Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 227/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 227/CA/2009
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3774/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul, lipsă fiind intimații pârâți: Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că intimatul a depus la dosar, prin registratură, întâmpinare solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 15 din Legea 146/1997.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare recurentului.
Recurentul arată că nu dorește termen pentru studierea întâmpinării solicitând cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar -, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului H solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale privind orele suplimentare, orele de noapte și orele din zile nelucrătoare pentru ultimii trei ani anterior pensionării sale care a avut loc la 26.01.2006.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că a fost agent de poliție și s-a pensionat la 26.01.2006, însă pârâtul îi datorează contravaloarea orelor suplimentare a orelor în schimbul de noapte și orele din zile nelucrătoare în ultimii trei ani, conform OG 38/2003.
Prin întâmpinare pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului H și Ministerul Administrației și Internelor au susținut că acțiunea este prescrisă pentru perioada anterioară lunii martie a anului 2004, că Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu are calitate procesuală pasivă neavând raport de serviciu direct cu reclamantul.
Pe fond se susține că art.60 din OG 38/2003 nu se poate aplica decât începând cu 1 ianuarie 2004, iar în speță reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Poliției Orașului H ca agent de ordine și siguranță publică, fiecare schimb durând 8 ore, pentru orele efectuate în zile nelucrătoare precum și sărbători legale s-a acordat timp liber corespunzător, conform art.39 din Legea 360/2002, art.16 alin.2 din OG38/2003 și art.112 Codul muncii.
Reclamantul nu a dovedit că îndeplinește cerințele art.16 al. 3 din OG38/2003.
În probațiune s-au depus graficele cu planificarea agenților de siguranță publică în cadrul Poliției H în perioada ianuarie 2004 - octombrie 2005, dată până la care reclamantul și-a exercitat funcția publică.
Prin Sentința 3774/CA/19 noiembrie 2008 Tribunalul Hunedoara - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului H și Ministerul Administrației și Internelor reținând că acțiunea este prescrisă pentru perioada până la 18 aprilie 2004, că pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu are calitate procesuală în cauză conform art. 7 al.2 și art.15 al.5 din OUG 30/2007, iar acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului H pentru drepturi bănești aferente perioadei când reclamantul a fost trecut în rezervă este nefondată, întrucât din graficele cu planificarea de serviciu și graficul cu orele lucrate de reclamant rezultă că reclamantului i s-a plătit numărul maxim de ore admis conform art. 16 al.3 din OG 38/2003, iar pentru celelalte ore nu deține dispoziție scrisă a șefului ierarhic sau aprobarea ordonatorului de credite.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul solicitând a se dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în scopul administrării probațiunii solicitate de reclamant: înscrisul "Buletinul posturilor" pentru a dovedi că programul de lucru al reclamantului avea aprobarea șefului ierarhic, planificarea de serviciu pentru serviciul efectuat ca ofițer de serviciu pe poliție și expertiza contabilă care să verifice orele plătite reclamantului.
Se susține că s-a admis greșit și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, care este potrivit art.7 al.2 și art.21 al.1 din OUG 30/2007 ordonatorul principal de credite și cu care Inspectoratul de Poliție al Județului H are raporturi de subordonare directă.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct.9 și art. 312 al.3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimații Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului H au solicitat respingerea recursului reclamantului.
Ministerul Administrației și Internelor apreciază că stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte sunt de competența exclusivă a șefului inspectoratului care este ordonator terțiar de credite, astfel încât Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă.
Inspectoratul de Poliție al Județului H susține că în mod corect instanța a interpretat probațiunea administrată căci din graficul privind activitatea compartimentului Ordine Publică al Poliției H rezultă că reclamantul efectua cu regularitate serviciu timp de 8 ore pe zi, iar când a executat serviciu de permanență orele suplimentare i-au fost compensate cu 48 de ore pentru recuperare ( 2 zile libere) conform art.60 al.1 din Regulamentul 459/27 05 2003 al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Susține pârâtul intimat că în speță reclamantul nu a efectuat ore suplimentare, nu există prin urmare ore suplimentare aprobate de șeful ierarhic superior, nu există pontaj separat de ore suplimentare care să fi fost aprobat de ordonatorul de credite, pârâtul a depus la dosar graficul cu planificarea de serviciu a reclamantului și pontajul care a stat la baza plății sporului prevăzut pentru condiții vătămătoare, pe care instanța de fond le-a avut în vedere.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.a din Legea 146/1997, astfel că potrivit art.11 din Legea 146/1997 și recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor aduse de reclamant se apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost funcționar public cu statut special, respectiv agent de poliție în cadrul Poliției Orașului H până la data pensionării sale 1 octombrie 2005. Așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamantul a introdus acțiunea în 19.04.2007 solicitând însă drepturi bănești salariale pentru trei ani anteriori datei pensionării sale respectiv pentru perioada 1 octombrie 2002 - 1 octombrie 2005 însă dreptul la acțiune în sens material este prescris pentru perioada 1 octombrie 2002 - 19 aprilie 2004, astfel că în discuție rămân pretențiile de la 19 aprilie 2004 - 30 septembrie 2005.
Cadrul normativ care reglementează timpul normal de lucru și plata orelor suplimentare în cazul polițiștilor funcționari publici cu statut special este stabilit de dispozițiile art.39 din Legea 360/2002, art.16 din OG 38/2003.
Legea 360/2002 în forma sa aplicabilă anului 2004 și 2005 în art. 39 reglementează " durata programului de lucru al polițistului ca fiind de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege.
Începând cu anul 2004, OG 38/2003 prin art. 16 stabilește că " prestate peste durata normală a timpului de lucru de polițiștii încadrați în funcții de înalți funcționari publici, funcționari publici de conducere și funcționari publici de execuție se vor plăti cu un spor din salariul de bază, după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale de lucru; b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare.
Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Munca prestată potrivit alin. (1) poate fi compensată cu timp liber corespunzător, la cererea polițistului, în condițiile în care orele nu au fost plătite.
Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, fără a se depăși 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate."
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a prevederilor legislative de mai sus.
În ce privește administrarea și interpretarea probațiunii se apreciază că față de cele desprinse din interpretarea graficului cu planificarea agenților de siguranță publică nu mai era necesară administrarea altor probe, căci este evident că în perioada în litigiu reclamantul nu are dreptul la plată pentru orele suplimentare, acestea fiindu-i recompensate prin acordarea zilelor libere. Chiar pârâtul confirmă că nu mai deține alte acte și că serviciul de permanență este și el evidențiat în acest grafic, că de asemenea nu există aprobarea șefului ierarhic pentru efectuarea orelor suplimentare.
Prin urmare, se poate concluziona că pentru soluționarea acțiunii reclamantului s-au administrat probele relevante și utile cauzei, nefiind necesară o probațiune suplimentară nici cu înscrisuri, nici cu expertiza contabilă.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Internelor și Reformei Administrative acesta a fost corect soluționată de instanța de fond din perspectiva raportului de serviciu și a competențelor pe care șeful inspectoratului județean de poliție le are în ce privește stabilirea numărului orelor suplimentare. Oricum o eventuală calitate procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative ar fi determinată în situația admiterii acțiunii împotriva Inspectoratului de Poliție al Județului
Cum acțiunea împotriva Inspectoratului de Poliție a Județului H este nefondată, nici Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu va mai avea de exercitat atribuții de ordonator principal de credite pentru repartizarea sumelor în bugetul Inspectoratului de Poliție al Județului H cu această destinație.
Se constată că hotărârea instanței de fond s-a pronunțat cu corecta interpretare a probațiunii administrate și cu interpretarea corectă a legii, astfel că recursul reclamantului va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 al.1 Cod procedură civilă, nefiind incidente motivele invocate conform art. 3041și art. 304 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3774/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.FM
Dact./ex.2/5 03 2009
Jud.fond.
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta
