Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 218/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 218/2008
Ședința publică de la data de 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Ciopraga Gabriela judecător
- - -- judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de pârâtul OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ B, împotriva sentinței civile nr.342 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic cu delegație de reprezentare din partea intimatului- pârât Consiliul Județean B, intimatul- reclamant care are calitatea și de mandatar pentru intimații- reclamanți:, și, lipsă fiind aceștia și recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta intimatului Consiliul Județean B depune întâmpinare la motivele de recurs, pe care instanța o constată depusă peste termenul prevăzut de legal.
S-a înmânat intimatului un exemplar după întâmpinare.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul- reclamant având cuvântul în nume propriu și în calitate de mandatar, solicită respingerea recursului.
Reprezentanta intimatului- pârât Consiliul Județean B având cuvântul, solicită respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând-
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 342/27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, și - în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă B, în sensul că a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților primele de concediu pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de funcționari publici și în perioada 2003 - 2006 au fost lipsiți de prima de concediu ce li se cuvenea potrivit Legii 188/1999.
S-a reținut că dispozițiile legale ce prevedeau dreptul la prima de vacanță au fost suspendate prin mai multe acte normative succesive, iar la data expirării perioadei de suspendare, dreptul la prima de vacanță a devenit actual, astfel că reclamanții au împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Instanța de fond a apreciat că dreptul la acțiune al reclamanților nu este prescris, având în vedere dispozițiile art. 15 al. 1 din Decretul 167/1957, potrivit cărora termenul de prescripție a fost suspendat pe perioada cât au fost suspendate dispozițiile legale ce prevedeau dreptul la prima de vacanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul - Oficiul Județean de Consultanță Agricolă B, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, pentru următoarele motive:
- recurentul - pârâtul nu avea calitatea procesuală pasivă în cauză, întrucât avea calitatea de ordonator terțiar de credite; în plus recurentul a respectat legislația în vigoare cu privire la acordarea primelor de vacanță, având în vigoare suspendarea respectivelor dispoziții;
- dreptul la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 2004 era prescris, în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul 167/1957.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea constată întemeiat recursul de față, în măsura și pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Oficiul Județean de Consultanță Agricolă B, constea constată că soluția instanței de fond, care a reținut că această parte are calitatea procesuală pasivă în cauză, este legală.
Astfel, trebuie arătat că în orice cauză dedusă judecății, calitatea procesuală părților trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului subiectiv reclamat.
Potrivit art. 4 din Legea 188/1999 modificată, drepturile și obligațiile aferente raporturilor de serviciu se pe baza actului de numire al funcționarului public.
Cum în speță reclamanții au fost numiți de pârâtul B ca funcționari publici, desfășurându-și activitatea în cadrul acestei instituții, este evident că pârâtul are obligația de plată a drepturilor bănești, cuvenite reclamanților, inclusiv a primelor de vacanță, pârâtul având și sursele de finanțare necesare plății acestor drepturi, ca și obligația obținerii acestora, în conformitate cu dispozițiile Legii 110/2007.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, invocată de recurent, curtea constată că această excepție este întemeiată în parte, respectiv pentru perioada 2001 - 2003, pentru considerentele care urmează:
Dreptul la prima de concediu a fost consacrat prin art. 33 al. 2 din Legea 188/1999 (art. 34 al. 2 după republicare) și a putut fi exercitat până la 02 martie 2001 când a intrat în vigoare G 33/2001 prin care s-a suspendat exercițiul dreptului la 01 ianuarie 2002. Termenele prevăzute de art. III din OUG33/2001 au fost prelungite prin Legea 743/2001 până la 31.12.2002, iar apoi prin Legea 631/2002 termenele prevăzute de art. III din OUG33/2001 au fost din nou prelungite până la 31 decembrie 2003.
Așadar, exercitarea dreptului la prima de concediu pentru anii 2001 - 2003 fost suspendat succesiv prin prelungirea suspendării inițiale dispuse prin art. III a OUG33/2001 până la 31 decembrie 2003.
Ulterior prin legile bugetului pe anii 2004 și 2005 (Legea 507/2003 și 511/2004) exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendată, independent de suspendarea inițială dispusă prin OUG33/2001, separat pentru anul 2004 și apoi pentru anul 2005.
Potrivit art. 59 al. 2 din Legea 24/2000 (R) dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pentru perioada la care se referă, iar potrivit art. 66 din același act normativ, stabilește că prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirare a termenului.
Potrivit art. 7 din Decretul 168/1957 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001 - 2003 exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendată prin art. 3 din OUG33/2001 care, chiar dacă termenul prevăzut prin acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică ce a început cu 02 martie 2001 când a intrat în vigoare OUG33/2001 și s-a finalizat, conform Legii 24/2000, la 31 decembrie 2003 prin dispozițiile de prelungire a termenului prevăzut în art. 3 din OUG33/2001 din Legea 631/2002.
Așadar, pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003. Legea 507/2003 a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005 iar pentru anul 2005 dreptul la prima de concediu s-a suspendat prin Legea 511/2004 până la 31 decembrie 2005, dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2006.
Cum ultimele legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare conform art. 66 din Legea 24/2000 rezultă că fiecare din ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, independent și pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
Față de aceste considerente, curtea constată că pentru perioada 2001 - 2003, dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 7 al. 1 din decretul 167/1958 coroborate cu art. 3 din OUG33/2001
În consecință, pentru acest considerent, recursul pârâtului va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată, în sensul admiterii excepției de prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.
Pe fondul cauzei, pentru perioada în care nu operează prescripția (respectiv 2004 - 2005), criticile recurentului - pârât nu sunt întemeiate, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, dreptul funcționarilor publici la plata unei prime egale cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, a fost stabilit prin art. 32 al. 1 din Legea 188/1999 (actual art. 34 al. 2).
Așa cum corect a apreciat instanța de fond, deși acest drept a fost suspendat succesiv prin mai multe acte normative, ultima suspendare dispusă prin Legea nr. 379/2005, a fost în vigoare la data de 31.12.2006, astfel că începând cu data de 01.01.2007, dispoziția legală din Legea 188/1999 este în vigoare și drepturile bănești pot fi acordate.
Potrivit art. 64 al. 1 din Legea 24/2000 republicată (privind normele de tehnică legislativă), "la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendarereintră de drept în vigoare".
Cum în speță dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin mai multe acte normative succesive, care au prevăzut expres durata suspendării, la expirarea acestei durate, dispoziția privind prima de concediua reintrat în vigoarede drept, producând efecte juridice inclusiv pe perioada anterioară, când dreptul a fost suspendat.
Așa fiind, curtea apreciază că soluția de admitere a acțiunii reclamanților pentru perioada 2004 - 2006 este legală în considerarea argumentelor expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârât OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICLĂ cu sediul B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 342 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, șiși intimatul - pârât CONSILIUL JUDEȚEAN
Modifică în parte sentința civilă nr.342 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Bacău.
Respinge acțiunea în ceea ce privește prima de concediu pentru anii
2001 - 2003, ca prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din13 Martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Mona Ciopraga Gabriela, Morina Napa, Vera
GREFIER,
Red. / Red. tehnored. 3 ex. 31/31 martie 2009
Președinte:Mona Ciopraga GabrielaJudecători:Mona Ciopraga Gabriela, Morina Napa, Vera
