Contestație act administrativ fiscal. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.227
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1847/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, Administrația Finanțelor Publice Reșița și Trezoreria Municipiului Reșița, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, și la a doua strigare, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților precum și faptul că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1847/28.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Administrația Finanțelor Publice Reșița și Trezoreria Municipiului Reșița.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la Tribunalul C S și înregistrată sub nr- din 28.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională pentru Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Administrația Finanțelor Publice Reșița și Trezoreria Municipiului Reșița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 6333,07 lei și la plata dobânzii legale începând cu data plății, până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în data de 26.06.2007 a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 6333,07 lei, către pârâtă, aceasta fiind o condiție sene qua non, pentru a putea înmatricula mașina pe care a achiziționat-o din spațiul comunitar.
Taxa este nelegală fiind interzisă de art. 90 din Tratatul CE și condamnată în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Prevederile art. 148 din Constituția României instituie supremația dreptului european asupra dreptului național și statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Al. 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din al 2 al art. 148.
Prin perceperea taxei s-a aplicat un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România, nu taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Acquis-ul comunitar a devenit direct aplicabil ca efect al aderării României la UE, acesta cuprinzând atât Tratatul CE, cât și Jurisprudența CJCE, care condamnă instituirea unei taxe de asemenea natură.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 din Tratatul CE, art. 148 din Constituția României.
În dovedire, a depus la dosar, în copii, cererea înregistrată sub nr. 24725/25.07.2008 la DGFP C-S, răspunsul la această cerere, chitanța de încasare a taxei de primă înmatriculare seria - nr. -/26.06.2007, certificat de înmatriculare a autovehiculului, carte de identitate a autovehiculului, factură fiscală.
Prin întâmpinare pârâta solicită respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că acțiunea este parțial inadmisibilă deoarece începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare din 24.06.2008, iar potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor prezentei, privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Existând o procedură prevăzută de lege, de care contribuabilul poate uza, acțiunea este inadmisibilă.
Din expunerea motivelor ce au stat la baza adoptării OUG nr. 50/2008, rezultă că adoptarea acesteia a fost necesară, în vederea respectării legislației europene. Astfel cum este reglementată în prezent, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele dreptului comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană sau de un alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident că diferența dintre taxa achitată de reclamantă este temeinică și legală, în conformitate cu normele comunitare.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea judecătorească instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008, Normele metodologice de aplicare a acesteia, art. 1 al 2 din Protocolul 1 la CEDO.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În aplicarea dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal, Administrația Finanțelor Publice Reșița a emis actul de calculare a taxei speciale pentru autoturisme, stabilind că reclamantul are o obligație fiscală în cuantum de 6333,07 lei, pentru a înmatricula autoturismul marca 1,9, capacitate cilindrică 1910 cmc, an de fabricație 2003.
Reclamantul a achitat contravaloarea taxei stabilite de Reșița, eliberându-i-se, în acest sens, chitanța seria - nr. -/26.06.2007, înmatricularea în circulație autovehiculului fiind condiționată de achitarea acestei taxe.
Prin cererea înregistrată sub nr. 24725/25.07.2008 la DGFP C-S - Administrația Finanțelor Publice Reșița, reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
Administrația Finanțelor Publice Reșița a răspuns reclamantului, făcându-i cunoscut că la 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 și că are dreptul la restituirea diferenței dintre taxa achitată în perioada 01.01.2007 și 30.06.2008 și taxa de poluare stabilită conform OUG nr. 50/2008.
I se face, totodată, cunoscut reclamantului că pentru a primi această diferență trebuie să înregistreze co cerere la organul fiscal competent, model de cerere prevăzut în anexa nr. 3 Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Instanța a reținut că, la 01.07.2008, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care în preambul expune motivele acestei ordonanțe, respectiv necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Acest act normativ a urmărit suspendarea procedurii de "infringement", respectiv procedura privind constatarea încălcării de către România, ca stat membru al UE, a normelor comunitare în vigoare, în speță ale art. 90 din Tratatul CE, prin reglementarea taxei de primă înmatriculare.
În cadrul procedurii de "infringement", Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Problema nesocotirii normelor comunitare nu s-a pus în cazul autovehiculelor noi, deoarece taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare, ci s-a pus în legătură cu autovehiculele second hand provenite din achiziții din alte state membre, acestea fiind supuse, în reglementarea anterioară, unui nivel ridicat de taxare, ce reprezenta o barieră privind libera circulație a mărfurilor.
La elaborarea noii legislații s-au avut în vedere recomandările Comisiei Europene privind: stabilirea unui coeficient de reducere a taxei, care să conducă la diminuarea taxei de poluare auto proporțional cu deprecierea reală a autovehiculelor; cuantumul taxei să nu depășească valoarea reziduală a taxei aferentă autovehiculelor cu aceeași marcă și vechime, deja înmatriculate în România; asigurarea unui sistem de rambursare a taxei reziduale, în cazul revânzării autovehiculului într-un alt stat membru sau al exportului; asigurarea unei proceduri de contestare a taxei de poluare auto, atunci când plătitorul este nemulțumit de nivelul taxei percepute.
Tot ca urmare a recomandărilor Comisiei, s-a instituit în noul act normativ posibilitatea restituirii diferenței de taxă rezultată din modificarea legislației, astfel încât să se restituie la cererea persoanelor îndreptățite diferența între taxa plătită începând cu 1 ianuarie 2007 și taxa pe care ar fi plătit-o în situația în care legea ar fi respectat în totalitate principiile pentru care Comisia Europeana a declanșat procedura de infringement (art. 11 din OUG nr. 50/2008). Persoanele care conform actualei formule au plătit mai puțin nu vor face obiectul unei recalculări.
Instanța apreciază că actuala reglementare normativă ține seama de normele și jurisprudența comunitară (cauza nr.C-313/05,hotărârea din 18.01.2007; cauza nr. C-74/06 Comisia în contradictoriu cu, hotărârea din 20.09.2007) și prevede modalități de despăgubire a persoanelor care au plătit o taxă de primă înmatriculare mai mare decât taxa calculată potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și Normele metodologice punere în aplicare a acesteia.
În condițiile în care OUG nr. 50/2008(art.11), în vigoare din data de 01.07.2008, act normativ ce respectă aquis-ul comunitar și care nu a fost declarat neconstituțional, prevede expres care este modalitatea de despăgubire a persoanelor care au plătit taxa de primă înmatriculare, este inadmisibilă prezenta acțiune, prin care se solicită restituirea integrală a acestei taxe.
Reclamantul a înregistrat la Reșița cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare în data de 25.07.2008, dată la care deja intrase în vigoare OUG nr. 50/2008, astfel că în mod corect, în răspunsul dat, Reșița l-a îndrumat să formuleze o cerere de restituire conform dispozițiilor din Normele de aplicare a OUG nr. 50/2008, cerere care trebuie însoțită de înscrisurile prevăzute de același act normativ.
Reclamantul trebuie, așadar, mai întâi, să solicite conform procedurii prevăzute de art. 6 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, autorității fiscale de la domiciliu restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare plătită și taxa calculată în baza dispozițiilor OUG nr. 50/2008.
În cazul în care este nemulțumit, în urma parcurgerii acestei proceduri, se poate adresa instanței de judecată.
Față de argumentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a respins cererea formulată de reclamantul.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamantul, arătând, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece nr.OUG50/2008 este inaplicabilă situației date, având în vedere că a solicitat taxa de primă înmatriculare, iar actul normativ amintit nu se referă la această taxă, și nici nu poate retroactiva pentru că ar contraveni art.15 alin.2 din Constituția României.
În discuție este, observă Curtea, dacă taxa de primă înmatriculare așa cum, a fost reglementată prin art.2141și următoarele din Codul fiscal este legal stabilită în raport de art.90 din Tratatul Comunității Europene, text comunitar care interzice discriminarea între impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În cazul autoturismelor second-hand, înmatriculate așadar anterior în alte state, cum este autoturismul achiziționat de reclamant din Germania în anul 2007, taxa de primă înmatriculare generează o discriminare ca urmare a aplicării numai în privința autoturismelor provenite din afara României, favorizând în acest fel achiziționarea de autoturisme second-hand înmatriculate în țara noastră înaintea datei de 1 ianuarie 2007 (data instituirii taxei și a aderării României la Uniunea Europeană), art.2141-2143din Codul fiscal fiind din acest punct de vedere în conflict cu art.90(I) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Judecătorul național este în același timp și judecător comunitar ordinar, situație în care el trebuie să aplice dispozițiile legale cu respectarea principiilor dreptului comunitar, printre acestea numărându-se principiul efectului imediat, principiul efectului direct și principiul primatului dreptului comunitar.
Așa fiind, constatându-se neconformitatea dispozițiilor legale mai sus menționate din Codul fiscal, în raport de norma comunitară precitată, rezultă că obligarea reclamantului la plata taxei de primă înmatriculare este nelegală.
Conform dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea observă însă că, prevederile nr.OUG50/2008 nu sunt aplicabile în prezenta speță, așa cum în mod eronat a considerat prima instanță. Obiectul acțiunii îl constituie cererea reclamantului de restituire a unei taxe (taxa de primă înmatriculare pentru autovehicule) reglementată printr-un alt act normativ (Codul fiscal), reclamantul invocând că normele interne în baza cărora i s-a impus plata taxei amintite ar fi în conflict cu norme de drept comunitar. Prin urmare, asupra acestei chestiuni trebuia să se pronunțe prima instanță și nu să-și întemeieze soluția de respingere a acțiunii pe un act normativ ulterior datei la care a fost achitată taxa.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat cu respectarea principiilor cu guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( a se vedea: CJCE, cazul nr.68/79 I/S contre danois des impots accises precum și cauza conexată nr.C -290/05 și C - 333/05 și parag.61-70).
În consecință, Curtea, conform art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantului și va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii, însă numai față de Administrația Finanțelor Publice Reșița, urmând să respingă acțiunea față de Direcția Generală a Finanțelor Publice C S și Trezoreria Reșița, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă. Este de necontestat că în aplicarea art.2141-2143din Codul fiscal s-a născut un raport de drept public între reclamant și Administrația Finanțelor Publice Reșița, această instituție fiind cea care a impus reclamantului plata taxei de primă înmatriculare, fiind singura pârâtă care are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Impunerea nu s-a datorat nici Direcției Generale a Finanțelor Publice C S și nici Trezoreriei Reșița care nu pot figura ca pârâte în proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1847/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița și obligă pârâta să-i restituie suma de 6.333,07 lei, cu dobânzi legale conform art.124 Cod procedură fiscală.
Respinge acțiunea față de pârâții C S și Trezoreria Reșița pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./18.03.2009
Tehnored./19.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
