Obligația de a face. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 222/2008
Ședința publică de la data de 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Ciopraga Gabriela judecător
- - -- judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a Județului N, împotriva sentinței civile nr. 294/CA din 28 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic, cu delegație de reprezentare din partea recurentei-pârât și consilier juridic, cu delegație de reprezentare din partea intimatei-reclamant " B" P
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus la dosar prin compartimentul arhivă al instanței, întâmpinare de către intimată (filele 9-13), după care:
Instanța constată că prezentul recurs este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Se înmânează un exemplar după întâmpinare reprezentantei recurentei, iar aceasta depune la dosar adresa nr. 2454/03.10.2007 în xerocopie, despre care reprezentanta intimatei arată că are cunoștință.
La solicitarea instanței, de a se preciza modul de calcul al sumei de 19.800 lei solicitată prin acțiune, reprezentanta societății intimate arată că aceasta reprezintă 50% din salariul minim brut pe țară și indemnizația pentru concediile de odihnă, calculate pentru perioada aprilie-iulie 2007.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, susținând oral motivele de recurs coroborate cu probele administrate în cauză, din care rezultă că recurenta nu are culpă în neîncheierea convenției pentru acordarea sumelor prevăzute pentru contractele de ucenicie, astfel încât instanța de fond a aplicat greșit prevederile Legii nr. 279/2005 și nu a avut în vedere că pentru perioada martie-iunie societatea intimată nu a depus documentația necesară acordării sumelor solicitate conform art. 17 alin.1, prima dată când s-a depus documentația, fiind luna iulie sau august 2007. În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și înlăturarea obligării la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta societății intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că recurenta era obligată, potrivit Legii nr. 279/2005, să încheie convenție cu privire la contractele de ucenicie, în condițiile în care societatea își îndeplinise obligațiile de întocmire și de depunere a documentației necesare acordării sumelor prevăzute de lege pentru contractele de ucenicie. În concluzie, având în vedere succesiunea actelor normative în cauză, solicită respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 294/CA din 28.11.2008 Tribunalul Neamța admis acțiunea formulată de reclamanta BPN în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N și în consecință:
- a obligat pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N să încheie cu reclamant convențiile solicitate, conform modelului prevăzut în anexa 7 la Hotărârea Guvernului nr. 234/2006;
- a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 19.800 lei reprezentând subvenția de 50% din salariul minim brut pe țară, calculat pentru 4 luni și J la 20 de contracte de ucenicie la locul de muncă, precum și 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 17 din Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă și Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 234/2006, reclamanta a înștiințat pârâta, prin adresa nr. 9082 din 8.09.2006, cu privire la meseriile și numărul de participanți ce îl au în vedere în anul 2007 pentru formarea profesională prin ucenicie la locul de muncă. În aceste condiții, la data de 02.03.3007 a încheiat contracte de ucenicie cu 20 de persoane, iar după perioada de probă, la 23 aprilie 2007 în termen de 30 de zile, respectând prevederile art. 17 (1) din Legea nr. 279/2005 și art. 45 din nr.HG 234/2006 a depus la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N documentația necesară prevăzută de lege în vederea încheierii convențiilor pentru a putea beneficia de subvenție.
Încă din luna septembrie 2006 Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Naa vut cunoștință de lista calificărilor solicitate de reclamantă pentru anul 2007, precum și numărul persoanelor avute în vedere, astfel că, în mod firesc, din martie 2007 încheiat contracte de ucenicie cu 20 de persoane. Contrar susținerilor pârâtei prin adresa nr. 15158/27.08.2007, SC "B" SA a depus la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N, cu respectarea termenului prevăzut de art. 17 (1) din Legea nr. 279/2005 și art. 45 alin. 1 și 2 din nr.HG 234/2006, documentația necesară în vederea încheierii convențiilor și pentru a putea beneficia de subvenții.
În conformitate cu art. 49 (2) din nr.HG 234/2006 calificările pentru care se acordă sumele prevăzute la art. 17 din Legea nr. 279/2005 se aprobă anual prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Faptul că abia în luna iulie 2007 Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă Bae mis Ordinul nr. 326/2007 - cu aplicare pe întregul an 2007 - publicat în Monitorul Oficial al României nr. 551/13.08.2007, prin care s-au aprobat calificările / competențele profesionale pentru care se acordă în anul 2007 sumele prevăzute la art. 17 din Legea nr. 279/2005, culpa nu aparține reclamantei și nu poate fi sancționată aceasta cu refuzul de a se încheia convențiile respective.
Reclamanta a îndeplinit și celelalte condiții impuse de art. 47 din Normele de aplicare a Legii nr. 279/2005 și anume de a depune declarația lunară privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj, tabelul nominal cu persoanele care beneficiază de aceste sume, copie de pe fișa de evidență zilnică a salariaților și statul de plată aferent lunii respective, documente justificative care să ateste contravaloarea lunară a serviciilor de instruire teoretică a ucenicilor.
Întrucât SC "B" SA PNa respectat întocmai reglementările impuse de Legea nr. 279/2005 și nr.HG 234/2006, instanța apreciază că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N are obligația încheierii convențiilor prevăzute în anexa 7 la nr.HG 234/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 279/2005.
În termen legal împotriva acestei hotărâri pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N a formulat prezentul recurs susținând că soluția tribunalului a fost pronunțată ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale. În argumentarea acestei susțineri, pârâta a arătat următoarele:
Legea nr. 279/2005 și Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 234/2006, prevăd că sumele prevăzute de art. 17 alin. (1) din lege se acordă doar pentru calificările și competențele profesionale stabilite anual prin ordin al președintelului Cu toate acestea instanța a dispus încheierea convenției pentru acordarea acestor sume la o dată la care nu erau încă stabilite prin ordin aceste clarificări.
Nu a refuzat încheierea convențiilor solicitate, ci a considerat că nu era legal să se încheie o convenție la data la care nu se cunoșteau încă care vor fi calificările și competențele pentru care se pot acorda sumele prevăzute de Legea nr. 279/2005. După stabilirea acestor clarificări prin Ordinul nr. 326/2007, intrat în vigoare la data de 13.08.2007, ar fi vrut să încheie convenția, însă, la acea dată, nu se mai aflau în termenul de 30 de zile de la data expirării perioadei de probă cuprinsă în contractele de ucenicie la locul de muncă, termen care, potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 279/2005, este de decădere.
La data solicitării unui drept trebuie îndeplinite toate condițiile cerute de reglementările legale în vigoare și nu doar de unele dintre acestea. În sensul celor răspunse reclamantei, i s-a răspuns și de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin adresa nr. 2054/3.10.2007.
Este adevărat că reclamanta nu are culpă pentru faptul că ordinul cu stabilirea calificărilor și competențelor nu a fost aprobat mai devreme, dar nici agenției județene nu i se poate imputa acest lucru întrucât nu are nicio competență în acest sens. Nu se pune problema culpei vreuneia dintre părți, ci este vorba doar de aplicarea actelor normative referitoare la sumele care se pot acorda angajatorilor care angajează peroane pe baza unui contract de ucenicie la locul de muncă și de data la care unele dintre aceste acte au fost aprobate.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanta ar fi îndeplinit toate celelalte condiții legale, în condițiile în care, dacă convenția ar fi fost încheiată, ar fi trebuit să depună într-un anumit termen documentația de plată a acestor sume; potrivit art. 46 din norme, pentru luna în care angajatorii nu depun documentele în termen, sumele cuvenite potrivit art. 17 alin. (1) din lege nu se mai acordă.
Dacă instanța ar fi stabilit că trebuie să se încheie o convenție, trebuia să stabilească data de la care se dispune încheierea acesteia, plata urmând a se face în conformitate cu prevederile legale. Fără a ține seama de celelalte prevederi ale legii și ale normelor metodologice și fără a se face vreo verificare a acestor sume printr-o eventuală expertiză contabilă, instanța de fond a stabilit în sarcina sa o obligație de plată pentru întreaga sumă solicitată de reclamantă, neavând în vedere că pentru lunile martie-iunie reclamanta nu a depus în termen documentația de plată și, ca atare, a intervenit sancțiunea de a nu se mai acorda sumele prevăzute de lege.
Nu i se poate imputa faptul că nu au fost stabilite mai devreme clarificările pentru care se acordau sumele prevăzute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 279/2005 pentru ca instanța să o oblige la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
În fapt,
Reclamanta - în calitate de persoană autorizată, în baza dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 279/2005, să încheie contracte de ucenicie la locul de muncă pentru mai multe calificări ( mecanic de întreținere și reparații, electrician protecție relee, automatizări și măsurători electrice, electrician în instalații electrice) conform autorizațiilor seria - nr. 1. 2 și 3 eliberate la data de 16.11.2006 de către Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Neamț - a încheiat un număr de 20 de contracte de ucenicie la locul de muncă la data de 2.03.2007 în calificările pentru care a fost autorizată; pentru aceste contracte perioada de probă a expirat la data de 23.04.2007.
Prin cererile adresate pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N - înregistrate la pârâtă la data de 23.04.2007 - reclamanta a depus dosarele ucenicilor cu care au fost încheiate contractele în vederea încheierii ulterioare a convențiilor pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 279/2005. niciun răspuns de la pârâtă, reclamanta s-a adresat din nou acesteia prin adresa nr. 6417/21.06.2007 (înregistrată la pârâtă sub nr. 11194/25.06.2006), după ce anterior, prin adresa nr. 4358/27.04.2007 se adresase și Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Prin adresa nr. 247/18.07.2007 Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă i-a răspuns reclamantei că ordinul care aprobă calificările/competențele pentru care se acordă sumele prevăzute de art. 17 din Legea nr. 279/2005 prevede ca aceste sume să fie acordate pentru toate ocupațiile pentru care se poate organiza ucenicia la locul de muncă. Ordinul emis în acest sens de președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 551 din 13.08.2007, sub nr. 326.
Cu adresa nr. 7921/3.08.2007 reclamanta i-a transmis pârâtei, pentru lunile aprilie, mai și iunie, documentația prevăzută de art. 47 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 234/2006, iar prin adresa nr. 8558/22.08.2007 i-a solicitat să procedeze la încheierea convențiilor pentru a putea beneficia de subvenția prevăzută de lege.
La data de 27.08.2007 prin adresa nr. 15158 pârâta a răspuns acestei din urmă adrese a reclamantei, comunicându-i că, în considerarea dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 279/2005 și art. 45 din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 234/2006, nu mai este posibilă încheierea convențiilor pentru acordarea sumelor solicitate întrucât a fost depășit termenul de 30 de zile de la data expirării perioadei de probă, termenul de 30 de zile fiind unul de decădere. Urmare a acestui răspuns, reclamanta s-a adresat din nou pârâtei, prin adresa nr. 8882/31.08.2007 reluând aceleași solicitări ca în cererile anterioare, cu menționarea lipsei culpei sale pentru neîncheierea convențiilor și cererea de a fi repusă în termen.
În drept,
► Susținerea financiară a uceniciei la locul de muncă este reglementată în capitolul VI alLegii nr. 279/2005, în art. 17 - 20. Art. 17 alin. (1) lit. a) prevede că angajatorii care încadrează în muncă persoane, în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă conform prezentei legi, primesc lunar, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, pe perioada derulării contractului de ucenicie, pentru fiecare persoană o sumă egală cu 50% din salariul de bază minim brut pe țară, în vigoare, respectiv salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare în luna în care se face plata (art. 46 alin. 4 din normele metodologice de aplicare a legii).
Cu privire la modul de acordare a acestor sume, art. 19 prevede că va fi stabilit prin normele metodologice de aplicare a legii.
Potrivit 20 alin. (1), calificările sau competențele profesionale pentru care se acordă sumele prevăzute la art. 17 se stabilesc anual prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, iar potrivit alin. (2), stabilirea anuală a calificărilor sau competențelor profesionale pentru care se acordă sumele prevăzute la art. 17 nu produce efecte asupra finanțării contractelor de ucenicie aflate în derulare la data apariției ordinului menționat la alin. (1).
► Prin Hotărârea Guvernului nr. 234/2006 au fost aprobateNormele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 279/2005. Prin art. 45 alin. (1) se prevede că pentru acordarea sumelor prevăzute la art. 17 alin. (1) din lege, angajatorii vor încheia cu agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană sau a municipiului B, în termen de 30 de zile de la data expirării perioadei de probă cuprinse în contractul de ucenicie la locul de muncă, o convenție; termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere din dreptul de a beneficia de sumele prevăzute la art. 17 alin. (1) din lege (alin. 2), iar în alin. (3) se prevede care sunt documentele pe care trebuie să le depună angajatorii în vederea încheierii convenției.
Potrivit art. 47 alin. (1), pentru verificarea și acordarea sumelor cuvenite lunar conform art. 17 alin. (1) din lege angajatorii sunt obligați să depună la agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană, odată cu declarația lunară privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă lunii respective, un tabel nominal cu persoanele pentru care beneficiază de aceste sume, copie de pe fișa de evidență zilnică a salariaților și statul de plată aferente lunii respective și, după caz, documente justificative, în copie, care să ateste contravaloarea lunară a serviciilor de instruire teoretică a ucenicilor; sancțiunea nedepunerii acestor documente în termenul legal este neacordarea sumelor (alin. 2).
În privința calificărilor/competențelor profesionale pentru care se acordă sumele prevăzute de art. 17 din lege, art. 49 alin. (2) prevede acestea se aprobă anual prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, textul referindu-se lacalificările/competențele profesionale pentru care se acordă sumele prevăzute la art. 17 din lege în anul calendaristic următor. Aceasta înseamnă că respectivele calificări/competențe se stabilesc anual, dar pentru anul calendaristic următor, astfel încât la data la care agenției județene pentru ocuparea forței de muncă i se adresează, la un anumit moment dat dintr-un an, o cerere pentru acordarea sumelor în discuție, calificările și competențele profesionale să fi fost deja stabilite pentru anul respectiv printr-un ordin emis în anul anterior.
► Contrar acestei interpretări, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, alături de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, a aprobat calificărilor sau competențelor pentru care se acordă sumele prevăzute la art. 17 din Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă nu pentru anul calendaristic următor, ci pentru anul calendaristic în curs.
Astfel, pentru anul 2006 lista a fost aprobată prin Ordinul nr. 486 din 5 septembrie 2006 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 829 din 9 octombrie 2006; pentru anul2007lista a fost aprobată prinOrdinul nr. 326 din 11 iulie 2007(publicat în Monitorul Oficial al României nr. 551 din13 august 2007), iar pentru anul 2008 lista a fost aprobată prin Ordinul nr. 112 din 29 februarie 2008 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 191 din 12 martie 2008).
Ordinul nr. 326/2007 are în vedere toate calificările prevăzute de calificărilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 35/3.112/2004, cu modificările ulterioare și ocupațiile cuprinse în Clasificarea ocupațiilor din România la grupele majore 3, 4, 5, 6, 7 și 8.
În aplicarea acestor prevederi legale, recurenta-pârât a considerat că convenția prevăzută de art. 45 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 279/2006 nu putea fi încheiată la momentul care a urmat cererii formulate de reclamantă în luna aprilie 2007 întrucât nu fuseseră încă stabilite calificările și competențele profesionale pentru care se acordă sumele stabilite de art. 17 din Legea nr. 279/2006, dar nu mai putea fi încheiată nici la momentul care a urmat publicării în Monitorul Oficial al României a Ordinului nr. 326/2007 întrucât fusese depășit termenul de 30 de zile prevăzut în același articol. Pe ansamblu, teza recurentei-pârâte exclude culpa sa în crearea acestei situații (fapt care ar exonera-o inclusiv de plata cheltuielilor de judecată), considerând că excluderea culpei sale ar constitui un argument pentru respingerea acțiunii și că lipsa deopotrivă a culpei intimatei-reclamant este irelevantă. Modul în care recurenta a formulat criticile aduse hotărârii tribunalului relevă o interpretare literală și excesiv de formală a legii, făcută fără a ține seama de rolul său de autoritate publică căreia legea i-a atribuit competențe prin care să fie asigurată aplicarea dispozițiilor pe care le conține, cu finalitatea de a le recunoaște persoanelor care îndeplinesc condițiile legale îndreptățirea de a beneficia de prevederile instituite în favoarea lor.
O astfel de interpretare literală nu poate fi primită atâta vreme cât între formularea textelor legale în discuție și cauza dedusă judecății nu există deplină concordanță. În cauză, perioada de probă pentru cele 20 de contracte de ucenicie la locul de muncă a expirat la data de 23.04.2007, dată la care ar fi trebuit, potrivit art. 45 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 279/2006, să înceapă curgerea termenului de decădere de 30 de zile. Pe de altă parte, actul normativ prin care au fost stabilite, pentru anul 2007, calificările sau competențele profesionale pentru care se acordă sumele prevăzute la art. 17 fost publicat în Monitorul Oficial al României la data de 13.08.2007, cu mult timp după expirarea termenului de 30 de zile menționat.
Pârâta nu a răspuns în termen legal primelor solicitări ale reclamantei (pe care le-a înregistrat la data de 23.04.2007) - prima comunicare pe care i-a făcut-o acesteia datând in 27.08.2007, când a considerat cererea ca tardivă - și nu a răspuns nici solicitării pe care reclamanta i-a adresat-o la data de 31.08.2007 (adresa nr. 8882, înregistrată la pârâtă sub nr. 16016 din 31.08.2007) de a fi repusă în termen. Dincolo de modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale în cauză, recurentei-pârât i este imputabil faptul de a nu fi răspuns, în termenul legal prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, primelor solicitări pe care reclamanta le formulase în termenul prevăzut de art. 45 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 279/2006, după cum nu a răspuns nici solicitării de repunere în termen. Nereglementarea, la acea dată, prin ordin al președintelui M, a listei calificărilor și competențelor profesionale, este o apărare formulată de pârâtă în cursul litigiului pendente.
Interpretarea reclamantei nu numai că nu a încercat să concilieze prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 279/2005 cu cele ale art. 45 alin. (1) din normele sale de aplicare, dar a limitat aplicarea dispozițiilor Legii nr- la perioada ulterioară publicării în Monitorul Oficial al României a ordinului președintelui referitor la calificările sau competențele profesionale pentru care se acordă sumele prevăzute la art. 17, la care se adaugă condiția ca expirarea perioadei de probă să fie anterioară cu cel mult 30 de zile acestei publicări în Monitorul Oficial, ceea ce este inadmisibil. Ori, potrivit unuia dintre principiile de interpretare logică a legii civile, aceasta trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării. Mai mult, restrângerea aplicării dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 279/2005, în sensul susținut de recurentă, nu ține seama de finalitatea urmărită de legiuitor, respectiv stimularea angajatorilor de a încadra și califica, la locul de muncă, persoane care nu dețin o calificare pentru ocupația în care se organizează ucenicia la locul de muncă și de a contribui, astfel, la absorbția de pe piața muncii a tinerilor fără calificare.
Pe de altă parte, se constată că între cele două dispoziții (cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 279/2005 și în art. 45 alin. (1) din normele sale de aplicare) nu există o reală neconcordanță, concluzie care rezultă din aceea că Legea nr. 279/2005 face trimitere, prin art. 19, la normele sale de aplicare în ceea ce privește modalitatea de acordare a sumelor, iar prin art. 49 alin. (2) din norme se are în vedere aprobarea anuală, prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, a calificărilor/competențelor profesionale pentru care se acordă sumele prevăzute la art. 17 din legeîn anul calendaristic următor.Neconcordanța provine, așa cum s-a arăta anterior, de la modalitatea în care aceste din urmă dispoziții au fost aplicate.
Față de aceste considerente, curtea de apel constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză, de la data la care (din vina emitentului actului) ordinul cuprinzând calificările și competențele profesionale a fost publicat în Monitorul Oficial al României, pârâta nemaiavând nici un temei legal să refuze încheierea convenției prevăzută de art. 45 din normele metodologice. Data de la care aceste convenții urmează a-și produce efectele este data ulterioară expirării perioadei de probă (potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 279/2005) - dată la care reclamanta a formulat prima solicitare în acest sens - iar nu data publicării ordinului în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește cuantumul sumei stabilite prin hotărârea recurată este de constatat că, în fața instanței de fond, pârâta nu a formulat nicio apărare sub acest aspect, astfel încât tribunalul nu avea temei să ordone efectuarea vreunei expertize contabile. Pe de altă parte, sumele au fost stabilite de tribunal în aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 279/2005 coroborat cu art. 46 alin. (4) din norme.
Se constată, totodată, a fi fost respectate și dispozițiile 45 alin. (3) din normele metodologice - prin depunerea, la data de 23.04.2007, a documentației necesare în vederea încheierii convenției, precum și cele ale art. 47 alin. (1) din normele metodologice, reclamanta depunând documentele prevăzute de acest text, la data de 3.08.2007, odată cu adresa înregistrată la pârâtă sub nr. 14126.
În privința obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă. Așa cum s-a reținut anterior, până la data publicării ordinului președintelui în Monitorul Oficial al României pârâta nu a dat nici un răspuns cererii reclamantei, iar după acest moment, printr-o interpretare excesiv de formală a legii, i-a produs reclamantei o vătămare în dreptul său prevăzut de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 279/2005.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurenta - pârâtăAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în P N,-, - 13, parter, județul N, împotriva sentinței civile nr. 294/CA din 28 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ,B", cu sediul în P N, str. -. - nr. 2-4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Mona Ciopraga Gabriela, Morina Napa, Vera
GREFIER,
Red.
Red. /
2 ex. 01/01 aprilie 2008
Președinte:Mona Ciopraga GabrielaJudecători:Mona Ciopraga Gabriela, Morina Napa, Vera
