Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 220/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECI ZIA NR. 220
Ședința publică din 05 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 2986 din 02 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, cu domiciliul ales în mun. S,-, la sediul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit pârâtul recurent Consiliul Județean S și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din 14.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Consiliul Județean S, prin reprezentantul său legal, solicitând obligarea acestuia la acordarea tichetelor de masă conform art. 1 din Legea nr. 142/1998, a reglementărilor legale în vigoare, sau echivalentul în lei, calculate la valoarea din ziua acordării, după cum a evoluat aceasta în timp, începând cu data de 01.12.2006 și în continuare, proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței acordării tichetelor de masă și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, în primul rând, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar vor primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, la al. 2 din același act normative prevăzându-se că aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
În al doilea rând, întrucât unele categorii de personal bugetar beneficiază de acest drept încă de la apariția Legii nr. 142/1998, categoriile care nu privesc aceste drepturi sunt supuse la un tratament discriminatoriu, contrar prevederilor constituționale și legii invocate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr. 142/1998, art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în dovedire a depus la dosar practică judiciară.
Prin sentința nr. 2986 din 02 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava, s- admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, pârâtul Consiliul Județean S - prin G fiind obligat să plătească reclamantului sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 începând cu data de 01 decembrie 2006 până la 02 octombrie 2008, data pronunțării hotărârii, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă; fiind respins ca nefondat capătul de cerere privind plata acestor drepturi în continuare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În primul rând, reclamantul este salariat în cadrul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor S, ce funcționează în subordinea Consiliului Județean S, iar, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
De asemenea, dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 193/2006, prevăd că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale.
În baza art. 41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Reclamantul are calitatea de salariat al Direcției Județene de Evidență a Persoanelor S, ceea ce înseamnă că este salariat în cadrul sectorului bugetar, astfel că, atât timp cât are această calitate, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, înseamnă că are și dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma unor tichete de masă, deoarece, prin încasarea unor asemenea alocații i se asigură acestuia o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-și asigura hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a le oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Ca atare, acordarea acestor tichete de masă, reprezintă prin însăși natura sa, o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al reclamantului constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a acestuia sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă, reclamantului, condiții pentru ca aceștia să aibă posibilitatea de a-și procura hrana direct de la locul de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 și Legea nr. 193/2006 prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu însemnă, în mod automat, că reclamatul nu are dreptul la acordarea acestor tichete, în acordarea acestora ținându-se seama de caracterul și natura lor, și anume ca măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare și nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială înseamnă că pârâtul este obligat să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării in vigoare a Legii nr. 142/1998, obligație pe care însă angajatorii nu și-au respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamantul nu poate solicita aceste drepturi pe ultimii 3 ani, sume reactualizate.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protecția socială al reclamanților în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Mai mult, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproporțională, întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, sume, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.
În al doilea rând, referitor la cererea privind acordarea tichetelor de masă pe viitor, instanța a apreciat că această creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții, și anume de a fi: certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean S, prin reprezentantul său G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că potrivit prevederilor Legii nr.142/1998 acordarea tichetelor de masă se acordă în limita bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajator, ori Consiliul Județean nu a prevăzut în bugetele pe anii 2005, 2006 și 2007 asemenea fonduri.
Recursul urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Dreptul solicitat - tichete de masă - este reglementat prin Legea nr.142/1998 care în art. 1 prevede că " salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă".
În art. 1 al. 2 din același act normativ se arată că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Din examinarea celor două texte legale rezultă că acordarea tichetelor de masă se poate face ( nu este o obligație ) doar în limita bugetelor existente.
Prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda mai multor categorii de angajați prin care și funcționarilor publici.
Art. 2 din Hotărârea nr. 5/1999 - pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă se face prin clauze stabilite de comun acord - angajator - salariați - prin contractele colective de muncă.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada menționării în contractul colectiv de muncă a clauzelor privind aceste alocații și nici a existenței bugetului repartizat, având în vedere și decizia nr.14/2008, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în parte sentința civilă nr.2986 din 02 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava și în rejudecare se va respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantului pentru acordare alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
Totodată se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele LEG II,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 2986 din 02 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, cu domiciliul ales în mun. S,-, la sediul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor S,
Modifică în parte sentința și în rejudecare, respinge ca nefondată acțiunea reclamantului pentru acordare tichete de masă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. -
Jud.fond:
Tehnoredact.
09.02.2009/2 ex.
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
