Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2271/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2271
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 2550 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - VIDEO SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G și avocat cu delegație de substituire pentru avocat pentru intimata reclamantă - VIDEO SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează întâmpinarea depusă la dosar de către intimata reclamantă.
Consilier juridic pentru recurentă arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Curtea apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței tribunalului iar pe fond respingerea acțiunii și menținerea actelor contestate.
Avocat pentru intimata reclamantă - VIDEO SRL pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei precum și avându-se în vedere concluziile scrise pe care le depune.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 2550 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - VIDEO SRL a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - " VIDEO" SRL, cu sediul în C, în contradictoriu cu pârâta D, a fost anulată Decizia de impunere nr.1245/14.03.2006, Raportul de inspecție fiscală parțială nr.1245/14.03.2006 și Decizia nr.53/12.05.2008 emise de D și a fost respinsă cererea privind anularea procesului verbal încheiat la data de 09.03.2006 de D-Serviciul Control Fiscal nr.2.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 07.10.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - VIDEO SRL a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, solicitând instanței anularea Deciziei nr.53/12.05.2008 emisă de pârâtă, cu consecința anulării și a raportului de inspecție fiscală nr.1245/14.05.2008 întocmit la data de 10.03.2006 întocmit de DGFP D, Direcția de Control Fiscal D, precum și procesul-verbal din 09.03.2006 și Decizia de impunere nr.1245/14.03.2006, ambele întocmite de DGFP D - Direcția de Control Fiscal D, și pe cale de consecință exonerarea de la plata sumelor stabilite cu toate întârzierile și penalitățile la zi.
In motivare, reclamanta a arătat că la data de 09.03.2006 s-a efectuat de către reprezentanții DGFP D un control la sediul - VIDEO SRL, cu privire la modul în care au fost întocmite și ulterior au dispărut un număr de 28 de facturi fiscale personalizate și chitanțe fiscale cu antetul - VIDEO SRL C, controlul fiind solicitat de Garda Financiară C și a consemnat inclusiv punctul de vedere al reprezentantului petentei - VIDEO SRL,.
Ulterior, la 10.03.2006, reprezentanții DGFP D au întocmit un raport de inspecție fiscală prealabil în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr.1245/14.03.2006, prin care s-au stabilit în sarcina sa următoarele obligații de plată: impozit venit microîntreprinderi-3380 lei, majorări întârziere-145 lei, TVA-21408 lei, majorări de întârziere-1456 lei, dobândă-385 lei, penalități de întârziere-214 lei, toate aferente perioadei 01.09.2005-10.03.2006.
Împotriva acestei Decizii de impunere nr.1245/14.03.2006 a formulat contestație la DGFP D, înregistrată sub nr.20522/20.03.2006, și care i-a comunicat prin Decizia nr.58/10.05.2006 că s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei decizii pe latură penală.
Având în vedere soluționarea laturii penale, DGFP D - Serviciul Soluționare Contestații a pronunțat Decizia nr.53/12.05.2008 prin care i-a fost respinsă ca neîntemeiată contestația.
In drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.175, 188 pr.fiscală și dispozițiile Codului d e procedură civilă.
In dovedirea acțiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: Notă de constatare nr.10008/DJ/07.02.2006 emisă de Garda Financiară C, proces-verbal nr.1245/14.05.2006, Raport de inspecție fiscală parțială nr.1245/14.05.2006, Decizia de impunere nr.1245/14.03.2006, contestație nr.20522/20.03.2006, Decizia nr.58/10.05.2006, ordonanța nr.2050/P/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, Decizia nr.53/12.05.2008 emisă de DGFP
La data de 08.12.2008, pârâta DGFP Dad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrativ fiscale contestate, arătând că facturile înregistrate de firma cumpărătoare - SRL în evidența contabilă au o dată anterioară datei declarării nule a facturilor, iar în urma inspecției fiscale s-a constatat faptul că cele 28 facturi nu au fost înregistrate în evidența contabilă a - VIDEO SRL. Astfel, în cazul în care eludându-se scopul legii fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligația datorată și respectiv creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate.
S-au mai depus la dosar Decizia contestată nr.53/12.05.2008 și actele care au stat la baza emiterii acesteia.
La data de 09.12.2008, reclamanta - VIDEO SRL a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit notei de constatare nr. 10008/2006, la data de 07.02.2006, cu ocazia controlului operativ și inopinat efectuat la sediul VIDEO, având ca obiectiv controlul încrucișat la ., comisarii gărzii financiare au constatat că în luna octombrie 2005 au fost înregistrate în contabilitatea acestei din urmă societăți un număr de 28 facturi fiscale pentru livrarea de cartele telefonice emise de VIDEO
S-a reținut că facturile seria -, -. - - - și chitanțele - - - și - - - au fost declarate pierdute și nule în luna octombrie 2005, în Monitorul Oficial și în ziarul local de sud.
Prin adresa nr. 30060/23.02.2006 Garda Financiară Das olicitat D efectuarea unei inspecții fiscale la sediul reclamantei pentru stabilirea prejudiciului creat bugetului de stat prin neînregistrarea unui nr. de 28 de facturi emise către
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 1245/10.03.2006, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere cu același număr, organele de inspecție fiscală au constatat că VIDEO Caa chiziționat de la A un carnet de chitanțe de la nr. - la - și un carnet de facturi de la nr. - la - și un alt carnet de chitanțe de la nr. - la -.
S-a reținut că din facturierul - la - au fost emise de societate 9 facturi de la nr. - la - în luna septembrie 2005 și înregistrate în contabilitatea societății. De asemenea din chitanțierul de la nr. - la - s-au găsit înregistrate în evidența contabilă un nr. de 44 chitanțe de la nr. - la nr. - și din carnetul de chitanțe de la nr. - la -, un nr. de 4 chitanțe.
În urma verificării s-a constatat că din facturierul - la - un număr un număr de 41 de facturi, de la nr. - la -, un nr. de 6 chitanțe de la - la - și un nr. 55 chitanțe de la nr. - la - nu au mai fost găsite la societate. În momentul constatării lipsei acestora administratorul societății le-a declarat pierdute și anulate.
Pentru cele 28 de facturi fiscale utilizate din facturierul achiziționat de VIDEO stampilate de acesta și neînregistrate în contabilitate s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare respectiv, baza de impunere TVA stabilită suplimentar 112.627 lei, stabilit suplimentar 21.408 lei, dobânzi aferente 385 lei, penalități aferente 214 lei, majorări 1456 lei, bază impozabilă pe impozitul microînteprinderi stabilit suplimentar 112.672 lei, impozit microînteprinderi stabilit suplimentar 3380 lei și majorări 145 lei.
Cu ocazia aceleiași inspecții fiscale, la data de 09.03.2006,Serviciul Control Fiscal nr. 2 din cadrul Daî ntocmit procesul verbal din 09.03.2006 prin care a constatat că prin neînregistrarea și nedeclararea veniturilor impozabile în sumă de 112.672 lei și prin necolectarea și nedeclararea taxei pe valoare adăugată în sumă de 21.408 lei rezultă existența unei fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 pct. b din Legea 241/2005, un exemplar al acestui proces verbal și al raportului de inspecție fiscală, fiind înaintat organelor de cercetare penală.
Împotriva deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală, reclamanta a formulat contestație înregistrată la. D - Serviciul Soluționare Contestații sub nr. 20522/20.03.2006.
Prin Decizia nr. 58/10.05.2006 organul de soluționare a contestație, constatând că între stabilirea obligațiilor fiscale constatate prin raportul de inspecție fiscală și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de cere depinde soluționarea cauzei, a suspendat soluționarea contestației.
Prin Ordonanța nr. 2050/P/2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 și cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, fiindu-i aplicată acestuia din urmă sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
Pentru a dispune această măsură Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa reținut că facturile fiscale, cartelele telefonice și chitanțele utilizate pentru încasarea banilor au fost aduse la de către învinuitul, înscrisurile respective fiind completate de același învinuit, așa cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, astfel că, neevidențierea facturilor fiscale în contabilitatea societății reprezentată de învinuitul apare ca justificată cu atât mai mult cu cât acesta le și declarase pierdute.
Reluând soluționarea contestației, prin Decizia nr. 53/12.05.2008, D Serviciul Soluționare Contestații a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă reținând că în conformitate cu disp. art. 15 și art. 119-128 din OG92/2003, aceasta datorează sumele stabilite în sarcina sa.
În raport de aspectele reținute anterior, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată în parte, urmând să fie admisă ca atare.
Astfel, așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 53/2008, organul de soluționare a contestației și-a întemeiat soluția de respingere a contestației formulată împotriva raportului de inspecție fiscală deciziei de impunere pe dispozițiile art. 15 alin 1 din OG92/2003, dispoziții potrivit cărora " în cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate".
În cauza de față lipsește însă condiția esențială ce trebuie întrunită pentru a face aplicabil textul de lege invocat de organele fiscale și anume, eludarea scopului legii fiscale de către reclamantă.
În condițiile în care, în urma cercetării penale efectuate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa stabilit prin Ordonanța nr. 2050/P/2007 că cele 28 de facturi fiscale și chitanțele emise în numele VIDEO au fost aduse la de către numitul ( persoană ce nu a avut niciodată calitatea de reprezentant al societății reclamante), și tot acesta a completat înscrisurile în discuție cu consecința imposibilității evidențierii acestora în contabilitatea societății, pârâta nu poate reține că reclamanta a eludat scopul legii fiscale.
Organul fiscal nu poate trece peste concluziile urmăririi penale efectuată de organe specializate și nu poate reține unilateral și în contradicție totală cu acestea că facturile fiscale în discuție nu ar fi fost sustrase, fiind vorba de o simplă susținere a reprezentantului societății reclamante, căci astfel ar lipsi de conținut dispozițiile art. 214 din OG92/2003 care prevăd suspendarea procedurii de soluționare a contestației administrative tocmai pentru a evita pronunțarea unei soluții înainte de lămurirea situației de fapt de organele de urmărire penală.
Simplul fapt că data înscrisă pe facturi este anterioară datei declarării nule a acestor facturi este irelevant în cauză câtă vreme s-a stabilit cu certitudine, prin expertiză criminalistică, că aceste facturi au fost completate nu de reprezentantul societății reclamante, ci de numitul.
În aceste condiții, constatând că obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr.1245/14.03.2006 și Raportul de inspecție fiscală parțială nr.1245/14.03.2006 au fost determinate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 din.OG. 92/2003 instanța urmează să dispună anularea acestora și a Deciziei 53/12.05.2008 emisă de D, Serviciul Soluționare Contestații.
În ce privește cererea privind anularea procesului verbal încheiat la data de 09.03.2006 de D Serviciul Control Fiscal nr. 2, având în vedere că acesta, rezumându-se a relua concluziile raportului de inspecție fiscală pentru a pune aceste informații la dispoziția organelor de urmărire penală, nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din OG92/2003, instanța urmează să o respingă.
Față de considerentele expuse anterior, admițând în parte acțiunea formulată, instanța urmează să anuleze Decizia de impunere nr.1245/14.03.2006, Raportul de inspecție fiscală parțială nr.1245/14.03.2006 și Decizia nr.53/12.05.2008 emise de
Va fi respinsă cererea privind anularea procesului verbal încheiat la data de 09.03.2006 de D - Serviciul Control Fiscal nr.2.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a arătat că, soluția instanței de fond ar fi nelegală și că practic, organele fiscale pot reține o altă stare de fapt decât cea stabilită de către organele de urmărire penală, fiind evident că facturile respective proveneau de la reclamantă și că acestea nu au fost înregistrate în evidența sa contabilă, ci au fost înregistrate în evidența firmei - SRL, înainte de declararea ca nulă a facturilor, fiind lipsit de relevanță, din punct de vedere al legii fiscale faptul că, administratorul firmei a susținut că i-ar fi fost sustrase.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de apărările formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește soluția instanței penale trebuie arătat că, potrivit art. 22 alin. 1 din Cod Procedură Penală "Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Această regulă impune instanței civile soluționarea acțiunii civile în concordanță cu soluția dată acțiunii penale.
Astfel, dacă față de inculpat, învinuit sau făptuitor s-a pronunțat o soluție de achitare, scoatere de sub urmărire penală sau de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a sau c din Proc. Pen. instanța civilă trebuie să rețină că fapta nu există sau că nu a fost săvârșită de către pârât și, pe cale de consecință, să respingă acțiunea civilă ca lipsită de temei.
În cauza de față prin Ordonanța nr. 2050/P/2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005în baza art. 10 lit. c din și C.P.P. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în baza art. 10 lit.1fiindu-i aplicată acestuia din urmă sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
Pentru a dispune această măsură Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa reținut că facturile fiscale, cartelele telefonice și chitanțele utilizate pentru încasarea banilor au fost aduse la de către învinuitul, înscrisurile respective fiind completate de același învinuit, așa cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, astfel că, neevidențierea facturilor fiscale în contabilitatea societății reprezentată de învinuitul nedatorându-se acestuia.
În această situație, soluția pronunțată față de impunea instanțelor civile dar și organelor cu activitate jurisdicțională să rețină că fapta nu a fost săvârșită de către acesta și pe cale de consecință să respingă acțiunea civilă, respectiv să admită contestația.
Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că, organele fiscale nu pot trece peste concluziile urmăririi penale efectuate de organe specializate și nu pot reține unilateral și în contradicție totală cu acestea, că facturile fiscale în discuție nu ar fi fost sustrase și pe cale de consecință a admis acțiunea, anulând raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere și decizia de respingere a contestației, soluția adoptată fiind în concordanță cu probele administrate.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 2550 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - VIDEO SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
2 ex.
Jud.Fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
