Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 221/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 221
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N, împotriva sentinței civile nr. 225/CA/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că prin cererea aflată la fila 18 dosar, recurentul a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul Sindicatul cel M al din Administrația publică Locală solicitat obligarea pârâtei Primăria comunei la acordarea de drepturi salariale ce constau în suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% începând cu data de 1-01-2004.
În motivarea cererii astfel formulate, reclamantul a arătat că prin art. 31 din Legea 188/1999 s-a prevăzut că începând cu data de 1-01-2004 funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din salariul de bază, spor de vechime în muncă, suplimentul postului și al gradului.
Reclamantul mai arătat că prin OUG 92/2004 s-a dispus suspendarea aplicării acestui text iar prin OG 2/2006 s-a prevăzut continuarea suspendării aplicării dispozițiile lit. c și d ale art. 29 mai sus menționat; deși prin Legea 251/2006 s-a prevăzut clar că art. 29 intră în vigoare la 1-01-2007 respectivele sporuri nu au fost acordate.
Reclamantul a arătat că cele 2 suplimente constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al muncii și ca atare nu poate fi restrâns în mod abuziv; s-a arătat că aceste norme de suspendare contravin dispozițiile art. 53 și 16 al 1 din Constituție, fiind drepturi acordate prin lege, suspendarea acestora neputând să conducă la însuși pierderea dreptului.
În drept, reclamantul invocat art. 31 al 1 lit. c și d și art. 109 din Legea 188/1999; Legea 53/2003, Legea 54/2003 și practică judiciară în materie.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 5-02-2009 reclamantul a depus precizare a cererii inițiale cu privire la cadrul procesual, înțelegând să se judece cu Primarul comunei, ordonator principal de credite și cu, comuna; în subsidiar a solicitat obligare pârâtei la efectuare de demersuri necesare pentru stabilire de către Guvernul României printr-o hotărâre proprie a procentului de calcul a celor 2 suplimente.
Prin sentința nr.225/CA/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată pentru drepturi salariale, formulată de reclamantul Sindicatul - cel M al din Administrația Publică Locală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei. În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Tribunalul a constatat că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
S-a reținut totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Tribunalul a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent,astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
S-a apreciat că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că instanțele judecătorești nu au competența să înlocuiască acte normative cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel cănu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În ce privește cererea formulată în subsidiar de reclamant de obligare a pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru stabilirea de către Guvernul României - printr-o hotărâre proprie a procentului de calcul a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, aceasta se dovedește neîntemeiată, urmând a fi respinsă. S-a avut în vedere că unitățile administrativ teritoriale cum sunt comunele nu au competențe legale în acest sens, Guvernul României fiind autoritatea publică ce apreciază independent asupra oportunităților adoptării de acte administrative de natura hotărârilor de guvern.
Împotriva sentinței civile nr. 225/4.06.2009 a declarat recurs Sindicatul - cel M al din Administrația Publică Locală N, criticând sentința sub aspectul interpretării legii. Astfel se arată că în mod greșit instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 31 din legea 188/1999 text care conferă dreptul la sporurile solicitate. Apreciază recurentul că împrejurarea că procentele de calcul nu sunt stabilite printr-un act normativ nu este de natură a duce la respingerea acțiunii, reclamanta neavând nici o culpă în faptul că legiuitorul nu a luat măsuri care să asigure aplicarea efectivă a dispozițiilor legale. Se mai arată că procentul de 25% a fost indicat prin asimilare cu personalul din cadrul cabinetului demnitarului în baza OG32/1998 și personalului desemnat să efectueze controlul financiar preventiv propriu.
Arată recurentul că pârâții dispun de resurse proprii de finanțare care să asigure plata
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea îl găsește ca nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 31 lit. c și d din Legea 188/1999 este legală, fiind în acord cu scopul legii, exprimându-și părerea în limitele competenței atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, prin art. 29 din Legea 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în care, așa cum susțin și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentului gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizată prin Legea 251/2006).
Potrivit alin. 3 al art. 29 (alin. 3 al. art. 31 după republicare din 2004) salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu a intrat încă în vigoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legii speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare ale funcționarilor publici. Astfel pentru anul 2004 sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost reglementat prin OUG82/2004, pentru anul 2005 prin OUG92/2004, pentru anul 2006 prin OG2/2006, pentru anul 2007 prin OG 6/2007 iar pentru 2008 prin OG 9/2008 prin care a fost modificată OG6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reprezentat de Legea 188/1997 în materia salarizării sunt aplicabile exclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. e, (31 lit. c, d) din Legea 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu. acestora constituie atribuție a legiuitorului iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României.
În acest sens este și decizia Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căruia s-a reținut expresis verbis că instanțele judecătorești nu au competența să înlocuiască acte normative cu norme create pe cale judiciară sau prevederi cuprins în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării unui drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Stabilirea cuantumului sporurilor prin similitudine de alte categorii de funcționari (personal din cadrul cabinetului demnitarilor sau cel desemnat să efectueze controlul financiar preventiv) reprezintă o depășire atribuțiilor puterii judecătorești, instanța neputând extinde aplicarea unor norme incidente unor categorii de funcționari altor funcționari, câtă vreme însuși atribuțiile acestora sunt diferite. Apărarea că pârâta ar dispune de fonduri proprii nu este de natură a duce la reformarea sentinței recurate.
În consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N cu sediul în mun. P N,-, jud. N, împotriva sentinței civile nr. 225/CA/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-pârât PRIMARIA COMUNEI - PRIN PRIMAR cu sediul în com., jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.Ch./15.03.2010
Tehnored. /19.03.2010
Ex.4
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
