu justifică complexitatea onorariului avocațial solicitat cu titlu de cheltuieli, asemenea cauze fiind admise doar prin prezentarea unor adeverințe emise de angajator prin care se face dovada calității de funcționar public cu statut special. Pe de altă parte, se arată de recurent, pentru stabilirea cheltuielilor trebuie avut în vedere munca depusă de avocat în redactarea cererii de chemare în judecată, numărul de termene parcurse precum și prezentarea acestuia la termenele acordate, iar cererea a fost formulată de către intimații-reclamanți, aceștia arătând că îl desemnează pe pentru a-i reprezenta în fața instanței; în cauză nu a fost depusă copia convenției de asistență judiciară semnată de avocatul acestora și nici decontul pentru orele de muncă prestate și tarifele pe oră percepute.
Concluzionând, arată recurentul, chiar și în situația în care s-ar fi făcut dovada în cauză cu chitanță a onorariului, era necesară aplicarea art. 274 alin. 3.pr.civ. având în vedere că acțiunea nu a fost redactată de avocat; complexitatea redusă a cauzei și certitudinea soluției în raport cu decizia nr. XII din 02.02.2007 a pronunțată în interesul legii și art. 392 alin. 3.pr.civ.
Prin recursul formulat, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a arătat că hotărârea este netemeinică întrucât prin dispoziții succesive ale actelor normative bugetare au fost suspendate prevederile referitoare la prime, iar Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea vizând măsura suspendării stabilită prin decizia nr. 38/2005 că dispoziții referitoare la aceasta sunt legale și, în plus, pe perioada suspendării, actele evocate nu puteau produce efecte juridice.
Referitor la pretențiile vizând sporul, arată recurentul, că aplicarea dispozițiilor a fost suspendată, acordarea se putea face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, iar în bugetul nu au fost prevăzute fonduri pentru atare plăți.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate, obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, în susținere s-a relevat că sumele la care au fost obligați nu sunt exagerate având în vedere că în condițiile în care reclamanții s-ar fi deplasat la tribunal pentru cele șase termene, ar fi putut solicita de șase ori suma acordată precum și plata zilei de muncă, iar dacă s-ar fi încheiat împuterniciri notariale pentru fiecare din solicitanți, suma ar fi depășit 50 RON pentru fiecare.
Pe de altă parte, se arată, recurenții au scăpat din vedere că avocatul este liber să stabilească onorariu cu clientul, la baza angajamentului existând contract încheiat cu acordul părților în funcție de natura cauzei, complexitate, valoare, pretenții și în speță suma achitată cu titlu de cheltuieli nu ajunge nici la procentul de 1 % din pretenții, stabilirea onorariului pentru pretenții bănești fiind de 10 % conform dispozițiilor legale.
Cât privește recursul declarat de, se arată că acesta nu a fost parte în cauză, ci statul care nu a declarat recurs.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a normelor juridice incidente și a disp. art. 304.pr.civ. Curtea reține că doar recursul este întemeiat.
În acest sens se reține că actul normativ invocat prin demersul inițiat de intimați, nr.OG 38/2003, prevede că funcționarul public (cu statut special) are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și la acordarea sporului de fidelitate.
Din cele enunțate de actul normativ rezultă că dreptul la prima de vacanță și spor s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului activ al raportului născut să efectueze o prestație pozitivă, respectiv de a da o sumă de bani cu titlu menționat.
Privit din această perspectivă, se observă că deși acest drept a existat pur și simplu, a fost refuzată acordarea, în considerarea că dispozițiile invocate au fost suspendate. Atare susțineri nu pot fi reținute ca motiv al neacordării celor instituite de lege cu privire la dreptul acordat, cunoscut fiind că dispozițiile afectate de suspendarea reintră, în vigoare la expirarea duratei pentru care a fost dispusă suspendarea conform dispozițiilor Legii nr. 24/2000. Pe de altă parte, nu trebuie omis că legea circumstanțiază instituția suspendării actului normativ numai de situațiile speciale. Ori, aceste situații speciale nu au existat, context în care o astfel de măsură, în raport cu dispozițiile ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, este nelegală. În acest sens se reține că prin Codul muncii se prevede imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări, limitări, ele fiind apărate împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz, arbitrariu.
Tot astfel, prin art. 41 și art. 53 din Constituție se prevede că salariații au dreptul la protecție socială a muncii ce prevede și concediul de odihnă plătit, că retragerea unor drepturi poate fi dispusă, dacă este necesar, iar măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o nediscriminatoriu, fără a se aduce atingere existenței în sine a dreptului.
Cu alte cuvinte este interzisă limitarea, îngrădirea drepturilor ce afectează însăși esența acestuia, fiind un drept derivat dintr-un raport de muncă, un drept câștigat el nu poate fi îngrădit prin actele invocate de către pârâtă. Prin urmare, intimații fiind funcționari publici sunt îndreptățit să se prevaleze de dispozițiile nr.OG 38/2003, iar din această perspectivă susținerile recurenților conform cărora nu există o bază legală pentru acordarea drepturilor urmează a fi respinse.
Evident, se susține că prin decizia Curții Constituționale a fost consacrat dreptul legiuitorului de a acorda anumite drepturi suplimentare, de a le modifica ori de a le înceta acordarea, însă se scapă din vedere că litigiul nu se poartă asupra posibilității sau imposibilității de suspendare, ci asupra existenței însăși a dreptului și asupra încetării suspendării, asupra substanței dreptului.
Câtă vreme în discuție nu se pune posibilitatea sau imposibilitatea arătată, susținerile evocate nu pot fi reținute ca motiv al admiterii recursurilor declarate.
Cu toate acestea, cât privește motivele invocate cu privire la incidența alin. 3 al art. 274.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin art. 274 (1) pr.civ. se prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Același articol, prin alin. 3 prevede însă că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Din normele enunțate rezultă că instanța, la cerere, poate acorda cheltuieli, iar acestea pot fi micșorate sau majorate raporta la munca îndeplinită și față de valoarea pricinii.
În speță, se observă că acțiunea a fost redactată de intimați prin intermediul reprezentantului sindicatului; această acțiune prezintă o complexitate redusă; este promovată ulterior celor statuate prin decizia nr. XII din data de 02.02.2007 pronunțată în interesul legii de, iar soluția era previzibilă în raport cu dispozițiile art. 329 alin. 3.pr.civ. Or, în aceste circumstanțe, raportat la valoarea pricinii și la munca depusă, susținerile recurentului privind incidența disp. art. 274 alin. 3.pr.civ. sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Desigur, se relevă că au existat mai multe termene, iar dacă intimații s-ar fi prezentat sau ar fi dat procedura, costurile ar fi fost mai mari. Aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât acordarea mai mult termene nu s-a datorat recurentului ci intervenție unor intimați care nu au promovat inițial acțiune, a extinderilor ulterioare și a viciului de procedură cu aceștia. Pe de altă parte, nu trebuie omis că intimații au promovat demersul prin intermediul sindicatului și puteau fi reprezentați prin președintele organizației, dreptul de reprezentare dat acestuia fiind presupus, de vreme ce această persoană este cea care a semnat demersul. Ca atare, în condițiile date, ale reprezentării de către președintele organizației sindicale, de dispozițiile Legii nr. 54/2003 ce prevede posibilitatea promovării de acțiuni în numele membrilor de sindicat, nu se poate reține existența unor costuri mari ce ar fi fost făcute de intimați.
Prin urmare, față de cele arătate, în baza art. 312.pr.civ. a art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul declarat de
Totodată, în baza acelorași norme juridice, a art. 274 alin. 3.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de A și va modifica în parte hotărârea, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu la nivelul sumei de 1.000 RON și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cât privește cererea formulată de intimați cu privire la cheltuielile de judecată în recurs, trebuie făcute câteva precizări. Art. 274.pr.civ. în cuprinsul său prevede că dacă partea cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. Cu alte cuvinte, când partea cere, instanța urmează să se pronunțe asupra cheltuielilor luând în considerare culpa și justificarea cheltuielilor în baza actelor depuse. Din această ultimă perspectivă se observă că intimații nu au depus acte din care să rezulte cheltuielile efectuate în cursul acestui demers. Or, în acest context, nefiind făcută o dovadă concludentă a celor suportate, Curtea urmează a respinge cererea intimaților vizând cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr. 822 din 10 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în parte în sensul reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial, până la nivelul sumei de 1.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Respinge cererea intimatelor privind obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./13.10.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
