Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 226/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.226
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâta Direcția Silvică Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1476/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, având ca obiect Litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtei recurente depune împuternicire și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației reclamantului și respingerea celor două excepții invocate de reclamant, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar. Mai solicită respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1476/1.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa respins excepția prescripției dreptului pârâtei de a emite decizia de imputare.
A admis în parte contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Reșița. A anulat în parte decizia de imputare nr.505/1.11.2007, emisă de pârâta Direcția Silvică Reșița, și a menținut-o pentru suma de 987,40 lei.
A compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat pârâta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C S la data de 28.12.2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică Reșița, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea deciziei nr. 505/01.11.2007 deoarece a fost emisă după desfacerea contractului său de muncă și după ce a predat Cantonul nr. 20. În subsidiar solicită anularea deciziei nr. 505/01.11.2007 ca fiind netemeinică deoarece nu se face vinovat de cele menționate în cuprinsul său.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că anterior desfacerii contractului său de muncă s-a efectuat un alt control de persoane abilitate în prezența sa, ale căror concluzii au fost că nu există arbori tăiați și nemarcați. Astfel cele 10 cioate tăiate care i se impută nu au fost tăiate în timpul cât era pădurar.
În drept reclamantul a invocat disp. art. 269-283 și următoarele din Codul Muncii.
Pârâta Direcția Silvică Reșița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate împotriva deciziei nr. 505 din 01.11.2007 emisă de Direcția Silvică Reșița și menținerea acesteia ca legală și temeinică. Astfel a susținut că, în ce privește excepția nulității deciziei contestate, ca urmare a faptului că a fost emisă după desfacerea contractului de muncă al contestatorului, această problemă a fost lămurită de Plenul Tribunalului Suprem prin decizia de îndrumare nr. 1/1976, menționată în "Tratat de Dreptul " de șa. Ed. 1979, pag 192(anexa2). De asemenea a susținut că răspunderea materială a pădurarilor gestionari ai cantoanelor silvice pentru pagube produse în canton este expres prevăzută de legiuitor și având în vedere vechimea cioatelor nemarcate, s-a reținut că acestea au fost tăiate în perioada în care gestionar al cantonului silvic era contestatorul. Pârâta a învederat instanței și faptul că răspunderea reclamantului a fost stabilită avându-se în vedere actul de inspecție nr. 858/12.09.2007 și raportul nr. 3475/17.10.2007 întocmit de subinginer din cadrul OS.
În drept pârâta a invocat disp. art. 115 Cod proc. civilă, Legea nr. 22/1969 și nr 15/1988.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică specialitatea silvicultură, reclamantul renunțând la proba testimonială propusă și încuviințată la prima zi de înfățișare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de 01.11.2007, Direcția Silvică Reșița a emis decizia nr. 505 prin care s-a imputat reclamantului suma de 3.671,302 lei reprezentând contravaloarea a 10 cioate nemarcate. Această măsură a fost dispusă în baza adresei nr. 3325/08.10.2007 a Ocolului Silvic și a raportului nr. 3475/17.10.2007 al subinginerului. Astfel, în urma inspecției efectuate în datele de 6 și 10.09.2007 de delegații Inspectoratului Silvic și de Vânătoare C-S în cantonul nr. 20, 96 B, s-au identificat 10 cioate de fag în volum de 36,125 mc, provenite de la tăierea ilegală a arborilor, valoarea produsă fondului forestier fiind de 3.671,302 lei. De asemenea s-a reținut că arborii au fost tăiați cu mai mult timp în urmă, când titular al cantonului era.
Față de susținerile reclamantului privind nulitatea deciziei de imputare ca urmare a faptului că a fost emisă după desfacerea contractului său de muncă și după predarea cantonului și față de excepția prescripției dreptului pârâtei de a emite decizia de imputare, invocată de apărătoarea reclamantului la ultimul termen de judecată, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, conform art. 85 din Legea 188/1999, repararea pagubelor aduse instituțiilor publice se face în 30 de zile de la constatarea prejudiciului, neavând relevanță dacă că cel vinovat de producerea pagubei mai are sau nu calitatea de angajat al instituției păgubite. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a emite decizia de imputare, instanța a avut în vedere faptul că producerea pagubei a avut loc în anii 2003 - 2004, conform raportului de expertiză depus în cauză, fără a se cunoaște perioada exactă a tăierii arborilor, astfel că nu se poate reține că a trecut termenul de 3 ani până la data emiterii deciziei de imputare.
Pe fond instanța a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză de expert în ceea ce privește numărul și volumul arborilor tăiați ilegal în perioada în care titular al cantonului silvic a fost reclamantul. Astfel, instanța a reținut faptul că din cele 10 cioate de fag menționate în decizia de imputare, doar 6 sunt provenite de la tăierea ilegală a arborilor cu un volum total de 13,202 mc. și o valoare de 987,40 lei. Din restul de 4 cioate reținute în decizia de imputare, 2 cioate sunt marcate cu ciocanul cu marca, 1 este nemarcată, toți cei 3 arbori aflându-se lângă cioate, iar o cu diametrul de 70 cm are aplicată de două ori marca triunghiulară peste marca. În consecință nu se poate reține că acești 4 arbori au fost tăiați și sustrași ilegal, având în vedere că aceștia au fost tăiați în cadrul a trei partizi de produse accidentale și de igienă din anii 2003 - 2004, motiv pentru care contravaloarea lor nu poate fi imputată reclamantului. Referitor la diametrul arborilor tăiați ilegal, instanța a avut în vedere măsurătorile făcute de expertul cu respectarea dispozițiilor OUG 85/2006.
În ceea ce privește valoarea pagubei cauzate prin tăierea ilegală a celor 6 arbori, instanța a constatat că nu se impune scăderea din această sumă a valorii arborelui și materialului lemnos rămas la locul de doborâre. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că, în conformitate cu disp.art.9 din OUG 85/2006 alin.1 "în cazul recuperării, în condițiile legii, de materiale lemnoase obținute prin producerea de pagube, răspunderea patrimonială este limitată la diferența dintre valoarea pagubelor stabilită în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență și valoarea încasată prin comercializarea materialelor lemnoase recuperate". Or, în cazul de față, valoarea acestor arbori și a crengilor rămase la locul de doborâre nu a fost încasată, iar datorită timpului scurs de la tăierea acestora s-a produs degradarea lor.
De asemenea, instanța a reținut faptul că în mod greșit instituția păgubită a calculat și adăugat la valoarea reală a pagubei taxa pe valoare adăugată, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 126 alin. 1 din Codul fiscal pentru a constata că operațiunea este impozabilă din punct de vedere al TVA. Astfel, conform disp. art. 127 alin. 3 din Codul fiscal "nu acționează de o manieră independentă angajații sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului". În consecință, reclamantul nu poate fi considerat "persoană impozabilă" în sensul Codului fiscal, pentru a fi plătitor de TVA.
Instanța nu a luat în considerare opinia expertului conform căreia vinovat de producerea prejudiciului este titularul parchetului destinat exploatării, iar nu reclamantul. Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârâtă, respectiv autorizarea parchetului pe linie de și nr. 163/28.01.2003, procesul-verbal de reprimire a parchetului din data de 15.06.2003, procesul-verbal de control a exploatării parchetului din 24.04.2003, procesul-verbal de reprimire a parchetului din 30.11.2004 și procesul-verbal de control a exploatării parchetului din 24.12.2004, precum și având în vedere expertiza efectuată în cauză de expert, instanța a reținut faptul că titular al cantonului silvic în perioada tăierii arborilor a fost reclamantul, acesta având astfel calitatea de gestionar al cantonului. De asemenea, tot reclamantul a fost și gestionar al celor trei partizi constituite în canton și a eliberat materialul lemnos din parchet, astfel că în mod corect paguba produsă a fost imputată reclamantului.
În consecință, față de cele reținute, instanța a admis în parte contestația formulată și a anulat parțial decizia nr. 505/1.11.2007, urmând să o mențină pentru suma de 987,40 lei.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, instanța a constatat că s-a achitat de ambele părți onorariul pentru expertul, iar reclamantul a depus la dosar și dovada achitării onorariului de avocat în sumă de 700 lei. În consecință, având în vedere admiterea în parte a contestației și menținerea deciziei de imputare pentru suma 987,40 lei, precum și disp. art. 276 Cod proc. civ. instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat pârâta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
În cauză a fost invocată excepția nulității deciziei contestate pentru aceea că nu a fost motivată.
În privința excepției Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.505/1.11.2007 Direcția Silvică Reșița i-a imputat d-lui, reclamant în prezenta cauză, suma de 3671,302 lei cu TVA, reprezentând o pagubă cauzată de către acesta în calitatea sa de titular al Cantonului nr.20 din cadrul Ocolului Silvic.
În cuprinsul deciziei se arată că a avut loc o verificare a delegaților T, la sesizarea reclamantului, în Cantonul 20 unde era titular pădurarul, ocazie cu care s-au descoperit 10 cioate nemarcate, în volum de 36,125 mc. De asemenea, în decizie s-a mai arătat că s-a avut în vedere un raport întocmit de către asistentul la verificarea T, precum și dispozițiile art.58 alin.1 din Statutul personalului silvic, art.85 din Legea nr.188/1999.
În cuprinsul respectivei decizii nu se arată în ce constă fapta săvârșită de către reclamant, despre care singura referire este că a sesizat existența cioatelor nemarcate într-un canton al cărui titular era o altă persoană ( ), astfel cum rezultă din chiar decizia în cauză.
Motivarea, observă Curtea, reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Așa cum a arătat instanța supremă (decizia civilă nr.664 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-), motivarea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, obiectivul său fiind prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului emitentului actului.
Motivarea, observă Curtea, urmărește o dublă finalitate, în primul rând, îndeplinește o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea astfel să verifice dacă actul respectiv este întemeiat și, în al doilea rând, asigură instanței de judecată posibilitatea realizării efective a controlului jurisdicțional. A motiva, constată Curtea, implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale, actul motivat permițând judecătorului să realizeze un control efectiv asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere a emitentului său.
În speță, motivarea deciziei 505/2007 trebuia realizată detaliat prin arătarea faptei reținute în sarcina reclamantului și cu indicarea motivelor pentru care acesta se face vinovat de o pagubă produsă în parcela gestionată de un alt pădurar.
În modul în care a procedat pârâta, a produs un act nelegal prin nemotivarea lui, astfel că excepția invocată va fi admisă, iar pe cale de consecință, se impune admiterea recursului reclamantului și anularea deciziei contestate, conform art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În condițiile admiterii excepției invocate de către reclamant, examinarea motivelor din recursul pârâtei, este superfluă.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va acorda reclamantului cheltuielile de judecată solicitate în sumă de 1323,10 lei, prin obligarea pârâtei la plata acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1476/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că admite acțiunea reclamantului împotriva Direcției Silvice Reșița și, în consecință, anulează Decizia nr.505/1.11.2007 emisă de pârâtă și obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1323,10 lei cheltuieli de judecată.
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița, împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./17.03.2009
Tehnored./19.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
