Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 223/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 223
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ N, împotriva sentinței civile nr. 399/20.10.2010, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, constată că reclamantul a solicitat prin cererea de recurs și judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.3214/103 din 31.07.2009 reclamantul SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ Nac hemat în judecată pârâții Orașul și Primarul Orașului, județul N, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză pârâții să fie obligați să acorde membrilor de sindicat funcționari publici în cadrul Primăriei orașului, sumele reprezentând indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada iulie 2006 până în prezent, precum și în continuare până la aplicarea legii unice de salarizare a personalului din sistemul bugetar, sume actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat următoarele: în calitate de funcționari publici în cadrul Primăriei orașului reclamanții membri de sindicat sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază, întrucât personalul din cadrul primăriei, în afara atribuțiilor de serviciu ce le revin din fișa postului, sunt la dispoziția conducerii pentru rezolvarea oricăror situații care apar la nivelul orașului.
Conform pct.9 din ordinul MAI nr.496 din 28.07.2003 "indemnizația de dispozitiv" se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Cum activitatea din cadrul primăriilor este reglementată în special de Legea administrației publice locale 215/2001, rezultă că reclamanții îndeplinesc condiția prevăzută de dispozițiile legale arătate și pe cale de consecință sunt îndreptățiți la acest drept salarial din anul 2003.
Pârâții legal citați în cauză, au formulat întâmpinare prin care au arătat că plata drepturilor salariale se face în limita bugetelor locale aprobate, conform legii bugetului de stat, indemnizația de dispozitiv fiind un spor care nu poate fi suportat din bugetul local deoarece nu există surse proprii de finanțare capabile să asigure sumele necesare plății acestui spor.
Prin sentința civilă nr. 299/CA/2009 Tribunalul Neamța respins acțiunea ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin art.3 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-a prevăzut în favoarea cadrelor militare în activitate și militarilor angajați pe bază de contract dreptul la o soldă lunară compusă din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv. Această componentă a soldei lunare - indemnizația de dispozitiv - este prevăzută de actul normativ (art.13) ca fiind în cuantum de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor (care modifică și completează Ordinul nr.275/2002) s-a stabilit că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Însă, nu se poate aprecia că prin acest act se naște dreptul la indemnizația de dispozitiv și pentru personalul civil din instituțiile publice care nu au raporturi de subordonare cu autoritatea centrală care a emis actul.
Astfel, reclamanții - funcționari publici în cadrul Primăriei orașului au atribuții specifice sarcinilor stabilite de autoritățile publice locale și, în consecință, au și drepturile salariale ce decurg din actele normative care privesc personalul bugetar sau cele emise de autoritățile publice cu care se află în raport de serviciu.
În consecință, dispozițiile din Ordinul nr.496/2003 trebuie interpretate în raport de conținutul pct.31.1 alin.1 care definește personalul civil, autoritatea emitentă( Ministerul Administrației și Internelor) neputând edicta norme care să privească personalul altei autorități, întrucât s-ar încălca dispozițiile prevăzute de Legea nr.24/2000 potrivit cărora ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe bază și în executarea cărora au fost emise.
În consecință, art.13 din Legea nr.138/1999 - în vigoare la data adoptării Ordinului nr.496/2003 exclude reclamanții din sfera categoriilor de personal salarizate potrivit acestei legi și Ordinul nr.496/2003 - pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, nu poate viza categoria de funcționari publici din care fac parte reclamanții.
De asemenea, se impune a fi menționat și faptul că dreptul la sporul de dispozitiv are și o obligație corelativă, obligație care nu incumbă reclamanților. O interpretare contrară ar determina ca obligațiile militare stabilite în sarcina personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului d e Justiție să fie generalizate, situație de nepermis într-un stat de drept.
Invocarea de către reclamanți a tratamentului de egalitate salarială pentru toți salariații din cadrul aceleiași autorități nu poate fi primită, statutul socio-profesional, cariera profesională, îndatoririle, de serviciu și răspunderile fiind diferite.
Față de considerentele expuse instanța a constatat că acțiunea reclamanților este nefondată, o eventuală soluție de admitere a pretențiilor bănești reglementate de un act normativ care nu vizează pe reclamanți venind în contradicție cu dispozițiile prevăzute prin decizia 820/2008 pronunțată de Curtea Constituțională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul - cel M al angajaților din administrația publică locală Reclamantul critică sentința pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Consideră că modificările aduse Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 prin dispozițiile art. II pct.1 din Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, extinde acordarea acestui drept salarial și în favoarea personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Arată că în actul normativ indicat mai sus nu există nici o distincție de natura celei pe care instanța de judecată o face referitoare la personalul civil din domeniul administrației publice și care reprezintă în opinia recurentului o adăugare la lege pe care o face instanța de fond.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că recurenții-reclamanți sunt subordonați, care la rândul ei face parte din structura Prin urmare, nu se justifică susținerea instanței de fond potrivit căreia nu ar exista raporturi de subordonare între emitentul Ordinului nr. 496/2003 și funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei, jud.
Consideră că sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv, întrucât au dreptul la același tratament ca și ceilalți salariați din domeniu, de exemplu, funcționarii publici din instituțiile prefectului. Precizează că pârâții dispun de surse de finanțare proprii din care pot să asigure acordarea sporurilor salariale solicitate, fără a fi necesară alocarea de sume suplimentare de la bugetul de stat.
Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că este nefondat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 37/14.12.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost soluționat recursul în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, raportat la art. 13 din același act normativ, cu posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale.
Instanța supremă admițând recursul, a decis că art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
În condițiile în care recurenții-reclamanți nu se încadrează în nici una din ipotezele prezentate în decizia pronunțată în recursul în interesul legii și având în vedere dispozițiile art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că problema de drept supusă judecății a fost dezlegată în sensul că funcționarii publici din cadrul autorităților publice locale nu beneficiază de indemnizație de dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ N cu sediul în mun. P N,-, jud. N, împotriva sentinței civile nr. 399/20.10.2010, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-pârât PRIMARUL ORAȘ cu sediul în oraș,-, jud. N și ORAȘUL cu același sediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red./25.03.2010
Tehnored. /6.04.2010
Ex. 5
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
