Anulare act administrativ . Decizia 2269/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2269
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - " "SRL împotriva sentinței nr. 161 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DGFP D - CONTESTAȚII.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat avocat pentru recurenta reclamantă - " "SRL și consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP D - CONTESTAȚII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal și este achitată taxa de timbru.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Avocat pentru recurenta reclamantă - " "SRL pune concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a fi introdusă în cauză, pe cale de excepție, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C autoritatea publică emitentă a actelor administrative contestate față de care prima instanță nu a soluționat pe fond acțiunea.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP D - CONTESTAȚII asupra excepției lasă la aprecierea instanței. Pe fond solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.161 din 22 ianuarie 2009 Tribunalul Dolja respins contestația formulată de reclamanta - SRL.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 50 din 12 mai 2008, emisă de către - Daf ost respinsă contestația formulată de către persoana juridică reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 17179 din 31 ianuarie 2008.
Prin decizia de impunere înregistrată sub nr. 17179 din 31 ianuarie 2008, întocmită de către a Mun. Caf ost stabilită obligația de plată în sarcina reclamantei până la concurența sumei de 13409 lei reprezentând TVA datorat pentru perioada 01 aprilie 2004 - 30 noiembrie 2007, precum și 5631 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25 ianuarie 2005 - 28 ianuarie 2008.
Decizia de impunere apare a fi emisă în temeiul raportului de inspecție fiscală emis sub același număr și în aceeași dată.
Examinând susținerile contestatoarei, privind greșita stabilire a bazei impozabile, pentru impozitul pe profit, ca urmare a greșitei stabiliri a cheltuielilor deductibile și respectiv a celor supuse amortizării, instanța constată că, potrivit art. 21 din legea 571/2003, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Baza impozabilă, cu privire la perioada noiembrie - decembrie 2006, apare a fi corect stabilită în ceea ce privește suprafața de teren supusă efectelor locațiunii, în condițiile în care, pentru această perioadă, contestatoarea nu a fost în măsură să prezinte contractul de închiriere;
Susținerile contestatoarei, în ceea ce privește desfășurarea activității și în această perioadă sunt pertinente, făcând aplicabile disp. art. 1437.civ. privind efectele tacitei relocațiuni.
Este de observat totuși că disp. art. 21 alin. 4 lit f) din legea 571/2003 constituie o normă specială, în condițiile în care reglementează caracterul nedeductibil al cheltuielilor ce nu sunt înregistrate în contabilitate, pe baza un act juridic justificativ, potrivit legii; în speță, contestatoarei îi lipsește acest act juridic, pentru perioada noiembrie - decembrie 2006.
În ceea ce privește cheltuielile de amortizare, generate de construcția folosită de către contestatoare, instanța constată că, în cuprinsul raportului de inspecție fiscală a fost reținută ca greșit amortizată suma de 2160 lei, constatându-se demolarea construcției.
Contestatoarea a formulat susțineri privind inexistența operațiunii de demolare, precizând că, în fapt, a fost realizată o recompartimentare a imobilului, aceasta fiind folosită în continuare potrivit destinației specifice.
Asupra acestei împrejurări de fapt, instanța constată că a fost depusă la dosar declarația de scădere a imobilului din evidența fiscală, începând cu data de 1 februarie 2008, în baza procesului verbal de casare a mijloacelor fixe nr. 25 din 19 februarie 2008.
În același timp, observând disp. art. 24 alin. 2 din Legea 571/2003, se constată că amortizarea fiscală se aplică cheltuielilor generate de mijloacele fixe ce îndeplinește anumite condiții cumulative, relevantă fiind deținerea și utilizarea efectivă în producția, livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.
În aplicarea acestei dispoziții legale, instanța apreciază că declarația de casare și respectiv procesul verbal de casare emis de către contestatoare, constituie mijloace de probă asupra deținerii și utilizării efective în scopuri comerciale a imobilului, dar de asemenea, un mijloc de dovadă în acest sens este constituit și de nota explicativă din 14 ianuarie 2008, realizată de către reprezentantul contestatoarei ( fila 47 din dosar ) și prin care se indică faptul că dezafectarea construcției a început cu data de 1 iulie 2007 și a durat 8 zile.
Astfel, în condițiile în care imobilul nu a mai îndeplinit condiție de utilizare conform destinației, începând cu această dată, este mai puțin relevant momentul în care contestatoarea a realizat procesul verbal de casare și operațiunea de scădere a bunului impozabil.
În ceea ce privește caracterul deductibil al contravalorii chiriei achitate, instanța constată că, în cuprinsul raportului de inspecție fiscală se menționează că societatea reclamantă a înregistrat deducerile de TVA pentru sumele plătite cu titlu de contravaloare chirie percepută pentru folosință teren, de către locatorul - SRL, în baza facturilor emise de către locator, precum și în baza a trei contracte de închiriere, afectate de termene ce se încadrează în perioada 1 noiembrie 2004 - 30 decembrie 2007 ( cele trei contracte de închiriere nu justifică dreptul de folosință pe perioada octombrie - noiembrie 2006 ).
A fost reținut că societatea locator a optat, prin Notificarea înregistrată sub nr. 48466, în sensul taxării cu TVA a operațiunii de închiriere, începând cu data de 8 iunie 2007, în aplicarea disp. art. 38 alin.3 din HG 44/2004; s-a mai reținut că, pentru perioada decembrie 2004 - mai 2007 nu s-a realizat dovada că societatea locator a optat pentru taxarea cu TVA, iar la data întocmirii raportului de inspecție fiscală societatea contestatoare nu a prezentat un contract de închiriere având ca obiect terenul, în justificarea perioadei de locațiune octombrie și noiembrie 2006; a fost stabilită o diferență TVA în cuantum de 13,409 lei, majorări de întârziere de 5480 lei, precum și penalități de întârziere de 151 lei.
În privința construcției, s-a reținut că persoana juridică a demolat parțial, la începutul lunii iulie 2007, construcția amplasată pe terenul închiriat, aceasta nemaiputând fi utilizată conform destinației, fiind inclusă în raportul de inventariere a patrimoniului din 31 decembrie 2007; a fost reținută aplicarea disp. art. 21 alin. 4 lit. c) din Legea 571/2003 privind reglementarea unor categorii de cheltuieli nedeductibile, privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate.
Sub aspectul deducerii contravalorii chiriei achitate, societatea contestatoare invocă, în apărare, aplicarea disp. art. HG 348/2003 și HG 1861/2006 privind modificarea și completarea unor metodologii fiscale, privind opțiunea tacită în ceea ce privește regimul de taxare pentru contracte în derulare și efectele juridice ale opțiunii tacite, în ceea ce privește notificarea adresată potrivit art. 38 alin. 6 din HG 1861/2006.
În analiza acestor apărări asupra caracterului deductibil al chiriei, instanța a constata că, potrivit art. 3 alin. 2 din HG 348/2003, persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care au continuat după data de 1 martie 2003 regimul de taxare pentru contractele în derulare, se consideră că au optat tacit pentru regimul de taxare pentru operațiuni de natura celor prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. o) din lege.
Potrivit alin. 5 din același articol,ersoanele p. impozabile înregistrate ca plătitori de impozite și taxe, dar neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, precum și cele înființate după data de 1 martie 2003, dacă optează pentru regimul de taxare al operațiunilor prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. o) din lege, vor solicita înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe. După dobândirea calității de plătitor de taxă pe valoarea adăugată vor notifica în scris organelor fiscale competente asupra bunurilor imobile sau părților de bunuri imobile, pentru care optează pentru regimul de taxare.
de aplicare a dispozițiilor legale mai sus menționate include aptitudinea terțului locator, de a se înregistra ca plătitor de TVA, pentru operațiunea juridică de prestare servicii - închirieri bunuri imobile; aceste împrejurări de fapt nu rezultă din dovezile administrate în cauză.
În speță, terțul locator a realizat opțiunea privind regimul de taxare, începând cu data de 8 iunie 2007.
În ceea ce privește opțiunea asupra regimului de taxare, după intrarea în vigoare a Condului Fiscal, instanța a constatat că, potrivit art. 141 alin. 3 din legea 571/2003 Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. k) ( în prezent litera e) - arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile ), în condițiile stabilite prin normele metodologice.
Potrivit art. 38 1) din HG 1861/2006, persoanele impozabile care au optat tacit înainte de data aderării pentru închirierea, concesionarea sau arendarea de bunuri imobile, trebuie să depună notificarea prevăzută în anexa 1a normelor metodologice în termen de 90 de zile de la data aderării. Persoanele impozabile care au depus notificări pentru taxarea operațiunilor de închiriere, concesionare sau arendare de bunuri imobile, înainte de data aderării, nu mai au obligația să aplice acest regim de taxare pe o perioadă de 5 ani de la data înscrisă în notificare, dacă depun notificarea pentru renunțarea la regimul de taxare prevăzută la alin. (7) și nu este necesară modificarea notificării în sensul menționării suprafeței bunului imobil, în loc de procent din bunul imobil, conform mențiunilor din anexa 1 la prezentele norme.
S-a constatat că, în speță, terțul locator a respectat aceste dispoziții, realizând notificarea nr. 48466/2006, reținându-se de către inspectorii fiscali că opțiunea terțului locator în sensul taxării cu TVA a operațiunii de închiriere este dată fără drept de deducere. De la data de 8 iunie 2007, operând plata TVA de către terțul prestator de servicii, operează și dreptul de deducere pentru contestatoare
Anterior modificării și completării HG 44/2004 publicată în data de 6 februarie 2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, prin HG 1861/2006, prin dispozițiile art. 42 alin. 2 reglementau opțiunea ersoanele p. impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operațiune prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal. Opțiunea de aplicare a regimului de taxare se notifică organelor fiscale teritoriale pe formularul prevăzut în anexa 1 la prezentele norme metodologice și se aplică de la data înscrisă în notificare.
Astfel, instanța a constatat că, până la intrarea în vigoare a HG 1861/2006 pentru modificarea și completarea normelor metodologice, art. 42 din normele aprobate pin HG 44/2004 nu cuprindeau și reglementarea ipotezei de opțiune tacită de taxare.
Chiar în situația în care instanța ar adopta argumentul contestatoarei privind continuarea regimului de taxare, reglementat de către HG 348/2003, se constată că în această situație deducerea contravalorii acestui impozit indirect, generat de circulația serviciilor, se raportează la dovada plății TVA de către consumatorul final, dovadă care lipsește în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de reclamanta - " "SRL împotriva sentinței nr. 161 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DGFP D - CONTESTAȚII.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud.-
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
